|
Conform unor sondaje de opinie recente, la mai bine de 14 ani de la
caderea Zidului berlinez, 20 la suta dintre germani isi doresc pe mai
departe existenta sa. Zidul dintre Est si Vest persista mai departe
simbolic, in "capete". Estul si Vestul, cele doua inegale parti componente
ale Germaniei, considerata ca cea mai puternica democratie europeana, nu
se inteleg inca reciproc, iar reprosul vine atat dinspre partea
politicienilor din vestul german, cat si din partea celor din est. Cel mai
bun exemplu al neintelegerii este relevat de alegerile din landurile
est-germane, unde partidele traditionale de stanga, in ochii vest-germani
"continuatoare" ale celebrului SED (comunist) castiga pe mai departe
procente in parlamentele landurilor est-germane in detrimentul partidelor
de centru-stanga social-democrate (verzii si social-democratii) sau de
centru, crestin-democrate si liberale, de traditie vest-germana. Acest
fapt creaza in vestul investitor o stare de nesiguranta, confirmata de
unii dintre vest-germani, care isi pun intrebarea daca efortul facut va da
in final roadele asteptate.
In fond problema se reduce la intelegerea mentalitatii germane, pe care
doar ca autohton sau insider la fata locului o poti cuprinde integral.
Situatia economica in Germania nu este deloc tragica si nici nu va fi
niciodata usor comparabila cu a altor mari natiuni europene, fiindca
germanii traiesc de fapt in alte dimensiuni, atat ca si populatie cat si
ca economie, iar traditionala calitate germana este o normalitate
palpabila. Atat economic cat si social privind, ceea ce calitativ nu
reuseste sa se impuna integral, este in ochii autohtonilor privit ca
si o catastrofa. Celebra zicala suaba ne spune de altfel ca "faptul de a
nu fi criticat, tine loc de lauda!" m-a consternat cel putin pe mine ani
de-a randul.
Este impresionant insa efortul facut de natiunea germana de a integra
rapid estul sau. Bilioane de euro s-au scurs pina acum in infrastructura
si modernizarea estului, fara sa se intrevada inca o sistare a platilor.
Dar mentalitatea ultimilor 40 de ani in bunastare din vest, traiul social
perfect reglementat, de altfel meritat, raportat la efortul vestului de a
integra estul german, a atras economia germana in ultimii 14 ani intr-o
acerba concurenta cu celelalte natiuni industrializate, prin faptul ca
investiile noi s-au facut de regula in est, impozitele au crescut atat in
vest cat si in est, platitundu-se lunar mult discutatul
"Solidaritätszuschlag", adica impozitul suplimentar de solidaritate, iar
netto-ul din buzunare a fost peste tot mai mic, facand ca puterea de
cumparare sa fie in general mai scazuta, fapt decisiv in cele din urma
pentru o economie de piata.
Cancelarul german Schröder spunea intr-un interviu televizat ca: "nu noi
(germanii) am devenit mai putin competitivi, ci cei din urma incearca sa
ne ia locul, trebuind acum sa luptam pentru a ne pastra standardul de
viata (inalt) de astazi". A treia economie pe plan mondial a resimtit
astfel socul integrarii est-germane impreuna cu cel al globalizarii
mondiale si a inceput treptat sa-i inteleaga si pe germanii din est,
adeseori redusi la titulatura de "Osis" (estici) si care inca se simt
partial ca cetateni germani de rang inferior. Impozitul suplimentar pentru
redresarea estului introdus de guvernarea crestin-democrata Kohl in 1990
se va plati de altfel mai departe, iar economia germana va incerca in
viitor sa produca mai ieftin, cu salarii stagnante sau mai mici, pentru a
ramane competitiva. Aceasta explica si reformele impuse de guvernarea
Schröder privite de autohtoni in special in est ca fiind radicale,
mentionand aici celebrele Agenda 2010 si legile "Hartz", in special legea
Hartz IV, dupa numele initiatorului sau, aprobate de catre Parlament si
care au revolutionat scena politica interna, privite ca salvatoare a
competitivitatii economiei germane si care dupa parerea multor experti
economici straini vor schimba in final si modul de a gandi al societatii.
In sumar, legea Hartz IV nu face altceva decat sa consfiinteasca ceea ce
in alte tari este normalitate: cei care lucreaza trebuie sa castige mai
mult decat cei care efectiv "stau" acasa pe banii contribuabililor, fara a
cauta serios un loc de munca si care acceptau pina acum doar locuri de
munca care corespundeau calificarii personale, altfel spus, ajutorul de
somaj va fi mult mai putin timp acordat si de regula ceva mai prost platit
decat un salariu minim, obligandu-i in fapt pe cei in cauza sa-si caute
rapid de lucru, orice munca putand fi (cu mici exceptii) din 2005
considerata ca posibila. Legea aduce astfel potentialul necesar
in primul rand bugetului german si in al doilea rand economiei germane,
dar va fi probabil imbunatatita. Noua lege a fost inteleasa
ceva mai bine in Vest, dar germanii din Est resimt aceasta lege
ca un nou soc social, deoarece locurile de munca in estul german sunt
intr-adevar mai putine si mai prost platite decat cele din Vest.
Mentalitatea germana vede de multe ori "solutiile" unei guvernari ca
adevarate generatoare de probleme, dar dupa parerea multor experti
economici din tara si strainatate ea se va schimba in urma acestor noi
impulsuri legislative . Nu ne ramane altceva de facut decat sa asteptam
inca doi-trei ani si sa vedem ce va aduce Agenda 2010 a cancelarului
german, impreuna cu celebrele legi Hartz, care au facut ca guvernarea
Schröder sa fie acceptata la ora actuala de mai putin de 30 la suta dintre
alegatori. Economia germana se afla in fata unei necesitati absolute, un
"muss" german care probabil ca va lasa "zidul din capete", in cazul unui
succes, sa cada pentru a doua oara, speram noi definitiv, fiindca Europa
unita are nevoie de o economie germana puternica si stabila, care sa
asigure in final si stabilitatea monedei europene.
Corespondenta din Germania,
Redactia Agero
Valeriu-Lucian Hetco
|
