Revista AGERO Stuttgart - redactor Lucian Hetco

ACEL LOC UNDE NU (MAI) EXISTĂ REGULI

Fragmente din"Cotidianul Mistic", volum în pregatire

DIMITRIE GRAMA

Danemarca

Impresii si pareri personale in FORUM

Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

În câteva eseuri anterioare am atins subiectul religiei în conceptul ei actual, a omului istoric cunoscut de noi, atât din pergamente cât şi din experienţele proprii, sau unele mai actuale. Una din concluziile pe care am încercat să le expun cât mai clar, a fost aceea că "divinitatea nu se cere înţeleasă sau explicată de noi, animalele create". Omul primitiv, asemenea celorlalte animale, nu a avut o religie, nu a avut un Dumnezeu pe care să-l venereze conform anumitor reguli inventate şi popularizate. Deitatea, dacă a creat "totul", este deci parte constitutivă a creaţiei, dacă nu în formă materială, atunci în forma ideii, a spiritului. Animalul trăieşte "inconştient", dar în acord cu darul şi ordinea divină, pe care însă n-o percepe ca atare, ştiind instinctiv şi în orice moment al existenţei sale, care este ordinea biologică a lucrurilor, care este legea universală. Animalul este înzestrat cu umilinţa, despre care fiinţa umană filozofează de milenii, acea umilinţă care admite necondiţionat puterea divină.

Omul primitiv, strămoşul nostru, timp de sute de mii de ani, a respectat moştenirea animală, trăind in conformitate cu legea naturii, cu spiritul divin nealterat de speculaţii inutile. Paralel cu "evoluţia" genetică a lui homo sapiens, creierul uman, acest organ extraordinar, a început să-şi înteleagă propria putere de dominare asupra "spiritului" (uman), creând noi şi sofisticate modele de înţelegere şi acceptanţă a lumii înconjuratoare, modele care să satisfacă, în fond, nevoile de control şi dominare ale acestui organ material asupra spiritului. Credinţa, aşa cum este expusă şi deci aşa cum o cunoaştem noi, este o "creaţie cerebrală", nu are nimic de a face cu divintatea pură. La începuturi, creierul a creat un model simplu de veneraţie. Cel politeistic, în care grupuri de oameni puteau să fie în contact cu partea lor spirituală, care pierdea teren în faţa expansiunii cerebrale, prin intermediul unor deităţi cu însuşiri umane, cu puteri la care omul, iluzoric aspira. Acest sistem îngăduia fiinţei umane o flexibilitate de veneraţie, o flexibilitate de acceptanţă, deoarece nici una din deităţile respective nu propovăduia o singura doctrină, bazată pe un singur adevar.

Zeitătile antice nu promiteau omului nimic altceva decât o mână de ajutor, în anume conditii şi acest ajutor putea foarte bine să-i fie retras necondiţionat şi dat altui om sau unui alt animal, oarecare. In faţa zeilor eram aproape de ceea ce în fapt suntem, de animale şi în condiţiile politeistice, o dispută religioasă sau mai ales un război religios, nu avea nici un sens. Nu exista un singur adevăr care, cu orice preţ, trebuia răspândit deoarece doar aşa, s-ar putea "asigura" mântuirea, iertarea şi nemurirea.

Omul nici nu era conştient de posibilitatea "nemuririi" şi asta îi permitea sa trăiască din plin viaţa lui de muritor. La un moment dat, pentru că nu a existat dintotdeauna, omul în spaima lui inconştientă ca îşi va pierde spiritul şi poate că o replică la avansul tot mai tehnocratic al creierului şi-a imaginat "păcatul", ca punte de legătură între el şi divinitate, care este redusă acum la o singură entitate creatoare şi care este un fel de fiinţă umană, deoarece l-a creat pe om după chipul şi asemănarea sa.

Acest Om-Dumnezeu ne promite cunoaşterea "adevărului" şi o viaţă eternă, dacă ne putem elibera de un păcat, care nu este omeneşte vorbind, clar definit sau cumva de evitat. Despre ce păcat este vorba: acela de a ne fi înfruptat din fructul cunoaşterii? Dacă nu ne înfruptam din acel fruct, oare nu eram şi acum primitivi păgâni la acelaşi nivel cu animalele, aşa cum am amintit mai sus? Avea omenirea acum biserici, preoţi, druizi, imami şi războaie religioase? Sau este vorba de un alt păcat pe care deitatea, Creatoarea a tot ceea ce este, ni l-a atribuit ca o formă de "încercare", ca un fel de examen de bacalaureat : dacă îl absolvi, ţi se va dezvălui "adevarul", dacă cunoşti acest singur adevar, vei trăi veşnic!". Dar de ce este nevoie de iertarea unui pacat pe care în fond ni l-am imaginat singuri? Necunoscând care este păcatul, care este şansa fiinţei umane să scape de el, unde se ascunde promisiunea blagoslovirii şi revelatia cunoaşterii "adevarului"?

Cine are dreptate: Abraham, Isus Cristos, Mohamed sau Brahma? Citind cărţile scrise de om, deoarece sunt scrise de noi, cu toate că musulmanii pretind că, de exemplu Koranul este scris de Allah, trebuie să le dai dreptate la toţi sau trebuie să-i renegi pe toti! Aceleaşi forme de imaginaţii spiritual-constructive caracterizează toate aceste povestiri umane. Dumnezeu nu vorbeşte direct în textele noastre, oricât de fuduli ne-am crede. Ar insemna că Dumnezeu să fie un oarecare zeu, uitat de grecii sau egiptenii antici, un zeu care s-a trezit ceva mai târziu şi are toanele lui (ca orice om de altfel) şi care "toane", pot fi înţelese mai bine cu ajutorul unor intermediari. Buddha a ales un alt drum spre un fel de mântuire, absurdă în felul ei. Budha caută salvarea prin anihilarea personalitatii (a self-ului, a sinelui), dar se pune întrebarea :ce mai poate fi oare salvat, atunci când nu mai exişti?! Când prin intermediul meditaţiei sau fachirismului, ai ajuns la condiţia non-existenţei, ţi se promite "Nirvana" cu posibilitatea ei de eliminare a suferinţei prin intermediul "morţii totale". Pur şi simplu nu te mai "reîncarnezi", nu te mai renaşti! Asta promite Buddha. Daca toată fauna actuală ar urma învăţătura budistă, lumea aşa cum este ea acum - nu ar mai fi deloc posibilă. Ar dispare deoarece nu ar mai exista renaştere. Probabil că budiştii mă vor combate spunând că atunci, cândva, toţi vom fi în Nirvana, toţi fără suferinţă, fără personalitate proprie. Noi toţi vom fi atunci doar "unul" şi mort!

Religiile monoteiste dezvoltând iluzia unui singur adevăr, care poate fi cunoscut de om prin intermediul unor rituale sau manipulaţii, au pus bazele îndoielii, a necredinţei. Au creat ateismul, care acum a autorizat "ştiinţa", ca surogat religios. Pentru că ştiinţa este noua instituţie, unde se produc "minuni", unde omul caută adevăr şi salvare. Stiinţa promite acum o viaţă fără suferinţă şi prelungită, cine ştie? Poate în curând, chiar eternă! "Dacă susţineţi financiar descoperirile noastre genetice, noi suntem siguri ca în curând vom elimina gena îmbătrânirii şi deci vom elimina moartea"! Vă pare cunoscută aceasta frază? Cineva a spus că "cei care cu dispreţ rejecta natura lor animală, nu vor deveni mai umani, ci doar nişte caricaturi ale umanităţii". De ce adaug aici aceasta frază? Este doar pentru a-mi aminti eu însumi cine sunt şi să nu uit să spun că acest eseu, nu reprezintă o lectie nici de filozofie şi nici de conduită sau vreo răfuială. Eu, jumătate maşină, sunt complet indiferent la exerciţiile de gândire ale confraţilor mei, acceptând fiecare teorie din miliardele de teorii posibile. Este vorba de aventuri sinaptice, care sunt necesare funcţiilor cerebrale. Eu -,jumătate om, sunt revoltat de ipocrizia care îmbracă toate mantiile posibile în ambiţia de parveni material, moral şi spiritual.

"Cotidianul mistic" este acel loc unde nu există reguli, nu există rang, unde într-o toamna târzie te poţi plimba şi avea o conversaţie serioasă, cu un fluture, cu un copac sau cu Dumnezeu. Acea conversaţie nu poate fi expusă direct altora, căci este strict personală, dar poate lăsa o amintire a unei trăiri deosebite.

DIMITRIE GRAMA, Danemarca

23 Sept. 2006

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)