Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

ACADEMIA -

Alma Mater după 40 de ani

Robert Pugler, Germania

Gaudeamus igitur, juvenes dum sumus. Post jucundam juventutem, post molestam senectutem  nos habebit humus.Vivat academia, vivant professores, vivat membrum quodlibet, vivant membra quaelibet, semper sint in flore!

                                                                                                                                                                                                                                   "Generaţia 68", promoţia 68, visurile generaţiei noastre adunate la Academia de Ştiinţe Economice (ASE), ce a purtat în decursul anilor şi alte denumiri ca: Institutul lui „Tătucu“ sau Şcoala Comercială, face o retrospectivă. Cu toate rebotezările istorice, Academia a dăinuit anilor si a dat ţării noastre oameni pregătiţi economic, social şi politic un aparat necesar oricarei naţiuni civilizate, ce vrea să-şi realizeze ţelurile propuse. Mulţi dintre profesorii ei şi nu puţini discipoli ai lor au păşit pragul faimei naţionale şi internaţionale în această dificilă materie, ce se cheamă „ECONOMIE“. Să ne reamintim de ei la sărbătoarea noastră, este nu numai o datorie, dar şi un act ce explică multivalenţa faimei de talie internaţională a şcolii economice româneşti şi ne umple inimile de mândrie, că facem parte din acelaşi club profesional. Un moment de reculegere pentru toţi cei care au servit sau absolvit Academia şi nu mai sînt printre noi este un act pios, ce fiecare să-l ducă la bun sfârşit în linişte şi în taina gândurilor sale.

Dar este vorba despre noi, cei care am absolvit în anul 1968, într-o atmosferă politică ce încerca să fardeze ceva mai democratic o epocă anterioară marcată de teoria şi pracatica omului a cărui  nume a fost pentru o perioada de timp şi pe frontispiciul Academiei noastre. Economia ce urma să fie şi politică, propăvaduia încă o societate capitalistă “în putrefacţie” pe de-o parte, iar pe de alta, practica o descentralizare economică şi o cale sui-generis “de împăcare a proprietăţii socialiste cu economia de piaţă, facând, în mod deliberat sau nu abstracţie, vorba colegului meu Dan Săileanu, citez,” că în Socialism mijloacele de producţie, deci proprietatea, sînt în laba şmecherilor!” Acest fapt i-a atras oprobiul conferenţiarului N.N. dar nu l-a împedicat mai târziu, după revolutie, să devină ministru adjunct la Căile Ferate.

Mulţi dintre noi învăţam economia pentru a o transforma în politică, ascultând cursurile de Materialism ale Conf. Univ. Grünberg sau tezele economice predate de Conf. Univ. Golfitescu. Planificarea socialistă, cursul prezentaat de Prof. Univ. Danciu, decanul facultătii noastre, ne cam intra pe o ureche şi ne ieşea pe alta. Majoritatea acestor teorii, respinse parţial de realitatea social-politică din ţară, ne lipea pe la 9 seara de aparatele de radio, unde... răsucind butonul pe o anumită lungime de unde scurte, căutam răspunsul unor probleme ce din pacate nu-l găseam în tezele predate în salile de curs. Se pare însă, că cei, care trăiau în acel “sistem în putrefacţie” ,ne râdeau în nas şi nu voiau să dispară...

Ambivalenţa cursurilor de zi si “serale”, i-a ajutat pe unii dintre noi să filtreze materia de specialitate de practica politică şi să devină astfel buni economişti, dar politicieni neconvingători, mai ales ca la sfîrşitul anilor 1970 fardul liberal, aplicat economiei în deceniul anterior, s-a dus cu totul fiind înlocuit de un sistem dictatorial, ce nu putea duce decât la catastrofă. Astfel - personal, am plecat spre vest să caut raspunsul adecvat la aceasta starea de ambiguitate politică, ce parcă ne spală minţile într-o singură direcţie. Cei rămaşi în ţară, presupun că au ascultat în anii 80 cu şi mai mult interes comentariile lui Noel Bernard sau Teze şi Antiteze la Paris redactate de regretata Monica Lovinescu, sperând ca realitatea societăţii româneşti, să se asemene  cândva cu aceea predată în salile de curs ale Academiei.

Schimbările intervenite dupa 1989 mă intrigă. Nici pâna azi nu pot întelege - ori accepta, însă, cum societatea şi economia pot merge pe un drum înapoi?! Poate doar urmându-l pe “clasicul Ilici” şi tactica sa politică,  de a face “un pas înainte şi doi înapoi”! Ceva este însă fals în acest model, ce reaşează lumea dupa aceleaşi criterii ca acum 60 de ani, aruncă proprietătile şi averile personale pe calculatoarele burselor în jurul globului şi reîmparte hazardat, ca la masa de ruletă, vadit în detrimentul  generaţiilor trecute, valorile materiale şi financiare - trecute şi prezente. Sub denumirea de globalizare are loc acelaşi joc politic de altădată, de fapt o luptă pentru sferele de influenţă în lume, susţinută prin metode de bursă, rapace şi înşelătoare, înţelese doar de cei ce stiu sa le mânuiască. Se crează astfel bani cu bani, o plusvaloare artificială XXL, care ajunge în aceleasi mâini putine ca altădată, umflând nejustificat preţurile produselor si serviciilor, producând o inflaţie galopantă. Printr-o practică frauduloasă de privatizare a proprietătilor de stat patronii moderni uită complet de responsabilitatea socială a capitalului pe care l-au dobîndit, foarfecă veniturile desfăcîndu-se din ce ce în ce mai mult, scindând adînc societatea  în om sărac şi om bogat.

Ramîne astfel o sarcina de prim rang a ACADEMIEI, a generaţiilor viitoare de profesori si discipoli, să găseasca răspunsul teoretic la aceste aspecte globale negative şi mai ales căile şi mijloacele care să nu ducă înapoi,ci pe drumul visat de generaţia 68, eliberaţi odată pentru totdeauna din “laba şmecherilor”, ce n-au ce căuta în realitatea economică a naţiunilor civilizate.

Robert Pugler

Recklinghausen/Germania

08.05.2008

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)