1 DECEMBRIE - ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

„UNITATE ÎN DIVERSITATE!”

Ion Măldărescu, Agero

(text şi prezentare grafică)

„...Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului[...] Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. Nici partizanii Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluţia din Rusia şi destrămarea monarhiei austro-ungare. Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă al naţiunii române de a-şi da armătura teritorial-instituţională, care este statul naţional.[...] O necesitate istorică - naţiunea trebuie să trăiască într-un stat naţional - s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenţă şi, punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă ca peste toate adversităţile să dea viaţă aspiraţiei sale: statul naţional." (Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român, ed. Univers Enciclopedic, 1997p. 301)

În istoria poporului român, 1918 reprezintă anul realizarea statului naţional unitar. Procesul  istoric, derulat în întreg arealul românesc, a reliefat momente semnificative de-a lungul secolelor: 1784, 1821, 1848 şi evenimente de importanţă majoră: Unirea Principatelor Române în 1859, proclamarea independenţei ţării de sub dominaţia otomană, consfinţită pe câmpul de luptă de armata română în războiul de independenţă din 1877-1878, precum şi adunările reprezentative, democratic alese ale românilor din teritoriile aflate sub stăpânirea străină din 1918. În anul 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi naţională a României şi simbolizează unirea tuturor românilor într-un singur stat naţional.  Au existat păreri, există încă, pro sau contra alegerii acestei zile ca Zi Naţională a României. Dincolo de aceste opinii libere şi firesc exprimate, ziua de 1 decembrie 1918 este şi trebuie să rămână în memoria celor de astăzi, a celor ce ne vor urma ca una dintre cele mai mari realizări istorice, un demers de ridicare a Coloanei Infinite a românilor, de ieri, de astăzi şi dintotdeauna. Urmare a unor vicisitudini ale istoriei, dezmembrarea politică şi administrativă nu a fost însoţită şi de diviziunea de spirit a românilor. Apelând la informaţia universului istoriei, cu împlinirile şi neajunsurile inerente unui asemenea demers, în densitatea cronologică a memorabilului an 1918, pot fi reperate materializări ale simţirii şi coeziunii de neam, onorante şi aşezate la loc de cinste. Statornica activitate pentru unitate, înscrisă într-un temei istoric comun, a fost consemnată într-o reprezentativă formă a conştiinţei şi scrisului istoric de unul dintre titanii gândirii româneşti, Nicolae Iorga: „Unitatea românească este zbaterea sufletească neîntreruptă a unui popor întreg, creat unitar pentru a trăi şi a rămâne în aceeaşi unitate neîntreruptă”.

Destrămarea şi prăbuşirea marilor imperii multinaţionale europene de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi de la începutul secolului XX impunea eliberarea naţiunilor şi formarea de state naţionale suverane. În virtutea principiului de autodeterminare, românii dintre Prut şi Nistru şi-au ales Sfatul Ţării, care prin Adunarea de la Chişinău a hotărât unirea Basarabiei, fiind prima provincie care s-a unit cu ţara independentă la 27 martie/9aprilie 1918. Actul unirii Basarabiei cu România a stimulat conştiinţa naţională şi unirea cu patria mamă, ca urmare firească  şi ca un drept legitim al românilor din Ardeal, Banat şi Bucovina, aflaţi în componenţa imperiului dualist austro-ungar. În acest climat de emulaţie efervescentă, în ziua de 24 octombrie 1918, un grup de intelectuali români din Bucovina, conduşi de Sextil Puşcariu de la Universitatea din Cernăuţi, alături fiindu-i profesorul Vasile Goldiş, au declarat hotărârea românilor din Transilvania de a se aşeza „printre naţiunile libere”. La 18 octombrie 1918, în Parlamentul Ungar s-a dat citire declaraţiei prin care românii ardeleni îşi afirmă dreptul inalienabil la o viaţă proprie integrală. După eşuarea tratativelor cu delegaţia condusă de Oszcar Jaszi, ministrul naţionalităţilor, care nu a recunoscut principiul autodeterminării românilor transilvăneni, Marele Sfat Naţional din Transilvania a lansat un manifest „către popoarele lumii”. În conţinutul acestui act se reafirma, în faţa opiniei publice mondiale,  dorinţa Ardealului de a se uni cu România. Exprimând starea de spirit din Bucovina, ziarul „Viaţa nouă”, care apărea la Suceava, din 2 noiembrie 1918, consemna: împreună cu cele patru milioane şi jumătate de români din Transilvania „să începem o viaţă naţională, închegând una şi aceeaşi individualitate de stat naţional şi independent”. Prin Declaraţia de la Cernăuţi din 28 octombrie 1918, adoptată de Consiliul Naţional Român, Bucovina s-a unit cu România, din punct de vedere politic şi administrativ. La 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, formată din 1228 de delegaţi, având asupra lor miile de semnături ce le întăreau mandatul,  s-a întrunit în sala Cazinoului. Profesorul Vasile Goldiş a supus spre aprobare şi în entuziasmul tuturor participanţilor, Rezoluţia Adunării Naţionale de la Alba Iulia, a decretat Unirea tuturor românilor din Transilvania, Banat, Crişana, Bucovina şi Maramureş cu România. Pe Câmpul lui Horea, în vechea cetate a lui Mihai Viteazul, în prezenţa a peste o sută de mii de români, la 1 Decembrie 1918 s-a înfăptuit întemeierea statului român modern, rezultat istoric al nenumăratelor jertfe şi aspiraţii, act istoric de împlinire a năzuinţelor supreme de unire a românilor, un moment sublim de unitate şi demnitate naţională. România întregită cuprindea în hotarele sale istorice o suprafaţă de 295.049 kmp faţă de 137.000 kmp înainte de 1918 şi o populaţie de 18.057.028 locuitori (în 1930) în comparaţie cu aproximativ 7.250.000 locuitori în 1913. Românii reprezentau 71,9% din totalul populaţiei, maghiarii 7,9% germanii 4,4%, evreii 4% etc. Constituţia din 1923 stipula în primele sale două articole: „Regatul României este un stat naţional unitar şi indivizibil", iar „teritoriul României este inalienabil".

Anul 1990 a  constituit pentru România o şansă ratată de reparaţie a odiosului tratat Molotov-Ribbentrop, iar în actualul context de creare a unor super-state, este puţin probabilă repetarea unui „1 decembrie 1918!. Poate mai mult decât cu alte prilejuri, sloganul Uniunii Europene este cât se poate de actual pentru români: „UNITATE ÎN DIVERSITATE!”.  Departe de mine intenţia de a susţine o lecţie de istorie. NU! În aceste vremuri tulburi, când globalismul agresiv tropăie peste interesele popoarelor lumii, când scopurile „iluminaţilor” atentează la drepturile fundamentale ale umanităţii, când slugile lor prea-plecate, păpuşari de conjunctură, lustruiesc încălţările prea-puternicilor lumii, încerc să reamintesc că în Ziua Naţională a tuturor românilor trebuie să uităm, pentru o clipă, ceea ce ne desparte şi să ne amintim de cele ne-ar putea uni, aşa cum, un mare erou al neamului se adresa românilor în urmă cu câteva decenii:  „Fii bun, fii drept şi nu uita că deasupra intrigilor şi urilor este PATRIA, este veşnicia neamului şi că acolo trebuie să ne întâlnim întotdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată”. 

Ion Măldărescu,

Agero Stuttgart

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com