|
8 Martie, Ziua
Internaţională a Femeilor
Venera E.Dumitrescu-Staia
Canada
Impresii si pareri personale in FORUM
Aceasta ZI INTERNATIONALA, a fost proclamata în ziua
de 8 Martie 1910, cu ocazia Congresului al II-lea al Internationalei
socialiste a femeilor la Copenhaga. Initiativa a apartinut CLAREI ZETKIN
(1857-1933), care a reusit sa realizeze acceptarea acestei zile cu
ocazia unei Conferinte, fapt pentru care în fiecare an, ziua de 8 Martie
sa fie organizata de femeile socialiste din toate tarile, în scopul de a
face "propaganda în favoarea votului femeilor" pâna atunci neadmis. Dar,
semnificatia si istoria acestei date ramâne cam nebuloasa. Versiuni
istorice au facut ca aceasta zi sa corespunda zilei de greva declansata
de muncitoarele din domeniul textilelor LOWER EAST SIDE din New York în
ziua de 8 Martie 1857 sau a primei WOMAN's DAY, organizata în Statele
Unite ale Americii, la 28 Februarie 1907.
Pentru a cunoaste mai mult despre aceasta zi de 8 Martie si asupra
istoricului privind drepturile femeilor, cele care au instituit-o sau
care au schimbat-o, ar fi enorm de mult de consultat. Eu am încercat sa
fac ceva cercetari si am ajuns la niste concluzii, pe care le voi reda
în continuare.
La începutul secolului XX, "Miscarea feminista" a provocat tulburari
violente cu partizanele Doamnei Emmeline PANKHURST-GOULDEN, care
revendica dreptul de vot al femeilor. Partizana britanica, nascuta la
Manchester în 1858, a decedat la Londra în 1928, ea fiind fondatoarea
Uniunii feminine sociale si politice în 1903. Aceasta miscare a
partizanelor pentru drepturile femeilor din Anglia de la începutul
secolului XX, URMAREA OBTINEREA DREPTURILOR POLITICE PENTRU FEMEI. Mai
târziu, în anul 1928, Curtea Suprema a Canadei refuza sa considere
femeile ca "indivizi" care sa poata face parte din Senat. Aceasta era
stabilit prin LEGEA CONSTITUTIONALA din anul 1867 si pe "incapacitatea
femeilor",consemnate în COMMON LAW, privitor la asumarea obligatiilor
publice, respingând cauza Henriettei MUIR EDWARDS si a colegelor sale
canadiene. Afacerea "indivizilor" disputata între 1927-1929, ramâne o
cauza celebra în Analele politice de admitere a femilor în Senatul
Canadei. Prima femeie canadiana, EMILY MURPHY si colegele ei de lupta,
la 17 August 1927 au trecut la actiune, facând sa parvina o petitie
Guvernului, privitoare la aceasta anomalie. Ele cereau Curtii Supreme de
a examina sensul cuvântului "individ", ce aparea în Art.24 al Actului
Americii de Nord Britanic, în scopul de a determina si desemna de
asemenea si femeile. La Curte, chestiunea a fost în deliberare pe 14
Martie 1928 si 6 saptamâni mai târziu, respunsul a fost NEGATIV. Unul
din argumentele Curtii a fost ca Actul va trebui sa fie interpretat în
lumina epocii redactarii sale. Cum femeile nu participau deloc la viata
politica în anul 1867, ele nu puteau fi eligibile în Senat. Au fost
cinci femei din provincia Alberta (Canada) care nu au acceptat aceasta
decizie si în consecinta au facut apel la Comitetul judiciar al
Consiliului privat al Marii Britanii, care era pe atunci ultima instanta
de recurs a Canadei. La 18 Octombrie 1928, cinci lorzi ai Comitetului
judiciar declara în unanimitate ca, citez: Denumirea de "individ"în
art.24, desemna în acelasi timp atât barbatii cât si femeile.
Excluderea femeilor din functiunile publice era dupa ei o "relicva a
unei epoci mai barbare decât a noastra". Cele cinci femei celebre au
fost si au ramas, Emily Murphy, Henrietta Muir Edwards, Louise McKinney,
Irene Parlby si Nellie McLung. Multi indivizi si asociatii au reclamat
de asemenea, numirea femeilor în Senat. Aceasta cauza a fost foarte
importanta pentru cele cinci femei, întrucât pâna în anul 1970, divortul
si alte cauze privitoare la drepturile individuale ale femeilor,
trebuiau aprobate de Senat, ele considerând ca daca femeile vor fi si
ele membre în Senat, deciziile privitoare la familie vor deveni
echitabile.
Secolul XX a fost un secol al EMANCIPARII FEMEILOR, multa vreme ele
fiind supuse tutelei tatilor, fratilor sau barbatilor, însa astazi,
datorita luptei condusa de organizatiile FEMINISTE, începând cu anul
1970, ele au câstigat dreptul de a-si dirija viata lor si a familiei,
asa cum înteleg. Realitatea este însa, ca înca exista multe tari si în
secolul XXI, unde drepturile femeilor nu sunt acceptate, ele fiind
constrânse în libertatea lor de actiune, în numele PRINCIPIILOR
RELIGIOASE.
La începutul secolului XX, în Franta, ca de altfel în majoritatea
tarilor europene, femeia era considerata drept o "minora", o incapabila,
din punct de vedere juridic, sistemul de patriarhat dominând. Franta sub
regimul de la Vichy, condamna sever toata propaganda în favoarea
avortului si a anticonceptionalelor, femeile care încalcau legea fiind
pedepsite chiar cu închisoare.În România anilor 1955 au existat aceleasi
legi drastice, iar eventualul avort spontan, trebuia constatat în
prezenta politiei si a procurorului, motiv pentru care multe femei
recurgeau la întreruperi de sarcini rudimentare, care de cele mai multe
ori se soldau cu moartea sau cu malformatii congenitate în caz de
nereusita.
În anul 1960, situatia a basculat prin aparitia anticonceptionalelor,
care au fost legalizate în Germania în anul 1962, apoi în Statele Unite
ale Americii si Anglia, în anul 1974, iar în Franta în 1967. Exista înca
tari unde peste 80 milioane femei sunt mutilate prin exciziune
(infibulatie) imediat dupa ce s-au nascut.
Timpul însa ne-a dovedit, ca de multe ori, limitele acestei libertati
atât de jinduite de femei, a depasit marja unei decente, ea fiind
considerata drept "un obiect de placere". Nu intru în amanunte, pentru
ca este foarte bine cunoscut "flagelul"...Când afirm despre "drepturile
femeilor, personal ma gândesc la DREPTUL LOR DE AFIRMARE în sensul
exprimarii, al drepturilor civice, sociale, culturale etc. Si Slava
Domnului, ca omenirea, în care se include bineînteles si România, a dat
societatii femei cu adevarate trasaturi intelectuale, demne de onorat.
În continuare si drept încheiere, cu toate ca subiectul ar fi vast, ma
voi rezuma la enuntarea unor femei, personalitati de origine româna, dar
si straine, care s-au afirmat atât pe tarâm national, cât si
international.
Încep cu Reginele României, Elisabeta, Maria, Elena, Ana, si continui cu
femeile de arta si cultura: Elena Vacarescu, Martha Bibescu, Ana
Brâncovan, Contesa de Noailles,Sarina Casvan,Cella Delavrancea, Regina
Elisabeta - alias Carmen Sylva, Elena Sutzu, Ana Hartulari Darclé, Aca
De Barbu, Lucia Stanescu, Elena Cernei, Ileana Cotrubas, Eufrosina
Vlasto, Maria Cebotari, Elena Teodorini,Maria Cojocareanu, Margareta
Metaxa, Evantia Costinescu, Valentina Cretoiu Tassian, Dora Massini,
Maria Strejina, Elvira Popescu, Elvira Godeanu, Lucia Sturdza Bulandra,
Maria Filotti, Viorica Cortez Guguianu, Zenaida Pally, Teodora Lucaciu,
Florica Cristoforeanu, Zoe Dumitrescu Busulenga, Ana Aslan, Agatha
Bârsescu, Dina si Tanty Cocea, Ecaterina Teodoroiu, Cella Dima,
Hortensia Papadat Bengescu.
Si deoarece este ZIUA INTERNATIONALA A FEMEILOR, sa nu dam uitarii nici
pe cele, apartinând altor tari: Reginele Angliei, Victoria, Elisabeth I
si Elisabetu II, Margareth Thacher,Gabrielle Chanel, Simone
Kaminker-Signoret, Ingrid Bergman, Danielle Darieux, Brigitte Bardot,
Grace de Monaco, Maria Callas, Elisabeth Taylor, Katherine Hepburn,
Marie CURIE, Camille Claudel, Françoise Sagan, George Sand (alias Aurore
Dupin), Marguerite Yourcenar, Marguerite Duras, Simone de Beauvoir.
Lista este fara de sfârsit, dar m-am oprit în special la cele pe care
personal le-am apreciat, nume rasunatoare în urma carora au ramas
într-adevar opere, scrieri si caractere de neuitat.
Cu ocazia ZILEI DE 8 MARTIE, doresc tuturor femeilor din lumea întreaga,
Pace si Ocrotirea Providentei.
Venera E.Dumitrescu-Staia
Canada
|
