|
O pereche de aur şi jacuzzi la Berlinale
Impresii si pareri personale in FORUM
Dani Rockhoff
 Cu
„Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea“, Cristi Puiu a rezolvat, la
Berlinalele de anul trecut, problema Ursului de Aur. Mai greu i-a fost
Alexandrei Lara: au trebuit 30 de filme şi dactilografie cinematografică
dupa dictatul lui Hitler, pentru ca talentata actriţă de origine română să
ia Camera de Aur şi să fie nominalizată pentru Oscar în 2005. Acum, cei
doi cu auru-n geantă, „coc“ la Offset.
Un film noire, cu buget alb de 200.000 de euro, de la statul geman. Un
film despre o Românie a banilor, puterii şi coruptiei, cu o schemă de
distribuţie minimă, în triunghi: neamţ naiv -femme fatale- patronul unei
tipografii (de unde şi numele filmului). Filmările au loc până la finele
lui martie, în România, deci filmul n-a putut fi botezat la ediţia actuală
a Festivalului de Film Internaţional de la Berlin din 10-19 februarie
2005. Poate la anul.
Cinematografia românească a fost totuşi prezentă la Berlinale, chiar dacă
nu cu vreun film de marcă, cu intenţii şi proiecte mari. Promoţia acestora
e monitorizată de Romanian Film Promotion (RFP) o organizaţie
non-guvernamentală, care se ocupă de lansarea cinematografului românesc pe
pieţe străine. RFP a prezentat live la Berlin, în 15 februarie, între
orele 18-20, oferta cinematografică românească actuală, a încercat să
vândă caselor străine de filme România ca locaţie de filmare, şi să
trezească interesul pentru al patrulea festival de film Transilvania, care
va avea loc în ţară între 27 mai-5 iunie 2005. În intenţiile declarate ale
acestui agent promoţional, se află „promovarea cinematografului tânăr
românesc, împreună cu noua faţă a României, pe fundalul marii ei tradiţii
istorice“. În sensul acesta, RFP a lansat şi un website
www.romfilmpromotion.ro.
Situl oferă (în propria descriere) „o lista completă de filme româneşti
produse începând cu 1996, informaţii actualizate despre premiile şi
participările româneşti la festivalurile internaţionale, statistici şi
informaţii de bază despre industria de film românească“. Intrând pe site,
am văzut că această „listă completă“ cuprinde exact 70 de filme, cu date
de afiş, dar în proporţie de două treimi, „fără afiş“, căci în locul lui
scrie „no picture available“. Iar prin asta se clarifică şi că fără ingliş
n-ai ce căuta pe site, căci întregul text e în engleză, deci adresat în
exclusivitate clientelei din branşa cinematografică anglo-americană sau
musai înţelegatoare de esperanto-ul secolului XXI. Site-ul mi-a apărut mai
mult „listic“ decât „statistic“. La News apar câteva înşiruiri de
participări la festivaluri, însă impresii şi extrase din presa străină,
ioc. Totul impersonal, totul strict promoţional, nu se miră nimeni, nici
de bine, nici de rău, şi nu semnează nimeni vreun articol sau comentariu
în acest sens. Pardon, sunt uşor citaţi, pentru prestanţă, Minghella,
Zefirelli, Kaplan şi Soisson. Ba mai apare chiar şi-un mititel anunţ din
presa de specialitate, cum ar fi cel că studiourile Silver Bullet
intenţionează amenajarea unui bazin de apă imens, de 10 pe 8 metri, care
„să facă valuri şi vânt pe lângă o pistă de sunet de 2000 mp“. Sau, mai
ştii, să stea pe post de jacuzzi.
La premii, ni se listează exact 8 filme şi, la prietenul nostru premiat cu
Kentul şi cafeaua, aflăm că Berlinalele au fost… în iulie 2004 !? chiar
dacă în Germania premiul i-a fost dat, precis, pe 10 februarie 2004.
Apăsând pe un alt năsturel (Button) al websitului, „Publicaţii“ (sorry,
Publications) am dat de broşura Shooting Romania, dar n-am îndrăznit s-o
pac-pac, căci poate şi broşura e decalată în timp, ca şi Berlinalele 2004.
Aşa că am ajuns la ultima opţiune năsturească de pe site, „Download“. Nu
ştiu la ce se referă, nu scrie ce să încarc, eu aş fi vrut măcar o
reclamă, un filmuleţ cât de mititel, căci salivez după un film bun, din
ţară, în limba cea dulce românească. Şi cred că nu numai eu. Dar, de unde?
Daunlăudul e „in construction“, videocasete cu filme româneşti noi găseşti
pe alte situri, sau la Zaheu în Stuttgart.
Deci, m-am lămurit: Romfilmpromouşăn nu e pentru noi, ci pentru greii din
film, care vor un jacuzzi pe lângă studiourile de filmare. Cu filmele mai
aştept până la vară, când merg în ţară, poate pe autocar ne pun ceva mai
nou ca „Dacii“ sau „ Nea Mărin miliardar“. De exemplu, Offset-ul cu Lara
şi tăticul Plătăreanu, pe text de Puiu Cristi.
20.02.2004 Dani Rockhoff
Copyright Dani Rockhoff, all rights reserved
|
