|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
Gazprom – teribilul imperiu O
carte despre energia ca arma, sursa de putere si imbogatire a
alesilor unui sistem Dani Rockhoff, Germania
In iarna grea a lui 2009,
din Ucraina n-a mai venit gaz pe conducte. Rusia inchisese
robinetul, caci Ucraina avea niste datorii de platit. In
„razboiul” lor au picat la mijloc europenii, mai ales cei din
Est. Catre Austria, Italia, Bulgaria, Grecia, Cehia, Romania si
Serbia a fost sistat, temporar, intreg importul de gaz rusesc.
Sute de mii de oameni au stat in frig. Iar acesta a fost doar un
avertisment a ceea ce se poate intampla, daca pici intre
fronturile pe care se da lupta titanilor din energie. Jürgen
Roth, autorul cartii „Gazprom-teribilul imperiu” se intreaba:
„Ce diferenta este intre Gazprom si celelalte concerne
energetice multinationale ca BP, Shell sau Exxon-Mobil?”. Se
pare ca niciuna. Asemanarea e insa izbitoare:
exploatarea fara limite si scrupul moral a resurselor,
facandu-se la nevoie uz de inselaciune, coruptie si lobby
agresiv. Cartea „Gazprom – teribilul
imperiu. Cum suntem inselati noi, consumatorii, iar statele,
santajate” a aparut in luna aprilie 2012 la editura germana
Westend. Cartea are 316 de pagini si a fost deja tiparit al
doilea tiraj. Autorul Jürgen Roth (n. 1945) este unul dintre cei
mai cunoscuti jurnalisti de investigatie din Germania.
„Specialitatea sa” sunt coruptia si criminalitatea organizata. Intre recentele sale carti publicate se numara „Mafialand Deutschland”, „Gangsterwirtschaft” (n.t. Economia de gangsteri) si „Unfair Play”. In aceasta ultima carte aparuta in Germania anul trecut, un capitol intreg este dedicat Romaniei, denumita "Gaura neagra din Europa". Si acolo, Roth descopera increngaturi ale masinatiilor din sport, cu cele din domeniul energetic.http://anticoruptie.hotnews.ro/stiri-anticoruptie-10383975-jocurile-murdare-din-sport-interviu-jurgen-roth-autorul-cartii-investigatii-unfair-play-despre-ion-tiriac-marius-vizer-gigi-becali.htm
·
Patroni de paie si mafioti Romania este prezenta in
cartea despre Gazprom in mod repetat. Un moment-cheie in
expansiunea Gazprom pe pietele Europei de Est il considera
autorul a fi „misterioasa poveste a Eural Trans Gas (ETG), care
a inceput la 6 decembrie 2002 in sufrageria unei case din
satucul Csapdi, din Ungaria”. Firma a fost inregistrata in
registrul comertului la Judecatoria Feijer si avea un capital
social de 12.000 de dolari. Societarii erau trei cetateni romani
si un avocat ungur, „intermediarul lui Semion Moghilevici”.
Moghilevici se afla pe lista FBI a celor mai cautati criminali,
e un prezumtiv boss mafiot. Cei trei romani – o actrita,
un computerist si o sora medicala- erau „oamenii de paie”,
folositi in a disimula pe adevaratii proprietari ai firmei,
intre care Roth il suspecteaza a fi pe oligarhul ucrainean
Dmytro Firtash. Si, desigur, Gazprom, in rolul de papusar.
„Rezultatele anchetei comune ale FBI si ale autoritatilor
maghiare releva ca in anul 2003 firma ruseasca Gazprom a
renuntat la drepturile sale asupra transportului de gaz in
favoarea Eural Trans Gas. Aceasta firma a fost fondata si
dezvoltata cu ajutorul creditelor de la Gazprom”, citeaza Jurgen
Roth, dintr-un dosar al Oficiului de Criminalistica austriac. Aparitia si disparitia de
societati comerciale implicate direct sau indirect in sectorul
energetic pare sa fi fost o practica curenta, inaugurata inca
din anii 90, prin care intermediarii cumparau gaz din
Turkmenistan cu pret mic, pentru a-l tranzita prin gazoductele
Gazprom in Rusia si a-l revinde apoi in Ucraina si mai departe,
la un pret mult mai mare. Rolul comun al acestor firme pare sa
fi fost disimularea identitatii adevaratilor actionari si a
profitului lor urias. Un al doilea moment in care
itele gazului duc in Romania, este cel in care Jürgen Roth
relateaza despre zborul la Bucuresti al procurorilor din
Palermo, la inceputul lunii decembrie 2005. „Ancheta acestora a
condus la intreprinzatorul roman Giovanni Lapis. El e patronul a
numeroase firme din domeniul gazelor. La randul sau, Lapis nu
lucra doar cu Bernardo Provenzano, boss-ul bosilor Cosei Nostra
siciliene din Palermo, ci si, dupa cum se pare, si cu un
reprezentant al Gazprom” scrie Roth.
Autorul face referiri pe aceasta tema invocand si un document
secret al Serviciului German de Informatii (BND) din 28 martie
2006, conform caruia „unele mari clanuri ale `Ndrangheta (ca si
Cosa Nostra) au achizitionat pachete de actiuni importante in
sectorul energetic, printre altele ale multinationalei Gazprom.
Industriasi italieni impreuna cu mafioti de frunte s-ar afla in
consiliile de administratie a patru firme din domeniul gazului”.
·
Conductele buclucase
Romania intra in „ecuatia
gazului” si in ceea ce priveste cele doua mari proiecte
concurente: Nabucco si South Stream. Primul prevede o conducta
prin care gazul sa fie extras din Asia Centrala si pompat spre
Europa ocolindu-se teritoriul Rusiei. Nabucco este favorizat de
institutiile UE, in speranta ruperii unei legaturi ombilicale de
gazul rusesc. South Stream este alternativa promovata de rusi si
in care doar Bulgaria se mai joaca un pic, razgandindu-se cand
si cand. Concluzia noastra ar fi ca,
daca bulgarii spun un „Da” definitiv South Stream-ului, Romania
va fi scoasa complet din carti in proiectul prevazut a demara la
finele acestui an. Cu toata rezerva sa fata de expunerea
europeana - in cazul concretizarii South Stream-, la monopolul
gazului rusesc, autorul admite ca si Nabucco are chichite,
conducta urmand sa treaca prin tari central-asiatice
nedemocratice, la mana unor dictatori. Spre deosebire de conducta
de sud, cea din nord pare sa fi mers ca pe roate. Simpatia de
care s-a bucurat proiectul Nord Stream in guvernul lui Gerhard
Schröder (SPD) este notorie. Ca si scandalul iscat cand fostul
cancelar german a acceptat un post de director in Consiliul de
administratie al Nord Stream. S-a zis ca Schröder ar fi facut uz
de influenta sa politica, in sprijinul unui concern privat. Cu
doar cateva zile inainte de pierderea mandatului sau de
cancelar, Schröder si guvernul sau au girat proiectul cu aproape
un miliard de euro din bani publici. Datorita criticilor iscate,
Gazprom n-a facut uz de aceasta garantie de stat germana, in
2005. Si iata ca, „in 2009, guvernul galben-negru aproba doua
garantii de stat pentru finantarea conductei din Marea Baltica,
in valoare de 2,8 miliarde de euro. Aceasta suma e de trei ori
mai mare decat cea din vremea guvernului ros-verde”, remarca
Jürgen Roth. Datorita unor
„lacune ale legii”, Schröder a scapat basma curata. Exista si
voci care zic ca „el ar fi fost trimis acolo [n.r. la Gazprom]
pentru a apara interesele germane”, dupa cum il citeaza Roth pe
un oligarh al gazului est-european, care a vrut sa ramana
anonim.
·
Un imperiu si trecutul sau
Jürgen Roth incearca sa faca
lumina in cotloanele „teribilului imperiu”. Ce il deranjeaza pe
autor este lipsa de transparenta, tendinta de monopol, caile
necurate ale banilor unor miliardari si cateva
morti neelucidate. Il mai deranjeaza modul in care
politicienii din Est, ca si din Vest se implica, fara cel mai
mic scrupul moral, in afaceri profitabile doar pentru unii, nu
neaparat pentru consumator. Povestea
Gazprom incepe in 1985 si e creatia „directorilor din industria
gazului Rem Wjachirew si Viktor Tschernomyrdin”, scrie Jürgen
Roth. Acestia au fost numiti in 1985 ministrul, respectiv
vice-ministrul Industriilor si Gazelor, de Mihail Gorbaciov.
Dupa prabusirea URSS-ului, in 1990, ministerul gazului a fost
transformat intr-o firma de stat, numita Gazprom. In 1992,
aceasta a devenit o societate pe actiuni. Deceniile care au
urmat au facut din aceasta societate un imperiu care are chiar
si„un serviciu secret de protectie propriu, inarmat”, pe langa
faptul ca detine controlul asupra unei importante parti a
mass-mediei ruse. In
investigatia sa exhaustiva, desi pe alocuri neargumentata 100% -
ceea ce apare aproape imposibil, dat fiind „domeniul tenebrelor”
in care a patruns-, autorul german incearca sa reconstruiasca
povestea unui concern care a devenit aparat al puterii. Gazprom
a avut in 2010 un profit de 23,8 miliarde de euro (un plus de
24% fata de anul precedent), si numara peste 400.000 de
angajati, doar in Rusia. Concernul este, pe jumatate, in
proprietate de stat. Prin urmare, sprijinit direct de Kremlin,
chiar la varf.
·
Doi colegi in eterna rocada
Vladimir Putin si Dmitri
Medwedev au fost colegi in administratia orasului Sankt
Petersburg, in anii 90. De acest oras
si de aceasta administratie, unde Putin ar fi participat la
niste potlogarii cu licente pentru „metale rare contra
alimente”, Roth leaga inceputurile caracatitei de kaghebisti,
aparatnici de partid si interlopi care au acaparat economia,
finantele si resursele naturale rusesti, dupa caderea Uniunii
Sovietice. Din 1999,
Putin trece de pe scaunul de presedinte de stat pe cel de prim
ministru si invers. Din anul 2005, rocada o face cu Medwedew,
fost presedinte al Consiliului de administratie al Gazprom. In
aceasta perioada, Gazprom s-a transformat din furnizor de gaz si
titei de prima marime, intr-un concern cu importante
participatii la banci, societati de investitii, asigurari,
companii aeriene, societati imobiliare si de mass-media. Suma
investita de Gazprom in firme „non-gaz”, insa care au tangenta
cu domeniul energetic, „este evaluata la 40 de miliarde de
euro”, scrie Roth, din surse citate. El mai
vorbeste despre sutele de firme-fiice si Joint Ventures ale
Gazprom, ca si de „retelele de nepatruns ale firmelor de paie si
holding-urilor secrete, care se intind din Elvetia pana in
Luxemburg, Germania, Austria, Ungaria, Italia si Cipru”. Pentru
micsorarea fiscalitatii, sunt preferate paradisurile fiscale.
„Pentru un concern de stat, mai degraba ciudat”, considera Roth,
remarcand ca banii lipsesc in proiectele sociale si de
infrastructura din Rusia.
·
Baietii destepti si tentaculele
lor europene
„Teribilul imperiu Gazprom”
apare intr-un moment in care concernul incearca sa-si extinda
infrastructura energetica si sa acapareze clientela finala de pe
piata de energie germana. Roth afirma ca, in 27 februarie, ar fi
avut loc o intalnire secreta la München cu politicieni si
reprezentanti de firme din sectorul energetic, la care s-ar fi
discutat despre construirea de rafinarii in Bavaria, cu ajutorul
rusilor si la concurenta cu celelalte concerne energetice active
pe piata germana (E.on, RWE, etc.) Cartea lui Roth a aparut cu
putin inainte de alegerile prezidentiale din Rusia, cand
rezultatul nu era chiar decis. Din mai 2012, Putin si Medwedew
sunt iar, prin rotatie, la putere. Cu o carte nu se face
primavara, insa macar iese un mugure. In Romania, care are si ea
„baietii ei destepti din energie”, mugurele acesta inca nu a
pleznit.
01.07.2012 Dani Rockhoff
|
|
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
|
|
Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero, Deutschland Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu (Rumänien). Redakteure: Ion Măldărescu, Cezarina Adamescu (Rumänien) |