Agerisme -  Athanor 4

Fiicei şi fiilor noştri

Eugen Evu

Libertate versus constrângere, haos sau cosmos, iată cheia înghiţită de monstrul memoriei arhetipale. Sau nu ?

Am intrat bruscaţi de spaimele milenariste, în artibtrar- număratul mileniu trei ... Varujan Vosganian, în vervă teosofică, la lansarea „Cărţii şoaptelor”, unde am fost invitat de el să-i prezint ca „ amfitrion”, a remarcat acelaşi lucru, despre noi cei ce am „ prins” două milenii, depăşind sau fiind terorizaţi de „şocul prezentului”: românii sunt în stadiul definit de Toffler „între plug şi computer” sau dacă vreţi, între focuri de semnal şi tulnice pe dealuri (mitos) şi internet. (aici computerul avu eroarea literei „” – internat!, în loc de „e”, internet ...  Se pare că memoria LUI NU  ÎŞI ŞTIE CORECT... NUMELE.

Şocul prezentului este al conştientizării – alienante ! – pentru nepregătiţi, a unicului TIMP în care suntem captiv- contunuu- continuum-ul spaţiu-timp, prezentul. Cugetătorul este cel nou, modelul nu mai este Freud, ci Jung... Psihanaliza este noua religie, nu New Age sau sectele colaterale, că s-a făcut junglă.

Cei mai mulţi geniali au fost psihotici. Un sadomassochism pare a fi acelaşi, dintotdeauna, sub alte zări rotind firmamentul, deci şi bolţile cavernoase ale Subconştientului.. .Labirintul, apoi mandalele şi acum radiografiile de tip Jung-ian, submersiunile în Înconştient, ( individual şi colectiv) ... Din acest unghi au fost vizionarii, sacredoţii, apostolii şi mai ales Ioan al Apocalipsei; în închisoarea lui din peşteră, a avut revelaţia pe care, iată, în secolul lui Jung, acesta o „accesa” în nebunia psihanalizei, auto-scrutarea ce l-a dus de câteva ori, ca medic- cercetător genial, în pragul nebuniei.

Am avut deliciul citirii unui Jules Renard, pamfletist sarcastic, în anii 7o,  cu al său Morcoveaţă. Aflu că a avut o boală incurabilă, aşa că s-a sinucis. „Moartea tatălui meu mă face să mă simt ca şi cum aş fi scris o carte minunată”, zis-a fiul...A urmat moartea mamei, care a căzut într-o fântână...

” O boală învinsă e orişice carte”, zisese Lucian Blaga, care „a înţeles păcatul ce apasă „ asupra familiei sale... (citat din memorie)... Aşadar era vorba de ceva congenital. În anii 70, la cavoul familiei, din Lancrăm, aveam să văd stupefiat, craniul desprins de umeri, aşezat de administratori, alături. Am scris primul poem din „ Amarul mierii”: „ Capul tău pe umăr/ e din cosm un număr”..

Prolegomene

Hermes rămâne tartorul. Şi a mai fost unul Saurdi, cu prefixul straniu SAUR, poate de la omul saurianus, reptilianul, şarpele biblic „cel vechi şi viclean, care era atunci pe pământ” ? (Genesa).

Konrad Lorenz  şi Popper, dialogând, despre un trialism, o a treia cale, a revelaţiei, în dualism. Obsesia sinelui este de când omul, iar în erele lispei de lumină electrică, omul era mai „ în cer”, era legat de astre, de mişcarea lor, de Sinea Lumii.

Grecii reiau tema teandricităţii, postulând că „ adevărat şi pur uman e tocmai ceea ce e divin în om. Aici, scria Berdiaev, paradoxal, divin este tocmai ceea ce inţelegem ca autonomie în omenesc, faţă de divin ! Aşadar liberul arbitru.

Adevărul, zice acelaşi, mu e în slujba a ceva sau cuiva: el este cel slujit. Cam sofist enunţul.

Freud a „ descoperit” inconştientul (prin spihanaliză), dar Jung a aflat mult mai de profunzime acest adevăr „ revelat” , anume prin auto- cercetare, sondarea onirismului, viselor, studiul lor, interpretarea, eventualul mesaj profetic, etc. ( Cartea roşie).

Apoi Heidegger, după „Peştera lui Platon” – o citii în anii 70, Sartre, existenţialiştii francezi şi germani...

Berdiaev: Omul este chemat să se elibereze de tirania minciunii pragmatic utilitare...De o mulţime de iluzii religioase şi sociale, reacţionare şi progresiste. „Aflarea adevărului presupune să fii intreprinzător, să învingi teama care înjoseşte şi oprimă omul” (Adevăr şi revelaţie, 1949.).

Gândire de tip obsesional, la actul critic al unora. Se pronunţă inconştient despre ei, refeindu-se la cutare altul.  Ion Arieş., prin aqnii 8o, la rubrica sa „ de serviciu”, titra aiurea, de dragul sintagmei, o cronică „ Patul de piatră”...Reproiecţie a unei probabile anorgasmii sau impotenţe, avea o nevastă care ducea mult şi ... se simte acest hiatus recompensatoriu (?) - în toate prozele lui.

Fantasme precognitive

Jung, psihanaliticul genial, a cercetat acribic decenii la rând,  îşi era propriul elev, disciplo şi cobai...Procedeul era al „ regresiunii în memorie”, laboratorul era somnul- nu „ mecanica somnului freudiană, ci visul, imaginaţia inconştientului, lupa cu acesta. Am trăit recent aşa ceva, e de nespus. „Fantasme precognitive”... Cred - ştiu că un preaplin de patos riscă o suferinţă obsesională, maniacală, sau auto- vindecătoare.

Imaginaţia de tip mitologic, am numit-o mito-poetică, într-adevăr ! Şi cultivarea ei, aşadar a avea un cult al Sinelui- singur, condiţia fiind cumplita singurătate asumată, sau indusă dianafră, însă atunci omul se lasă distrus, nu mai are ceea ce grecii numeau thelema, voinţă de sine. Îşi cad pradă sinei lor, sofiei, adică duhului. Teosofii moderni zic că Sinele este Hristosul,,,,Într-un fel, acesta este suicidar, sau oricum vine din gnosticism, reîncanare, etc.

Imaginaţia activă (imaginatio vera, cu alte cuvinte „ spiritul care se agită în om”.

Profetismul lui Jung este revelaţie în sensul Ioanic- Apocaliptic, este acelaşi din „ Aşa grăit-a Zarathustra” niceean. Jung numeşte cartea cărţilor  lui,  Cartea roşie), aşa deoarece el afirmă că „ roşul este culoarea bucuriei, dar şi a diavolului, a imortalităţii, trezirii spirituale şi scret al aducerii la viaţă a mânii drepte” ... Ceea ce sună ezoteric.

De unde vizionarism, profetism, ( intuitiv deductiv, n) - revelaţie, ( apocalipsism, n), dar şi bucuria ( roşie !) a transmiterii directe, a comunicării. Am editat o carticiă numită „ Suferinţa verde”.... O etapă a arderii, în interregn.

Calea in Dao, din Orient, sau calea regală ( Malraux), ori calea Sinelui ( necum defineşte Stainhard, nici Noica, nici măcar Ţuţea...Alţii zic Sine şi Sinea, diferenţiind masculinul de feminim, probabil inspiraţi din androginismul platonian şi de care ne lămureşte Eliade, vezi eseul fulminant al lui Idel Moshe.

Splendid zis: „Evenimentele...din afară vedem că ele au fost şi sunt dintotdeauna la fel.

Cine le contemplă din interior, vede că totul este nou ( devenitor, n). „ Adâncul creator ( Spiritul adâncurilor, vb. N. Labiş), al omului nu este mereu acelaşi”, conchide  retoric- pleonastic Carl Gustav Jung.

„Semnificaţia lucrurilor este suprasensul ( subl n)care nu se află în lucruri şi nici în suflet, ci este zeul locuind (activ, n) între lucruri şi suflet, mijlocitorul, ( mediatorul, n) – vieţii, calea şi trecerea( vam, m.mit) –puntea şi trecerea dincolo” (ibid, Cartea roşie, v. Simona Sora). Zoroastru revine, nu-i aşa, global ?!

Poezia...ca un clivaj ( intuit încă de la primul gest de a scrie), între religie ( înnăscut şi apoi indusă din familie) – şi ştiinţă( prin „ călătoriile lecturilor mele, care mă fascinau ieri, ca şi acum, la bătrâneţe)...Nu doar acel pathos necesar lecturii, învăţării, uneori prin dezvăţare de rezidual,... ci empathos, empatie pe care am numit-o a divinului, în cartea mea cu Magdalena Schlkesak, Stauffer şi Gabriela Melinescu. ...

Ajunsesem cu acest sentiment auto- indus, a scrie în felul haijinilor speciei tanka, erau nişte ...vase comunicante... Maggie, exaltată, mă numea „ zeu”... Ci ea însăşi se credea- ştia zeiţa... Revelaţiile ei erau din zona crustalogiei şi tarotului, din Toth şi Hermes Trismegistul, eu eram în vatra mitopoetică a paideumei mele, sanctuarice, montane.

Interesant foarte acest Robert Charroux, cu a sa „ carte a cărţilor”...” Meniu” sincronizat, ce ospăţ !, cu tratatul fulminat al massonilor, „ Istoria secretă a lumii”..

Exotismul zicerii populare  „ să ne f...m  în figuri”... Kamasutra decăzută din didacticismul milenar.

Einstein, când scoţând limba la lume, afirmase că omenirea va pieri nu de nucleare, ci de prostie, vru a zice „ ignoranţă”, necunoaştere, uitare de sine (Jung)...

În lume, clipă de clipă, milioane de oameni anonimi rostesc lucruri geniale, însă se pierd în nimicul banalului... Pe când atribuite unor genii, deseori plagiatori ori parafrazişti, bat moneda axiomei şi iscă gloriole efemere, prin te miri ce „ manuale alternative”..

Hommo emanatus, hommo clitoridianus, hommo anorgasmicus ...

Cum dracu !? i-a venit lui Ion Iliescu şi „transcedentalistului” Gelu Voichan- Voiculescu, autonumit „clitoris”, sintagma de „emanaţie a revoluţiei”, adică ei, frontul şi etcetera...? Nimic mai sulfuros, tamâia drăcoveniilor toate ... Aşa că nu vă miraţi că unul următor, se numeşte Băsescu ...

Două, cel puţin două legi aş da, dacă aş avea puterea: în România, după 20 de ani de la „loviluţie”, să aibă drept (şi obligaţie) de vot, tinerii de 16 ani... Niciun ins să nu aibă acces la candidaturi de stat (preşedinte, guvernanţi, parlamentari, dacă nu au copii, deci dacă sunt sterili... Principala motivaţie de a RĂMÂNE OAMENI, constă în a avea sau nu avea potenţa şi fertilitatea.

Dacă mă gândesc la tine, pe care te iubesc, şi astfel mă gândesc iubitor şi la alţii, exigenţele scrisului meu prind aripi.

Eugen Evu, Hunedoara aug.2011

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com