In iarna grea a lui 2009, din Ucraina n-a mai venit gaz pe conducte. Rusia inchisese robinetul, caci Ucraina avea niste datorii de platit. In „razboiul” lor au picat la mijloc europenii, mai ales cei din Est. Catre Austria, Italia, Bulgaria, Grecia, Cehia, Romania si Serbia a fost sistat, temporar, intreg importul de gaz rusesc. Sute de mii de oameni au stat in frig. Iar acesta a fost doar un avertisment a ceea ce se poate intampla, daca pici intre fronturile pe care se da lupta titanilor din energie. Jürgen Roth, autorul cartii „Gazprom-teribilul imperiu” se intreaba: „Ce diferenta este intre Gazprom si celelalte concerne energetice multinationale ca BP, Shell sau Exxon-Mobil?”. Se pare ca niciuna. Asemanarea  e insa izbitoare: exploatarea fara limite si scrupul moral a resurselor, facandu-se la nevoie uz de inselaciune, coruptie si lobby agresiv.

Cartea „Gazprom – teribilul imperiu. Cum suntem inselati noi, consumatorii, iar statele, santajate” a aparut in luna aprilie 2012 la editura germana Westend. Cartea are 316 de pagini si a fost deja tiparit al doilea tiraj. Autorul Jürgen Roth (n. 1945) este unul dintre cei mai cunoscuti jurnalisti de investigatie din Germania. „Specialitatea sa” sunt coruptia si criminalitatea organizata.

Romania este prezenta in cartea despre Gazprom in mod repetat. Un moment-cheie in expansiunea Gazprom pe pietele Europei de Est il considera autorul a fi „misterioasa poveste a Eural Trans Gas (ETG), care a inceput la 6 decembrie 2002 in sufrageria unei case din satucul Csapdi, din Ungaria”. Firma a fost inregistrata in registrul comertului la Judecatoria Feijer si avea un capital social de 12.000 de dolari. Societarii erau trei cetateni romani si un avocat ungur, „intermediarul lui Semion Moghilevici”. Moghilevici se afla pe lista FBI a celor mai cautati criminali, e un prezumtiv boss mafiot.

Cei trei romani – o actrita, un computerist si o sora medicala- erau „oamenii de paie”, folositi in a disimula pe adevaratii proprietari ai firmei, intre care Roth il suspecteaza a fi pe oligarhul ucrainean Dmytro Firtash. Si, desigur, Gazprom, in rolul de papusar. „Rezultatele anchetei comune ale FBI si ale autoritatilor maghiare releva ca in anul 2003 firma ruseasca Gazprom a renuntat la drepturile sale asupra transportului de gaz in favoarea Eural Trans Gas. Aceasta firma a fost fondata si dezvoltata cu ajutorul creditelor de la Gazprom”, citeaza Jurgen Roth, dintr-un dosar al Oficiului de Criminalistica austriac.

Aparitia si disparitia de societati comerciale implicate direct sau indirect in sectorul energetic pare sa fi fost o practica curenta, inaugurata inca din anii 90, prin care intermediarii cumparau gaz din Turkmenistan cu pret mic, pentru a-l tranzita prin gazoductele Gazprom in Rusia si a-l revinde apoi in Ucraina si mai departe, la un pret mult mai mare. Rolul comun al acestor firme pare sa fi fost disimularea identitatii adevaratilor actionari si a profitului lor urias.

Un al doilea moment in care itele gazului duc in Romania, este cel in care Jürgen Roth relateaza despre zborul la Bucuresti al procurorilor din Palermo, la inceputul lunii decembrie 2005. „Ancheta acestora a condus la intreprinzatorul roman Giovanni Lapis. El e patronul a numeroase firme din domeniul gazelor. La randul sau, Lapis nu lucra doar cu Bernardo Provenzano, boss-ul bosilor Cosei Nostra siciliene din Palermo, ci si, dupa cum se pare, si cu un reprezentant al Gazprom” scrie Roth.

Romania intra in „ecuatia gazului” si in ceea ce priveste cele doua mari proiecte concurente: Nabucco si South Stream. Primul prevede o conducta prin care gazul sa fie extras din Asia Centrala si pompat spre Europa ocolindu-se teritoriul Rusiei. Nabucco este favorizat de institutiile UE, in speranta ruperii unei legaturi ombilicale de gazul rusesc. South Stream este alternativa promovata de rusi si in care doar Bulgaria se mai joaca un pic, razgandindu-se cand si cand.

Concluzia noastra ar fi ca, daca bulgarii spun un „Da” definitiv South Stream-ului, Romania va fi scoasa complet din carti in proiectul prevazut a demara la finele acestui an. Cu toata rezerva sa fata de expunerea europeana - in cazul concretizarii South Stream-, la monopolul gazului rusesc, autorul admite ca si Nabucco are chichite, conducta urmand sa treaca prin tari central-asiatice nedemocratice, la mana unor dictatori.

Spre deosebire de conducta de sud, cea din nord pare sa fi mers ca pe roate. Simpatia de care s-a bucurat proiectul Nord Stream in guvernul lui Gerhard Schröder (SPD) este notorie. Ca si scandalul iscat cand fostul cancelar german a acceptat un post de director in Consiliul de administratie al Nord Stream. S-a zis ca Schröder ar fi facut uz de influenta sa politica, in sprijinul unui concern privat. Cu doar cateva zile inainte de pierderea mandatului sau de cancelar, Schröder si guvernul sau au girat proiectul cu aproape un miliard de euro din bani publici.

Datorita criticilor iscate, Gazprom n-a facut uz de aceasta garantie de stat germana, in 2005. Si iata ca, „in 2009, guvernul galben-negru aproba doua garantii de stat pentru finantarea conductei din Marea Baltica, in valoare de 2,8 miliarde de euro. Aceasta suma e de trei ori mai mare decat cea din vremea guvernului ros-verde”, remarca Jürgen Roth. Datorita unor  „lacune ale legii”, Schröder a scapat basma curata. Exista si voci care zic ca „el ar fi fost trimis acolo [n.r. la Gazprom] pentru a apara interesele germane”, dupa cum il citeaza Roth pe un oligarh al gazului est-european, care a vrut sa ramana anonim. (foto: Jürgen Roth,autor si jurnalist german de investigatii)

„Teribilul imperiu Gazprom” apare intr-un moment in care concernul incearca sa-si extinda infrastructura energetica si sa acapareze clientela finala de pe piata de energie germana. Roth afirma ca, in 27 februarie, ar fi avut loc o intalnire secreta la München cu politicieni si reprezentanti de firme din sectorul energetic, la care s-ar fi discutat despre construirea de rafinarii in Bavaria, cu ajutorul rusilor si la concurenta cu celelalte concerne energetice active pe piata germana (E.on, RWE, etc.)

Cartea lui Roth a aparut cu putin inainte de alegerile prezidentiale din Rusia, cand rezultatul nu era chiar decis. Din mai 2012, Putin si Medwedew sunt iar, prin rotatie, la putere. Cu o carte nu se face primavara, insa macar iese un mugure. In Romania, care are si ea „baietii ei destepti din energie”, mugurele acesta inca nu a pleznit.