|
1 Decembrie 1918 - Transilvania
romānească
Prof. dr. Viorel Roman, consilier la Universitatea
din Bremen, Germania
Impresii si pareri personale in FORUM
Europa centrală şi de est se afla la sfārşitul
primului război mondial sub influenţa evenimentelor din Petrograd.
Revolutţa Rusă a deschis o nouă opţiune şi pentru Transilvania,
dincolo de milenara dispută dintre Roma şi Constantinopol, dintre
romano-catolicism şi ortodoxie. Vladimir Ilici Lenin a spart blocada
prin oferta lui social-revoluţionară careia i se puteau alătura
toate religiile şi toate natiunile.
Lenin a desfiinţat proprietatea privată. Aşa că, după izbucnirea
Revoluţiei Ruse īn 1917 Ferdinand I , a trimis emisari īn tranşee,
pentru a promite soldaţilor săi pămānt. Teama că scānteia anarhistă,
comunistă din tranşeele ruseşti ar putea sări īn cele romāneşti l-a
făcut rege să facă promisiuni, pe care le-a şi respectat. Aşa au
căzut şi cei şapte mii de magnaţi maghiari ardeleni - indirect -
victimă Revoluţiei din Rusia.
Schimbările socio-economice au fost īnsoţite de mari mutaţii
politice şi teritoriale. Sub influenta armistiţiului din vest
Consiliul Naţional Romān a convocat la 1 decembrie 1918 la Alba
Iulia o adunare populara. 1.229 de delegaţi şi 100.000 de ţărani au
stabilit principiile pentru alipirea Arealului la Romānia - vot
universal, egal, direct şi secret, libertatea presei, a adunării şi
a unirii, reforma agrară radicală şi drepturi sociale ca īn vest,
libertate naţionala şi religioasa, eliminarea războiului ca mijloc
de rezolvare a diferendelor dintre state - şi a au constituit un
"Consiliu Dirigent", preşedinte Iuliu Maniu, membrii Alexandru
Vaida-Voievod, Vasile Lucaci, Octavian Goga, Aurel Vlad, Vasile
Branişte. Miron Cristea, episcopul de Caransebeş şi viitor patriarh
al Bisericii Ortodoxe Romāne, i-a īnmānat apoi lui Ferdinand I.
hotărārea Unirii. Reprezentanţii saşilor, şvabilor din Banat,
evreilor şi ţiganilor au aprobat Unirea cu Romānia.
La formarea noului guvern sub Ion C. Brătianu la Bucureşti au fost
deja primiţi trei reprezentanţi ai Transilvaniei īn cabinet.
Guvernul ungar nu a recunoscut Unirea de la Alba Iulia şi
autoritatea "Consiliului Dirigent", īnsă armata romāna a trecut
Mureşul, iar linia de demarcaţie a fost mutată cu asentimentul
Antantei pānă la calea ferată Arad-Oradea Mare-Carei.
Pe parcursul război romānii si-a făcut cunoscute cererile public şi
si-a creat un "Lobby". īn SUA lupta pentru Unire, preotul unit
Vasile Lucaci, īn Anglia a fost īnfiinţată "Societatea
Anglo-Romāna". La Roma romānii si-au făcut cunoscute concepţiile
prin intermediul "Congresului Naţiunilor Subjugate de
Austro-Ungaria". La Paris a apărut revista "La Transylvanie", scoasă
de Traian Vuia. Politicianul Take Ionescu a plecat la Paris şi a
fondat "Comitetul Naţional al Unităţii Romāneşti", care 1918 a fost
recunoscut de Antanta ca reprezentant al poporului romān.
La Conferinţa de Pace de la Paris delegaţia romāna condusă de Ion C.
Brătianu cuprindea şi reprezentanţi a noilor provincii. Pretenţia
asupra īntregului Banat a dus la tensiuni cu Serbia: sudul a fost
dat Serbiei iar nordul cu Timişoara Romāniei. Īnţelegerea cu Ungaria
a fost dificilă. La cererile Aliaţilor de a se retrage la linia de
demarcaţie guvernul ungar s-a retras "pentru ca nu este īn stare sa
īndeplinească hotărārea Conferinţei de Pace (Nota Vix)". După
īmpuşcarea lui Tisza şi după guvernului lui Karoly au urmat cele 133
de zile de dictatură proletară a lui Bela Kun.
Republica Populară Socialistă Federativă Ungară a īncercat să
cāştige "noua" Rusie pentru a anula obligaţiile "vechii" Rusii faţă
de Bucureşti. Pe de alta parte Bela Kun i-a comunicat generalului
Franchet d'Esperey intenţia comuniştilor maghiari de a anexa
Transilvania şi au trecut graniţa slovacă pentru a realiza o
legătura strategica cu Armata Roşie, rusă. Armata Roşie maghiară şi
cāteva companii ruseşti roşii s-au luptat cu romānii, care la
īnceput s-au retras pe Tisa. După un asalt maghiar pānă la Oradea
armata romānă a trecut Tisa şi a cucerit Budapesta. Bela Kun fuge īn
Austria, unde e luat prizonier. Pe ceilalţi comunişti maghiari i-a
condamnat un tribunal. Māndria naţională romānă renăscută după
victoria Antantei s-a pus - īncă o dată - īn slujba occidentului,
fără a fi răsplătita īn vest corespunzător pentru aceasta. īn
Ungaria forţele conservativ-reacţionare sub amiralul Horthy au
folosit ocazia şi au preluat puterea.
Cu Pacea de la Paris din 1919/20 īn Transilvania epoca habsburgică
s-a īncheiat. Mişcarea naţională romānească iniţiată de Şcoala
Ardeleană si-a atins ţelul. Din anul 1991, 1. Decembrie este ziua
naţionala a Romāniei.
Prof. dr. Viorel Roman, consilier la
Universitatea din Bremen, Germania
|
