|
Aderarea României la Uniunea Europeană
Impresii si pareri personale in FORUM
Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la
Universitatea din Bremen
North University of Baia Mare, România; College of
Nyirregyhaza, Hungary
International multidisciplinary Conference, Baia Mare, 27-28 may 2005
(1) Incompatibilitatea dintre ortodoxie şi
capitalism, interdependenţa religie-politică erau în Lagărul
ortodoxo-comunist tabu, de accea se trece acum cu vederea că două
societăţii nu pot face casa comună fără armonizarea credinţei. De la Max
Weber şi Karl Marx există o continuitate în abordarea barierelor de
comunicare, a conflictelor generate de religii. Huntington prevede în
„Civilizaţii în conflict” războiul cu islamul. National Bureau of
Economic Research din USA, analizează relaţia dintre credinţa în
Dumnezeu, rai şi iad, frecventarea lacaşelor de cult şi dezvoltarea
economică în 60 de ţări. Pentru Niall Ferguson, New York University,
stagnarea economică din Germania e rezultatul diminuării eticii
protestante. Reunificarea Europei fără refacerea unitaţi creştine nu va
fi de durată pentru că religia este baza, codul comportamentului
socio-politic.
(2) Capitalismul - emanaţia eticii protestante a muncii dupa Weber -, e
greu, daca nu imposibil de implementat în islam, ortodoxie, hinuism etc.
Întru-cât normele şi valorile acestor credinte s-au consolidat în
milenii, ele rezistă cu succes modernizării, mobilităţii,
productivităţii, raţionalităţii cerute de Capital (Marx). Expansiunea
schimbului de mărfuri şi servicii, ştiinţei şi culturii occidentale,
dreptului roman, contractelor şi a organizaţiilor raţionale, ceea ce
numim capitalismul „lumii întîi” întră mereu în conflict cu credinţele
din „lumea a treia”. Dupa eşecul Lagărului comunistă, „lumii a două”,
ştiinţele socio-economice sunt din nou abordate exhausiv ca pe vremea
imperialismului.
(3) Comuniştii au înţeles că religia e un bastioan de rezistenţă
împotriva capitalismului si imperialismului, dar şi înpotriva revoluţiei
mondiale de eliberarea clasei muncitoare din întreaga lume de
exploatare. Comunismul era un imn de slavă birocraţiei germano-prusace.
El a depăşit ideea imperială „naţională”, atât cea germană sau slavă,
continentală, autoritară cât şi cea cea anglo-saxonă, maritimă şi
democrată. O administraţie de fier şi fără Dumnezeu îi înlătură pe
capitalişti şi apoi proletarii vor munci după posibilităţi şi vor
consuma după necesităţi. Un rai terestru administrat cu etica şi
disciplina iudaico-prusacă de activişti idealişti. Lenin introduce
această dictatura proletară în Rusia, iar Stalin şi în România. După
1989 Gorbaciov şi Iliescu renunţă la ea şi se adaptează normelor
globalizării. La un secol şi jumătate de la Manifestul Comunist e
evidentă necesitatea coordonări economiei mondiale, ca şi protejarea
muncitorilor şi mediului de excese.
(4) De un mileniu se pune problema refacerii unităţi creştine şi numai
apoi a celei politice în Europa / UE. Azi se procedează pe dos. Se
implementează acquisul, forma laică a codului canonic catolic şi în
paralel are cumva loc armonizarea valorilor şi la româno-ortodocşi. În
tranziţia spre vest se introduc legi, instituţii occidentale în speranţa
că „forma va genera fondul”. Dar pentru că se ocoleşte dimensiunea
religioasa a dihotomiei normelor şi decalajului est-vest, rezultatele
sunt mult sub aşteptări. Mai mult chiar, fără armonizarea valorilor
ortodoxiei cu cele ale occidentului, integrarea social-economică va fi
labilă. România ori se reorganizează după legislaţia UE şi se
reorienteză spre Roma, ori recade în „lumea a treia”.
(5) Uniunea Europeană e continuatoarea tradiţiilor Imperiului Roman de
Apus, a Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană, a imperiilor
spaniolilor, portughejilor, belgienilor, olandejilor, britanicilor si
francezilor. Fundamentul Europei occidentale e dreptul roman, forma
laică a codului canonic romano-catolic, 81.000 p. de acquis netradus
încă în limba română. De aceea românii nu-l cunosc şi nu fac deosebire
între integrarea lor individuala şi cea colectiva in vest, nu văd
deosebirea dintre sistemele de organizare social-politica şi economică
din est si vest.
(6) Între estul si vestul Europei e o falie. În est domină agricultura,
cultura rurală de subsistenţă, în vest tehnologiile industriale
avansate, cultura urbană. Salariile, productivitatea, participarea
politică, mobilitatea profesională, diferenţierea socială, sunt în est
modeste, în vest ele înregistrează valori ridicate. Organizarea socială
este în est simplă şi informală, în vest, sofisticată. În est domină
colectivismul, mentalitatea proprietăţii colective, responsabilitatea e
la stapân, în vest cea particulară, responsabilitatea individuală,
individualismul. Creştinismul este în est al statului, în vest, domina
societatea civilă generată de Roma. Controlul social este în est direct,
personal, în apus, indirect, birocratizat. Vestul are valori universale,
estul particularistice.
(7) Românii aparţin din 395 Imperiului Roman de Răsărit, Sultanului,
Ţarului, Lagărului comunisto-ortodox, Comunităţi Statelor Independente
ortodoxe. Drama lor a început după ce grecii au preluat puterea la
Constantinopol şi împreună cu slavii i-au asimilat şi marginalizat. La
sud de Dunăre mai sunt 10% români, la nord, au supravieţuit, dar li s-a
impus ierarhia greco-slavă şi au ajuns astfel în tabăra antioccidentală.
Totuşi ei aspiră la statutul lor vechi de „urmaşi ai Romei”. Vor să
revină în civilizaţia romana, în UE. Originea românilor e latină, dar ei
sunt de mie de ani în laţurile duhovniciei şi soborniciei
greco-pravoslavnice. Cuza Vodă şi Ion Iliescu au încercat după războiul
Crimeii şi războiul Rece, refacerea legaturilor cu apusul. Pentru că de
fiecare dată ruşii se retrag, se modernizează pentru a face faţa
islamului şi pericolului galben. Moscova păstrează totuşi un cap de pod
pe Prut/ Nistru şi influenta la români, ca placă turnantă ortodoxă, un
culoar de legătură cu fraţii lor, slavii de la sud de Dunăre.
(8) După războiul Crimeii, occidentalii înlătură protectoratul ruso-turc
şi facilitează moldo-valahilor Unirea 1859. Apoi Cuza se reorientează
spre Roma. După exilarea lui, politica revenirii la Roma e înlocuită de
fraţi lui francmasoni instruiţi la Paris cu o „ortodoxie laică“, cu
limba, cultura franceză şi dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen, ramura
romano-catolică. Pentru ruşi, greci, turci, austrieci, maghiari şi sârbi
era pe vreme lui Cuza ca şi azi, nedorită emanciparea românilor de sub
supravegherea politico-religioasă greco-pravoslavnică. Prejudecăţile
legate de revenirea la Roma a românilor sunt constante: (re)orientarea
moldo-valahilor de la Ţarul rus şi Patriarhul grec spre Imperiul Roman
de Apus (UE) e trădare; prezenţa militară occidentală în est (NATO),
este şi din punct de religios inacceptabilă; catolicii, uniţii cu Roma
din Transilvania sunt un cal troian al prozelitismului; cultura
occidentală e subversivă. „Nu ne vindem ţara!“
(9) După războiul rece, Iliescu, fidel celei de a „treia Romă“/Moscova,
ia puterea după Ceauşescu, adeptul celei de a „patra Romă“/Bucureşti. De
atunci românii vor aderarea la UE. Aşa a reapărut vechia dilemă
politico-religioasă: pentru (re)integrarea în lumea catolicilor şi
protestanţilor din UE, e necesar un dialog cu Roma. Iliescu a fost de
mai multe ori la Vatican, şi când Emil Constantinescu, un subaltern de-a
lui pe linie de PCR, era preşedinte, papa Ioan Paul II a vizitat în 1999
România şi a redeschis, unicului neam ortodox de origine romană, porţile
„Europei“/ UE. Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist a fost şi el de
mai multe ori la Papa, s-au îmbrăţişat şi au vorbit de Unire la
Bucureşti şi în Piaţa Sf. Petru. Totuşi Iliescu nu e Cuza. În războiul
rece ruşii au lichidat tot ce facilita românilor orientarea lor spre
vest. Doua mii de biserici unite cu Roma au fost trecute la ortodoxia
Moscovei. Mii de preoţii, zeci de mii de intelectuali au fost
exterminaţi şi exilaţi. In acest context e de înţeles că Iliescu
linişteşte norodul cu duhul soborniciei şi se confruntă cu vecinii, cu
ruşii, grecii, maghiarii şi sârbii, care nu sunt pentru emanciparea
românilor. Nici uniţii din Ardeal, după jumătate de secol in catacombe,
n-au ajuns la cadenţa impusă de clarviziunea şi dinamismul papei Ioan
Paul II. În lipsa alternativei occidentale autentice au reapărut
paleativele. Curentul cultural francez, apusean, evreii, francmasonii,
regele joacă din nou rolul de intermediari între româno-ortodocşi şi
occident.
(10) În prezent avem o situaţie similară cu cea a lui Cuza, dar pe dos.
Dacă, profitând de războiul Crimei, Cuza a fost un mare deschizător de
drumuri împotriva tuturora, Iliescu şi Teoctist, cu tot sprijinul papei,
UE şi al majorităţi românilor, nu sunt la înălţimea momentului istoric.
Aşa că de la Revoluţie are loc scăderea dramatică a puterii de
cumpărare, a natalităţii, a speranţei de viaţă, slăbirea solidarităţii
sociale şi naţionale, degradarea a sistemului de învăţământ şi de
asistenţă sanitară, dezindustrializarea şi dezurbanizarea, revenirea la
subzistenta strămoşească prin destrămarea structurilor agriculturii de
tip industrial. România va ajunge la nivelul celor din urma ţări din UE
în 35 de ani. Cuza Vodă şi Iliescu n-au reuşit să-i reancoreze pe
moldo-valahi în „Europa”, să refacă unitatea cu Roma. Urmaşul lor,
preşedintele care va fi ales anul acesta, va avea o noua şană în bătălia
cu timpul, în era integrării europene şi a globalizării.
Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la
Universitatea din Bremen
|
