|
In fata uşilor inchise
Mihaela Stîngă
- Muenchen
Impresii si pareri personale in FORUM
„Bate si ti se va deschide!“ e una din pildele ce mi-au parut demne de
urmat in viata.
Drept e ca daca nu ceri nu ti se va da si daca nu bati nu ti se va
deschide, dar in ziua de azi se pare ca pilda asta nu prea mai e la moda,
sau poate ca trebuie reformulata.
La cite usi am batut pina acum, de cind am venit in Germania nu mai stiu,
le-am pierdut demult sirul.
Ce stiu e ca inca nu mi s-a deschis niciuna larg, nimeni nu m-a intimpinat
cu bunavointa chiar si numai pentru a ma refuza. Ici colo voci reci si
indiferente m-au intrebat din spatele usilor inchise ce vreau, si fara sa
ma priveasca in ochi mi-au sugerat sa-mi caut de drum.
Dar care e drumul? Unde e usa in spatele careia e cineva dispus sa ma
povatuiasca prieteneste incotro sa merg mai departe?
Ma aflu in Germania de aproape 7 ani. Timp de sase ani mi s-a dat doar
drept limitat de sedere, si am sezut, caci n-am putut face alta. Drept de
munca n-am avut in acest rastimp, in general nu mi s-a acordat nici un
altfel de drept decit de sta, de a sta acasa intre peretii astia care s-au
saturat de privirea mea intrebatoare si disperata.
Lantul slabiciunilor se genereaza din aproape in aproape. Nu muncesti, nu
ai bani, nu ai bani, nu-ti poti finanta nici macar o scoala de limba, nu
stii limba nu poti comunica, nu poti comunica nu te poti integra in
societate, nu esti integrat, se cheama ca ramii in afara ei si uite-asa,
pe zi ce trece devii un neadaptat, un nemultumit, un insingurat, un
nimeni.
De buna seama ca nimeni nu m-a obligat sa vin aici, iar de tinut nu m-a
tinut nimeni cu forta, doar speranta ca intr-o zi va fi mai bine.
Intre timp mi s-a intimplat si mie ce i se intimpla fiecarui suflet plecat
din tara lui, am constatat ca niciunde nu mai sunt acasa, nici aici, si
nici acolo, ca "traiesc" intre doua lumi fara sa mai apartin niciuneia. Si
totusi, unde mi-e locul?
Un gind rautacios si cinic imi sopteste mereu in ureche: „Nicaieri“.
Dupa fiecare incercare ratata de a ma integra in lumea asta, gindul acela
cinic revine mereu rinjindu-mi rautacios in minte:
„He, he he, ti-am zis doar, locul tau nu e aici“.
De la Arbeitsamt nici un ajutor, nici macar un sfat. De finantare nici
vorba, doar n-am lucrat niciodata, ca n-am avut voie nu e un argument.
Studiile mele pedagogice din Romania nu ma ajuta la nimic, in afara de
diploma de bacalaureat, nu mi s-au recunoscut alte studii. Ca sa pot lucra
mai departe cu copii, fie si la o cresa, e nevoie de atestat. Un an de
„studiu“ despre cum ii treaba cu menajul in casa si rudimentare informatii
despre copii, ofera dreptul de a lucra cu copii. Eu nu mai pot face un
curs ca acesta, pentru ca am prea multa scoala, insa paradoxal, nu
suficient de multa ca sa mi se echivaleze anii de studii si de experienta
cu copiii macar la acest nivel. Mi se pare ciudat, lipsit de logica si
stupid, dar poate ca numai mi se pare si o avea un chichirez toata
aiureala asta.
Ei bine, am hotarit ca nu am nici o calificare si e timpul sa-mi fac una.
Logic oarecum, dar ce te faci, ca intre timp ghinionista de mine, in loc
sa intineresc, am adunat anii in „buchetelul vietii“ iar studiile se fac
pina la 30 de ani, asa ca sansa de a mai visa de-aici inainte la o
calificare a ramas practic o utopie. Bineinteles ca exista scoli private
unde platesti din buzunar, dar pentru asta trebuie sa ai ceva prin
buzunare. Bineinteles ca exista Universitati, dar anii si neuronii ce
mi-au mai ramas au inceput numaratoarea inversa.
Plecind de la premisa asta am decis sa-mi caut un job mai intii. Dar ce
job sa-ti gasesti daca nu stii sa faci nimic anume. Culmea culmilor, nici
pentru cele mai de jos slujbe nu sunt in regula....de ce? Pur si simplu
sunt prea calificata...nu-i de-a dreptul interesant cum se inchide cercul?
Ma intreb daca s-au mai invirtit si altii in caruselul acesta de prost
gust, sau voi fi facind eu ceva gresit.
Oameni buni, impartasiti-mi din experienta voastra, dati-va cu parerea,
voi cum ati reusit, de unde ati inceput?
Mai sunt printre cititori si alte persoane in situatii similare? Ce e de
facut, trebuie sa existe o iesire din cercul asta nebunesc, haideti sa ne
punem informatiile si energiile impreuna, unde-s doi puterea creste, iar
de-s mai multi si mai bine.
Astept comentariile voastre pe
FORUM,
sau pe adresa mea privata
mihaela@stinga.de
Mihaela Stîngă
|
