|
Cu "Raza soarelui, nouă şi la neamul
nost"
a venit colindătorul Ştefan Hruşcă
Dani Rockhoff
Impresii si pareri personale in FORUM
De o lună
īntreagă, rapsodul cu plete bălaie se află pe drum, purtat de Colindă din
casă īn casă, din loc īn loc, pe unde vieţuiesc romāni peste hotare. Anul
acesta, Hruşcă a colindat īn Romānia, īn Germania la Köln şi la Nürnberg
īn 17, respectiv 19 decembrie, turneul continuīndu-se la Amsterdam şi
Bruxelles, cu escală finală la Vancouver şi Kitchener īn Canada. La peste
douăzeci de ani de carieră artistică, Ştefan Hruşcă aparţine unei
generaţii de mari interpreţi romāni -Vasile Şeicaru, Victor Socaciu, Tudor
Gheorghe- şi a devenit un simbol al tradiţiei seculare romāneşti a
colindatului de Crăciun. Fapt dovedit nu doar prin intensa sa activitate
artistică īn Romānia şi concertele date īn cei zece ani de la lansare,
pīnă la plecarea din ţară īn 1991, ci şi prin nenumăratele sale apariţii
pe scenă īn străinătate. El a continuat, după emigrarea īn Canada, să fie
un prolific cantautor şi neobosit peregrin, din China şi Rusia, pīnă īn
SUA şi Canada, prin Germania şi toată Europa, pretutindeni acolo unde sīnt
romāni care īi aşteaptă struna şi povaţa de cīntec strămoşesc. Ştefan nu
cīntă colinde, ci colindele īl cīntă pe el; el e gura de aur prin care
aceste rituale incantaţii de Crăciun ne aduc aminte de cele lumeşti,
profund omeneşti, de cele sfinte şi de cele de acasă. Acum trei ani, la
Stuttgart, Ştefan mi-a acordat un interviu scurt şi poetic, īn pauza
dintre două apariţii pe scenă. Vi-l redau, convinsă că nimic din crezul
artistic al lui Hruşcă nu s-a schimbat īntre timp.
Dani Rockhoff: La "E pamīntul tot mai greu...", lumea īncepe să-şi şteargă
lacrimile. Ce ne poţi spune despre versul acesta de colind?
Ochii lui Ştefan se īntorc uşor īntr-o parte, apoi spre īnăuntru,
cufundaţi īn amintire...
Ştefan
Hruşcă: Ruga de părinţi, din care e versul, e pentru mine un cīntec de
căpătīi, un cīntec-crez. Se leagă de īntīlnirea mea cu Adrian Păunescu şi
s-a născut īn 25 de minute, la Sinaia, īn februarie 1982.
L-am compus la ora 3 noaptea. Linia melodică era
făcută, iar versurile, ieşite spontan, erau pīnă dimineaţa uitate...Noroc
că le-a notat secretara. Aşa că, a doua zi, am reīnvăţat cīntecul. E un
cīntec care mi-a marcat profund cariera, e un cīntec trist, dureros, un
cīntec care ne alină ...
E deci cīntecul tău de debut...
- Da. Īn 1981 eram dascăl īn Maramureş, cīnd l-am īntīlnit pe Păunescu. Am
debutat apoi la cenaclul Flacăra cu acest colind.
Şi-acum ai aniversat 20 de ani de carieră artistică.
- Īn octombrie 2001. Dacă mă gīndesc bine, īntotdeauna mi-am dorit să
ajung cīntăreţ. E rostul meu sub soare.
Din nou citez dintr-un colind al tau: "Raza soarelui, floarea soarelui,
nouă şi la neamul nost". La ce chemi prin acest vers?
- E un vers care cheamă la īnţelegerea cu ruda apropiată, un vers care să
ne adune. Noi, romīnii, ne īnvărtim īn acelaşi cerc. Uneori sīntem īn
derivă. Avem nevoie de credinţa īn Cel de Sus şi de respectul Rădăcinii.
Sfīntă-i Seara de Crăciun e titlul CD-ului tău lansat in noiembrie 2001.
Are acest CD o dedicaţie?
- Este dedicat mamei mele, Ioana, care a murit anul trecut.
Pentru cine cīnţi, Ştefan Hruşcă?
- Pentru toţi oamenii. Şi pentru cei mari, şi pentru cei mici, "măruţele
mărgăritare". Şi pentru cei buni, şi pentru cei răi, ca īn Colindul
mătuşii? S-o īnţelegem ca o tendinţă personala spre etică sau
religiozitate?
Mai degrabă spre īnţelepciunea populară. Căci ţăranul e talpa ţării.
Ţăranul cu munca şi necazurile lui. Cu firea lui dreaptă, cuminte,
sinceră, credincioasă şi rugătoare pentru cei mulţi. Īn sensul acestei
īnţelepciuni populare, a iubirii aproapelui, a curăţirii spiritului şi
trupului īn postul Craciunului, colindatul lui Hruşcă a devenit un reper
calendaristic şi o dovadă că īn momentele de reīntoarcere spre Dumnezeu şi
spre sine, graniţele geografice dintre romāni se topesc.
23.12.2004
Dani Rockhoff
|