|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Dr. Luchian DEACONU, istoric
Dincolo de statutul de stat membru al Uniunii Europene, România anului 2007 continuă să fie tratată ca o"tară captivă". Românii poartă pe umeri o nedreaptă si memeritată povară a istoriei, sunt prizonierii judecătilor nedrepte, ai cliseelor perfide, viclene, contrafăcute de"trădători","lenesi","hoti","betivi","tigani"care le-au fost atribuite de neprieteni în momente de cumpănă ale istoriei. Să continue să planeze asupra românilor blestemul pe care Edgar Quinet l-a definit atât de exact în 1856, acela de a"din vărsa din abundentă sângele lor pentru cauza dreptătii si libertătii în nesfârsite bătălii", altii să culeagă gloria, profitul, onoarea, iar ei să se aleagă doar cu"dezastrele"? Este o întrebare firească, din moment ce marele om politic britanic, Winston Churchill, autorul “propunerii” de a se lăsa în zona de influentă a Rusiei sovietice România, a declarat, cu 25 de ani mai înainte, în 1919, în Camera Comunelor : "Este important să ducem fără întârziere ajutoare României, tara care reprezintă marele zăgaz al Europei în această parte a lumii împotriva mareei în crestere a pericolului bolsevismului". (foto jos).
Sabloanele :"Trădători", pus de"unii oameni de stat francezi fără si-si măsoare cuvintele"după Pacea de la Bucuresti din mai 1918, plus"Tigani", dat de soldatii Wermachtului după evenimentele din august 1944, două clisee perfide, viclene si mincinoase care apasă ca o anatemă, ca un blestem asupra românilor. Desi istoriografia nu a reusit să se facă auzită sau n-a fost sprijinită efortul necesar si reparator de stergere a acestei"judecăti otrăvite", credem că bătălia pentru adevăr nu este încheiată, că dispunem de dovezile necesare sustinerii recursului împotriva acestei sentinte netemeinice, nedrepte, dezonorante. Iată câteva dintre mărturiile pe care ni le oferă acuzarea însăsi. La patru luni după ce România a fost obligată să semneze"Pacea de la Busuresti", André Weiss, unul din cei cincizeci de membri ai Academiei de Stiinte Morale si Politice a Frantei i-a adresat lui Take Ionescu, presedintele Consiliului National al Unitătii Române de la Paris, o scrisoare în care afirma :"Să permiteti bătrânului si statornicului prieten al României care sunt, să dau glas profundei mele admiratii pentru oamenii de stat, a căror politică generoasă si clarvăzătoare a adus tara voastră alături de noi în imensul conflict, si pentru vitejii soldati care au luptat pentru drept si pentru libertate până în momentul când trădarea a făcut să cadă armele din bratele lor invincibile. Franta si aliatii au cules aceste arme. Victoria care se aproprie va fi si a voastră, revansele noastre vor fi si ale voastre". Documentul, original, inedit, face parte din Arhiva Coloniei române din Paris, asociatie creată de miile de români refugiati în Franta în 1917. Si nu este singurul document care spulberă cliseul de"trădător"aplicat românilor. La 22 aprilie 1919, generalul Pélécier, membru al Misiunii militare franceze în România în anii 1917-1919, a sustinut conferinta România si Marele Război, din care spicuim. "Se stie cum s-au derulat evenimentele. In pofida atacului român (se referă la bătăliile de la Mărăsti, Mărăsesti, Oituz din 1917 n.n.), câteva luni mai târziu, frontul s-a spart. Armata rusă s-a destrămat, a inervenit revolutia bolsevică si curând după aceea a urmat pacea de la Bucuresti. Pacea de la Bucuresti… Ea este pentru noi semnificatia suferintelor îndurate de eroicul popor român. Ea a fost, o reamintesc aici pentru prietenii francezi, pentru România semnalul unor grave si nemeritate nedreptăti. Dacă am dorit să vin astăzi aici pentru a spune câteva scurte cuvinte, este pentru a confirma că la ora aceasta, ca francez, ca democrat, ca om îndrăgostit de dreptate, acum mai mult decât în oricare alt moment, rămân fidel cauzei române. Sunt oameni de stat responsabili care au declarat :"Fără îndoială, România a intrat în război, dar în clipele cele mai grele ea a avut o sincopă". Sunt de asemenea oameni care, uneori, fără să-si măsoare cuvintele, au afirmat :"România a trădat". Ei bine, vreau să le reamintesc acestor francezi care au putut să uite în ce situatii înfiorătoare, în diverse momente ale războiului, a putut să se afle România. Dacă a fost cineva care a trădat, dacă n-a fost Antanta, România este cea care a fost trădată chiar în momentul atacului si în lunile de după declansarea atacului, atunci când ar fi trebuit să aibă certitudinea abundentei materialelor si munitiilor. Chiar si noi, Misiunea franceză, când ne-am aflat în Rusia, răspânditi de-a lungul liniei ferate, am fost neputinciosi să dirijăm către România materialul si munitia de care avea nevoie.
Si apoi, pentru mine mai este un lucru care nu este
lămurit : este vorba de conditiile în care a avut loc retragerea armatei
ruse si armatei române ; sunt conditiile bătăliei din Dobrogea de la
sfârsitul lui 1916 ; sunt conditiile în care s-a retras armata rusă. La fel, mai târziu, în 1918, trădarea nu este tot atât de evidentă. Vă amintiti de telegramele din mai 1918, atunci când chiar si la Iasi unii si altii se temeau de agitatiile bolsevice. Si când bolsevismul a triumfat, atunci când armata rusă s-a dezorganizat, cine a fost trădat ? Cine a fost abandonat ?" Pe temeiul acestor dovezi clare, indubitabile, generalul francez încheia :"Vă implor, oameni de stat din Occident care ati putut să simtiti de jur împrejurul vostru fortele regrupate ale tuturor prietenilor si aliatilor, care ati putut să luati în calcul sosirea trupelor americane, care puteati să grupati trupele engleze si franceze pentru rezistentă pe frontul vostru, vă implor ! Un strop de întelegere pentru această tară latină, pentru această mică sentinelă pierdută si invadată de imensitatea trădării!Judecati cu mai multă tolerantă pe cei ce se luptară precum românii în 1918 !" O pledoarie mai clară, mai argumentată si mai convingătoare decât aceea a ofiterului francez care trăise si luptase alături de ostirea română timp de doi ani, nu credem că există în analele istoriei. Ea este, din păcate, necunoscută opiniei publice internationale. Si nu e singura. Pentru a proba netemeinicia si absurditatea cliseului perfid de"trădare"aplicat României cităm si declaratia primului ministru al Marii Britanii, Lloyd George, din 16 septembrie 1916, în Camera Comunelor. "In momentul când s-a declansat atacul noi n-am întreprins nimic pentru a veni prin Salonic în sprijinul Serbiei. Rezultatul a fost că, atunci când trupele au debarcat n-au putut să îninteze, iar Serbia a fost înfrântă. Sper că nu vom accepta ca, din lipsă de prevedere, o catastrofă asemănătoare să se abată asupra României… Mă gândesc că echiparea armatei române nu poate să tină piept mult timp unui atac austro-germano-bulgar sustinut de sute de tunuri bune si prevăzut cu artilerie grea. Românii au putine tunuri si mă îndoiesc că aprovizionarea lor cu munitii să fie suficientă pentru a le permite să riposteze la un foc continuu de câteva săptămâni. Cer încă o dată cu insistentă Statului Major să combine cu grijă o actiune colectivă imediată împreună cu Franta si Italia pentru a aduce ajutoare României în cazul că un atac formidabil va fi declansat împotriva ei. Temerile mele pot fi nejustificate, dar orice gresală nu poate fi prevenită decât fiind totdeauna pregătit pentru orice eventualitate" Documentele prezentate nu au fost scrise de români, sunt mărturii ale unor oameni de stat Occidentali si ofiteri superiori care desfiintează"cliseul"perfid si mincinos, de"trădător", care a fost aplicat poporului român în primul război modial. Acestor dovezi indubitabile li se alătură cele 2784 de cruci ale ostasilor români care au murit în Franta în primul război mondial, înmormîntati la Dieuze, Soultzmatt, Hagenau, Effry, Assevent, Saint-Quentin, Hirson si în alte localităti. Sunt doar câteva din mărturiile care obligă Institutiile Statului Român să actioneze pentru înlăturarea acestei mosteniri nefaste si nedrepte, să scoată memoria celor 336.000 de soldati morti pe câmpul de luptă din captivitatea în care este tinută de calificativul de"trădare"atribuit de acei"oameni care nu si-au măsurat cuvintele", cum i-a numit generalul Pélécier.Din nefericire, peste povara istorică ce persistă de decenii, s-au adăugat alte sabloane, la fel de perfide si de viclene. Timp de câteva săptămâni am fost martorii unei campanii otrăvite si înversunate împotriva românilor din Italia. Fără să merite, tuturor românilor li se aplică un nou stigmat :"campionii infractionalitătii." Este o absurditate si un act iresponsabil să transformi un incident, infractiunea unui individ sau a unui grup într-un atac nedrept si neteminic împotriva poporului din care fac parte infractorii respectivi. Ceea ce au făcut presa, televiziunea, unii oameni politici, primari, prefecti, carabinieri italieni este revoltător, este inadmisibil. După cum, la fel de nedrepte sunt restrictiile introduse de Spania, Marea Britanie si celelalte tări pentru muncitorii români si bulgari. De neînteles si de neacceptat sunt si invectivele adresate românilor de indivizi sau grupuri manipulate sau inconstiente la confruntările sportive sau cu alte ocazii. Dar, când astfel de insulte au fost aduse de persoane oficiale, cazul selectionerului echipei de footbal a Bulgariei, nu putem să nu condamnăm în primul rând lipsa de ripostă a diplomatiei române. Incotro ne îndreptăm si ce măsuri trebuie luate ? Pentru că situatia actuală nu trebuie să continue. Pentru că românii sunt, pe bună dreptate, îngrijorati de această veritabilă ofensivă denigratoare îndreptată împotriva lor. Nici un cetătean al României n-ar trebui să rămână nepăsător în fata acestei campanii de denigrare. Oriunde s-ar afla, în tară, dar mai ales afară, la muncă, la studii, în concedii sau având cetătenie străină, nu este român care să nu fie îngrijorat, să nu trăiască un sentiment de disconfort fată de situatia existentă. Perceptia lumii exterioare fată de români nu este reală, este distorsionată, este primejdioasă. Sabloanele mincinoase, perfide, viclene, contrafăcute aplicate românilor nu sunt de ieri sau de alaltăieri, ele vin din istorie si au numeroase cauze, unele dintre ele datorându-ni-se nouă. Dar, cea mai importantă dintre ele tine de autoritatea statală, de presedinte, guvern si parlment, de clasa politică. Politicienii români n-au stiut si nu au dorit niciodată să învete"meseria"de a prezenta Tara în afară. Pentru că diplomatia este o"meserie"dificilă si de mare răspundere care trebuie învătată si făcută cu prefesionalism. Nu emitem, din nefericire, o constatare nouă, faptul că diplomatia românească a clacat chiar si în cele mai dramatice momente ale istoriei. Si nu ne referim prestatia sfidătoare a deputatului Gyorgy Frunda în Parlamentul de la Strasbourg când a declarat că el nu reprezintă România ci etnia maghiară. Si nici de lipsa de reactie a diplomatiei infantile care nu a protestat la atitudinea insolentă a selectionerului Stoicikov, la intonarea gresită a imnului national, la arborarea altor drapele decât cel al României, la tratamentul dezonorant aplicat turistilor români de vamesii unguri sau austriaci începând din 1990 până azi. Este mult mai mult, mai profund si mai îngrijorător. Este, între altele, lipsa de profesionalism a oamenilor politici care nu au învătat si nu vor să învete, continuând să repete cu obstinatie greselile înaintasilor lor. Politicienilor români ar trebui să li se pună la dispozitie fără întârziere un Cod de conduită obligatoriu : Greseli politice care nu mai trebuie comise, pentru a nu mai dormi pe băncile Parlamentului. Altfel, vor continua să pună în pericol viitorul României. Să explicăm această optiune. Ce reprezintă reflectarea distorsionată a Româiei în afară pe care o induc europarlamentarii nostri, despărtiti si învrăjbiti de"barierele politice"ridicate de însusi presedintele Tării, decât"altă Mărie cu altă pălărie", decât o repetare la alte dimpensiuni si în altă conjunctură a mostenirii nefaste a bătăliei politice surde pentru putere, uzând de metode si mijloace imorale si lipsite de principii ? Intr-o cuvântare tinută în 1926, Nicolae Iorga a abordat câteva repere ale propagandei diplomatiei românesti în străinătate. A început prin a prezenta experienta trăită de diplomatul Constantin C. Angelescu când, sosit la Casa Albă pentru a sustine în fata presedintelui Wilson dorintele de unitate ale românilor, acesta întâmpinându-l cu"urarea":"Domnule, daca ai fi bulgar, te-as asculta, fiindca am credinta ca bulgarii sunt o natiune serioasă, dar d-voastră nu sunteti, Aceasta – continua Nicolae Iorga - dovedeste de ce atmosferă ne bucuram noi în momentul acela în America, în cele mai înalte cercuri ; aceasta explică mai mult decât atâtea alte încercări nesuccesul unor anume dorinte ale noastre în timpul acelor negocieri din Paris care au dus la alcătuirea tratatelor pe baza cărora trăim astăzi...” Iată un alt exemplu de"cliseu"deformat care s-a pus poporului român, cu toate că tocmai dăduse în război o imensă jertfă de sânge. Dar care era substratul acestei perceptii false, care nu viza poporul ci pe politicienii vremii ? Marele istoric a subliniat, cu amărăciune si îngrijorare, modul neprofesionist de abordare a propagandei externe de către politicienii români, prin comparatie cu ce al diplomatiilor tărilor aliate sau vecine. „Jugoslavii – spune Iorga - au avut o foarte frumoasă propagandă în timpul nenorocirilor lor celor mari. Ce a fost mai nobil în poezia lor, în trecutul lor, aceasta o înfătisau ei acolo. Nici nu se stia de existenta mai multor partide sârbesti atunci, pe când, dacă e vorba de propaganda pe care am făcut-o noi în timpul războiului, s-a stiut totdeauna că sunt două partide în tară si s-au simtit si urmele acestei mentalităti”. Rivalitatea politică încrâncenată dintre liberali, conservatori si conservatori-democrati a fost una din principalele cauze ale inexistentei informatiei românesti pentru propaganda externă în preajma primului război mondial si apoi la Conferinta de Pace de la Paris din 1919. Iorga afirmând: ”Când a început războiul, n-aveam nici un mijloc de informatie pentru străinătate. Nimic. Nu exista o singură tară de pe lume care să fi fost mai putin înzestrată cu material de informatie decât cum era România în 1914. Dar noi am avut, de la 1914 la 1916, doi ani în care trebuia să pregătim două lucruri: munitii materiale si munitii morale, si n-am avut nici unele nici altele...- si conchide – Este, astfel, o comedie propaganda noastră: pe când ar fi trebuit să fie un capitol important dintr-o dramă serioasă, ea este un incident ridicol dintr-o comedie proastă...Aceasta ne era informatia la 1916...” Un alt om politic, prea putin cunoscut, dar “Om politic”, senatorul caiovean Aureliu Eliescu, vorbind în fata participantilor la sedinta de constituire a Consiliului National al Unitătii Române de la Paris, la 6 septembrie 1918, a lansat următorul apel politicenilor, pentru asanarea vietii plitice românesti. Un apel care are aceeasi valabilitate azi. "Trebuie, asa cum e drept, ca pe locul pe care-l atribuiti politicenilor să apară adevăratii factori ai românismului. Acoperiti politicienii si partidele pentru a lăsa să apară realitatea pe care o cer deopotrivă adevărul si adevăratii prieteni, oamenii acestui popor care a stiut să apere nationalitatea urcând, vreme de saisprezece secole, cel mai teribil calvar ; acesti martiri, acesti eroi nationali care, cu pretul vietii lor, ne-au păstrat si patria si nationalitatea noastră. Si, mai aproape de noi, să putem să-i vedem pe cei de la 1859, care au stiut să sacrifice toate ambitiile personale pentru a realiza Unirea ; să putem vedea Academia păstrând traditia vechilor cronicari care n-au făcut niciodată distinctie între români si, mai presus de orice, au situat întotdeauna această universalitate română în fruntea revendicărilor noastre nationale. Ascundeti politicienii pentru a se putea vedea sutele de mii de români morti începând din 1916 si care ne dau dreptul să pretindem unitatea noastră natională. Credeti că pentru partidul liberal sau pentru cel conservator a refuzat părintele Lucaciu să fie Primatul Bisericii româno-maghiare ? Sau, că pentru partid, a preferat sutelor de mii de franci pe care i-ar fi primit în fiecare an, închisoarea si toiagul exilului ? Credeti că pentru partidul liberal sau pentru cel conservator au murit, spânzurati, mii de români în Ungaria ? Si, când stim cât de putini erau membri de partid în raport cu masa cetătenilor, am dreptul să vă întreb : sutele de mii de morti care au căzut începând din 1916 erau din partidul liberal sau din cel conservator ? Nu, domnilor, nu sunt nici partidele nici politicienii cei care au făcut si au suportat războiul, România liberă este cea care s-a sacrificat pentru a împlini datoria sacră de a-i elibera pe fratii săi oprimati ; noi, ceilalti, cei care am apărut la suprafată, nu suntem decât reprezentantii vremelnici ai curentului national. Tot meritul este al poporului si străinii care ne sunt prieteni apreciază acest popor." Desi au trecut 90 de ani si ne pregătim să primim anul de gratie 2008, constatăm cu stupoare că interesul national nu mai încape în conceptul omului politic sin România de azi, că fiecare grupare vorbeste la Strasburg sau la Bruxelles despre interesele popularilor, liberalilor, social democratilor, maghiarilor, că nu este nici cea mai mică deosebire, altele sunt doar personajele, denumirile partidelor si pozitionarea României în Europa, între rivalitatea politică de atunci dintre Brătianu si Take Ionescu, cu urmări tragice si ireversibile pentru sute de mii de români, si discordia si anarhia politică întretinută cu cerbicie de presedintele Băsescu. Iar consecintele disfunctionalitătilor produse de politica învrăjbirii si disolutiei nu sunt si nu pot fi decât fatale pentru Tară. Să vinzi pe numic petrolul, să arvunesti bunăstarea si viitorul copiilor anului 2005, este o crimă de neconceput si de neiertat. Să nu faci nimic pentru a stopa jetul de injurii si ofense care se revarsă peste români, transfigurati în"tigani","deligventi","criminali","betivi","trădători","prostituate","infractori","handicapati"este o abdicarea impardonabilă de la misiunea pe care ti-a încredintat-o electoratul de a-l reprezenta si a-i apăra demnitatea, interesele, dreptul de a fi egalul celelalte popoare ale Europei. Să nu initiezi si să sustii programme care să stopeze campania de defăimare promovată cu inconstientă de mas-media care nu-i mai reprezintă decât pe criminali, pe hoti, pe prostituate, pe cei viciosi, sau clanul celor care s-au îmbogătit din jefuirea avutiei nationale este nu doar a sfidare legilor, a bunului simt, este un atentat la morala crestină, la viitorul poporului român. Să nu vezi sau să taci când poporul tău este insultat, blamat, calomniat, în conditiile în care toate statele au acceptat Declaratia Europeană a Drepturilor Omului si Cetăteanului este ca si cum ai recunoaste că acesta este statutul pe care ti l-ai asumat. Diplomatia românească este inexistentă. Statul român nu mai functionează. Milioanele de români obligati să-si câstige cinstit existenta peste hotare sunt prada nepăsării, a lipsei de răspundere si a indolentei institutiilor Statului. Să facem să ni se audă vocea ! Să ne organizăm si să actionăm pentru a face să înceteze această falsă democratie ! Să nu-i lăsăm pe cei care nu merită să vorbească în numele vostru ! Să protestăm împotriva acestui veritabil tembelism statal ! Suntem liberi, avem drepturi ! Să le apără ! Demnitatea de român nu este un dar ! O avem sau nu avem ! Ne-a promis-o domnul presedinte Traian Băsescu în 2005, domnii Ion Iliescu si Emil Constantinescu mai îninte, si uite unde am ajuns !
E timpul să ne dezmeticim ! Istoria poporului român a fost un calvar din care n-a cules decât"dezastrele"! Si ale naturii, si ale istoriei ! A venit clipa ca si românii să fie egalii celorlalte popoare, să se bucure de"gloria, profitul si onoarea"tării si muncii lor ! Este timpul să se împlinească profetia marelui prieten al românilor : Edgar Quinet !
Dr. Luchian DEACONU istoric
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
Ce
au primit românii în schimbul sacrificiilor imense pe care le-au dat în
primul si al doilea război mondial ?
