|
O breşă în paza lui Bush?
Impresii si pareri personale in FORUM
Dani Rockhoff
Orăşelul
Mainz a fost în 22 februarie paralizat de măsurile de securitate în
vederea primirii preşedintelui George W. Bush. Au fost golite şi îmbarcate
în camioane cutiile poştale de pe traseul coloanei oficiale, sigilate
tomberoanele de gunoi, limitat accesul vizitatorilor, închise magazinele
şi restaurantele din zonă.
Infirmând restricţiile de mişcare în Zona Zero, un reporter al postului TV
german RTL, cu papion şi palton, a declarat în faţa camerelor de luat
vederi că a reuşit să se strecoare, “fără să fi fost oprit de vreun
control de stradă, la 150 de metri de coloana oficială”.
“În buzunar aş fi putut avea orice, chiar şi o armă”, a spus el,
“palpând” demonstrativ cu microfonul maşina prezidenţială garată în
preajma străzii pe unde tocmai trecuse coloana oficială. Să fi fost
realmente o breşă în “panzerul” de pază germano-american?
O parte a populaţiei din zona Mainz-Wiesbaden-Frankfurt s-a arătat
“deranjată în programul cotidian”, răsuflând uşurată la întoarcerea în
normalitate. Câteva mii de pacifişti şi anti-bush-işti au ieşit în stradă
cu pancarte, strigând lozinci anti-războinice, sau pur şi simplu glumeţe,
de parcă preşedintele american ar fi fost un star pop, căruia lumea ar fi
vrut să-i strângă mâna, sau să-i ceară un autograf. Nici cele două First
Ladies, care au făcut o scurtă plimbare pe jos la Muzeul Gutenberg, n-au
putut fi aclamate live de “Schaulustige”.
Absenţa înalţilor oaspeţi din mijlocul mulţimii şi vizita exclusivă “la ai
lor”, în baza militară americană de la Wiesbaden, au fost sursele unui
entuziasm popular relativ scăzut, deşi agrearea politicii SUA este largă.
Şi mai largă e pentru nemţi fascinaţia mega-puterii şi maxi-libertăţii
americane.
Cu o zi înainte de Mainz, preşedintele Bush a declarat la Bruxelles ca
doreşte a călca pe urmele europene ale unor mari înaintaşi americani, “cum
a fost Benjamin Franklin, un om considerat chiar şi de ultimul ţăran sau
orăşean drept prieten al umanităţii”. Pe ton glumeţ, el a adăugat “şi eu
am sperat într-o astfel de primire, dar secretara Rice mi-a spus să fiu
realist”.
Evocând cei 60 de ani în care SUA şi America “au înfruntat împreună
provocările istoriei, opunându-se ideologiilor totalitare prin forţă şi
răbdare” Bush a precizat că “relaţia SUA-Europa este argumentată mai amplu
dacât prin simpla nostalgie a trecutului”, bazându-se pe comerţul solid
dintre SUA şi Europa, pe libertatea politică şi economică a celor două
puteri.
“Într-un moment de conjunctură istorică ce necesită idealism, realism şi
cooperare”, preşedintele american a lansat apelul de începere a unei noi
ere de unitate transatlantică. În presă şi la posturile de televiziune
germane, consensul Bush-Schröder a fost consemnat ca “după toate
aparenţele complet, însă cu nuanţări de poziţie”.
24.02.2005 Dani Rockhoff
|