Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

La noi nu-i ca la saşi, noi avem fabulospriţ!

Dani Rockhoff

Brand de ţară n-avem, căci fabulospiritul ( românesc, n.n.), a luat-o pe glume, către fabulospirt şi fabulospritz. Se pare că mai repede prind la lume brandurile naţional-culinare, care circulă cu viteza sunetului în argoul zilnic şi internaut. Alături de mămăliga românească şi gulyasul unguresc, iată că apare şi slănina săsească, neapărat cu ceapă! În săseşte,  „Boflisch” e un apelativ dulce, cam ca „mămăligarule”! Să vedem ce zice şi bancul.

Foto: Port naţional la saşi

Witze (glume) săseşti

Rămânând în registrul glumeţ, cum se recunoaşte sasul transilvănean, repatriat în Germania?

Bancurile spun că, după:

1. ţinuta lui conservatoare

2. dispreţul lui faţă de socialişti şi verzi

3. maşina lui neapărat nemţească

4. datoriile la bancă

5. casa în general prea mare şi prea scumpă

6. silinţa lui nemăsurată, cauzată de punctele 4 şi 5

Prezenţa lui în Germania e însă grozav de binevenită. Cu şi de pe urma lui, s-ar bucura:

1. băncile, asigurările şi alţi finanţatori

2. magazinele şi firmele auto

3. patronii germani, mai ales din industria automobilelor

4. demografii germani şi partidele de dreapta

5. biserica evanghelică

6. băile termale şi plajele ieftine

7. foştii colegi, vecini şi alte „elemente” din România, care i-au înlesnit plecarea înainte de 90.

Conştiinciozitate la locul de muncă şi o oarecare lăudaroşenie i se pun în cârcă sasului transilvănean. Saşii au însă un fenomenal spirit de echipă. Ţin la comunitatea  lor - căci nu sunt 100% asimilaţi de neaoşii-refege-, ţin la tradiţii, dansuri, cutume, pe care şi le asezonează cu steagurile comunitare.

Noi, în Europa

In fiecare an, organizatorii întâlnirii anuale a saşilor originari din România, de la Dinkelsbuhl, asteaptă 10-12.000 de participanţi. Si în fiecare an se face planul, ca la nemţi. Intreg orăşelul bavarez, cu aspect de burg medieval, e suprasaturat de lume: saşi, nemţi, dar şi destui români merg la festivalul de patru zile, încoronat cu parade de port popular săsesc, discursuri oficiale pe podium, dar şi volei, fotbal, disco în corturi şi mititei la grătar. Foto: Sub steagul comunităţii la Nuernberg

Aşa a fost şi la Heimattag-ul de anul acesta, sub motto-ul „Noi, în Europa!” Evenimentul e organizat anual la sfârşitul lui mai, de Landsmannschaft-ul saşilor transilvăneni din Germania. Însă e loc şi pentru privaţi la chioşcuri, cu marfa lor, fie că e vorba de prăjituri româneşti de la Baeckerei Ludwig, de informaţii despre transferul rapid de bani al companiei internationale Western Union, sau de mici de la măcelaria sasului Fronius din Nuernberg.

„Strada cu mici” face deja parte din istoria locului, iar lumea îşi rezervă loc la hotel, cu şase luni înainte de eveniment. Te-ai trezit târziu, dormi într-un cort pe câmpul de lângă terenul de fotbal.

Echipa naţională

Fiindcă veni vorba de Landsmannschaft, un cuvânt lung nemţesc, care denumeşte o structură asociativă gen „umbrelă”, în subordinea ei aflându-se diverse grupe teritoriale de etnici germani repatriaţi din România. Numărul lor este de aproape o jumatate de milion, mai precis 430.448 de repatriaţi după 1950, cca. jumătate, după 1990. În traducere, Landsmannschaft e „echipă naţională”. Foto: Dinkelsbuehl de Ziua Patriei

( Heimattag 2007).

Iar spiritul acestei echipe chiar că există la saşii din Germania, care cumpără cu 6 euro la Dinkelsbuhl o medalie comunitară şi şi-o atârnă cu mândrie pe piept. Toţi cotizează lunar la asociaţia care-i reprezintă, susţinând astfel şi periodicul „Siebenburgische Zeitung”, ca şi varianta sa, bine citită în Internet.

Tot aşa funcţionează la nivel asociativ şvabii bănăţeni, în aceeaşi formulă de echipă naţională, ziarul lor comunitar fiind Banater Post.

La noi nu-i ca la ei

Doar la români, în mediul asociativ din străinătate, nu se poate! „Capra vecinului” e mai vioaie ca oricând, chiar dacă e osândită zilnic la moarte. Asociaţiile şi ligile se ocupă de imaginea culturală a României în străinatate, când nu au interese financiare sau de altă natura, deghizate sub palaria de ONG.

Cotizaţiile nu curg, căci membrii asociatiilor sunt puţini şi cotizaţiile plătite regulat, la zi, sunt şi mai puţine: câteva zeci, poate 100 (fără a număra pe cei de la bisericile ortodoxe înregistrate în regim de asociaţie non-profit în Germania). Aş dori sa fiu contrazisă, pe fapte şi acte.

Am şi o explicaţie pentru letargia cotizantă la români: membru-nemembru, la un spectacol sau eveniment cultural poţi merge oricum, iar alte facilităţi, în afară de o Ziua Femeii cu tacâm plătit, o excursie anuală „cu membrii”, sau o reuniune discutantă VIP, „cu şefii”, nu se prea oferă.

Ce au oferit „echipele naţionale” săseşti şi svăbeşti, ca să numere câteva zeci de mii de membri regulat cotizanţi? Sprijin social. De la repatriere, până la integrarea socială în noua şi vechea lor patrie Germania, Landsmannschaft-urile săseşti şi svăbeşti s-au ocupat de familiarizarea noilor-veniţi, le-au furnizat informaţii şi contacte utile. Multora le-au găsit locuinte, locuri de muncă, şcoli de meserii sau reprofilare profesională.

S-au găsit şi soluţii financiare în unele cazuri, căci activitatea Landmannschaft-urilor este susţinută şi la nivel federal german, cu buget alocat. Iar acesta nu-l dau nemţii decât unor structuri asociative reprezentative, pentru acţiuni şi proiecte la fel.

După oblon

Culturalul vine când burta ţi-e plină şi ca să fie aşa, „echipele naţionale” de etnici germani repatriaţi din România au facut lung antrenament, pe terenul spinos al integrării jucătorilor lor pe noul teren.

Mă-ntreb când vor avea şi asociaţiile româneşti din Germania vreun gând pentru nou-veniţii din ţară, temporari şi definitivi, studenţi, muncitori cu contract în construcţii şi industrii, căpşunari rupţi de şale, IT-işti defulaţi doar la disco şi in internet?

Din păcate, odată ce ai ajuns şi te-ai ajuns în Germania, un ger aprig ţi se lasă peste casa cu ratele grele la bancă. Închizi obloanele şi te bucuri singur, de propriul calduţ.

Dani Rockhoff

11.07.07

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)