HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

AI CÂŞTIGAT  PRIETENIA ?

 Daniel Mureșan

 

Câştigarea prieteniei, mai cu seamă la modul interesat este de când e lumea lume un subiect împărţit al relaţiilor, sentimentelor, al scopului de a accede, o materie inepuizabilă pentru  arte, literatură …

,,Pentru ai câştiga pe oameni nu există o cale mai bună decât a ne împodobi în locul lor cu înclinaţiile lor, de a rosti maximele lor, de a tămâia defectele lor şi de a aplauda ceea ce fac " (Moliere)

 Avem în faţa ochilor tabloul penibil al tămâierii conducătorilor  iubiţi de la noi şi din atâtea alte locuri, timpuri, toate sforţările de a găsi noi elogii  pentru a fi cel puţin, ei linguşitorii observaţi, poate data viitoare vor fi remarcaţi, va veni şi ea, promovarea. Au rămas nu numai dispreţuiţi, ci şi lipsiţi de tihnă, dictatorii vor tot mai multă, emoţionantă cinstire. Disproporţia dintre realitatea îngustă, scandaloasă, josnică şi idealizarea ei, hiperbolizarea ei îi şochează, îi dezgustă pe spectatori. Atâţia  slujitori ai curţii şi-au forţat mintea, au declarat că nădejdea noastră este în geniile dăruite o dată la mia de ani.  Au obţinut opusul intimităţii la care sperau…(Să nu mai vorbim de aversiunea neadevărului, oroarea de pe ecrane, din presă; adevărate babilonii.)

De cealaltă parte, în locul timid al onestităţii, se mai găsesc spirite cu măsură, caritabile, purtări apropiate de portretizările făcute sfinţilor. E adevărat că nici oamenii buni nu au tot timpul mâna întinsă pentru a da. Prea mulţi şi tot timpul întind mâna, iar dărnicia nu poate fi decât limitată. A da şi a primi, dacă nu dintr-o dată, imediat în momentul următor sunt mai apropiate de legea vieţii, de câştigarea amiciţiei.

 Dacă sfiinţii ar trăi printre noi, dacă aţi văzut vreunul, oricum în număr mai mare, gândind la valoarea absolută pe care le-o atribuie filosoful român Petre Ţuţea, ar trebui să ne bucurăm de mai multă camaraderie (să-i uităm înţelesul comunist ), de un alt mod de a se privi oamenii. Sfiinţii nu apar, au nevoie de fericirile lor, de pacea lor.

 Sentimentelor prieteneşti până la cele mai înalte grade, greu pot fi intuite, mai au ataşate capricii, amnezii, pretenţii disproporţionate. Nimeni nu le poate cunoaşte desfăşurarea, pentru a le pune la loc cu urmări sigure în aşteptările câştigului. Dacă prietenul şi-a uitat promisiunea, a plecat departe, poţi primi sfatul  că e mare nevoie să-ţi găseşti un alt prieten.

Am putea trăi retrăgându-ne din faţa căilor nesigure ale prieteniei ?

 

 

Chiar de-am vrea să ne îndepărtăm de sufletul prieteniei, nu se poateş; sentimentul prieteniei trebuie ocrotit în faţa eşecurilor.

Un mare poet ne aminteşte, "Prietenia este iubire fără aripi"(Byron). Aripile, sinonim al creaţiei, al iubirii sunt  dragi, vizualizează sufletul artiştilor, creează senzaţia de zbor. Poate că totuşi metafora este prea mult aleasă de la Byron până azi. Dar suntem gata să primim încântarea pe care o aduce ,,chiar şi o iubire fără aripi,,. Ne bucură adevărurile poetice, miezul cu lumi diferite, atât de diferit gustat, deschiderile lor la noi interpretări, la nedefinitul transfigurărilor artistice.

Iubirea şi prietenia par a avea acelaşi corp, (ca şi în cazul cugetării stagiritului). Pentru marele poet englez, amiciţiei  doar îi lipsesc aripile. Mângâie şi fără aripi fiindcă iubeşte, ce păcat, pare a nu se putea înălţa pe cât iubirea, a fi constrânsă, rănită deoarece nu zboară- şi era nevoie de atâta afecţiune, bunătate. În sensul propriu, câtă bucurie ar aduce, neputând zbura, şi-ar apăra locul, părăsit mereu cu nesocotinţă de zborul care trădează.

 Prietenia şi dragostea se arată cu diferenţe pe care le pot exprima mai bine imaginaţia, în faţa cugetării antinomice, la autori ce au ajuns în culmile creaţiei, aşa de pildă, sub forma unei stele pentru  prietenie şi sub forma unei lumânări pentru iubire (Al. Dumas). Marele scriitor mai adaugă că lumânarea tot se topeşte , chiar dacă e cea mai bună, dacă este trandafirie. Să fie experienţa de viaţă aceea care a dat roluri atât de disproporţionate lumânării şi stelei, a ales scriitorul prea puţine exemple şi noi insuficiente, incomplete explicaţii  ??.

Cum se găsesc cei ce se vor fi prieteni, vor fi prieteni, ce anume ar putea face apropierea ?

,,Sunt prieteni pentru că se asemănă, sunt prieteni deoarece sunt foarte diferiţi. ? " nu ştie nici chiar Honore de Balzac răspunsul . Cine poate şti cum îşi vor resposabiliza trunchiul comun, preocupările, deosebirile, ce priorităţi vor alege ?

 

Daniel Muresan

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com