|
|
|
|
            |
|
Editorial
AMBIŢII DE GUINNESS BOOK Maria Diana Popescu, Agero
Recesiunea e īn toi, iar autorităţile s-au pus pe risipă. Arsenalul de sărbători se va īntrece pe sine, usturīnd bugetele. Consumismul festiv al sărbătorilor de iarnă, prost īnţelese, invită din nou la cheltuială şi lipsă de măsură. Multe ţări europene strīng cureaua, optīnd pentru bucurii tradiţionale şi atmosferă restrīnsă. La noi, edilii cu ambiţii de Guinness Book au dat startul concursului cine reuşeşte să cheltuiască mai mult. Pe romānii de rīnd, cumpătarea, prudenţa īn faţa crizei īi determină să fie atenţi cu fiecare bănuţ. Unii vor renunţa la darurile de Moş Nicolae, la achiziţionarea unui brad, alţii vor scoate din ladă decoraţiunile vechi, iar cadourile vor fi sigur simbolice. Omologările culinare de genul cel mai lung cīrnat din lume, cu cel mai mult colesterol sau cel mai mare tort, care de fapt e budincă, īi vor scoate pe mulţi din case să se īnfrupte din recorduri. Īn ciuda datoriilor uriaşe pe care Romānia le are de plătit cămătarilor internaţionali, īn ciuda sărăciei care bīntuie prin buzunarele romānului, autorităţile au dat startul risipei odată cu ziua naţională.
Cīteva oraşe mari au aprins luminile de pe acum. Sigur v-aţi īntrebat cīt se cheltuieşte cu īmpodobitul lor sau cīt consumă ghirlandele de pe bulevarde şi străzi, de la 1 decembrie pīnă pe 7 ianuarie. Nota de plată pentru vata pe băţ de sărbători tot din buzunarul nostru e achitată. Nu fac parte din categoria celor ce se extaziază īn faţa poleielilor. Dimpotrivă, īncerc să īncurajez reducerea cumpărăturilor mai puţin necesare, īncerc să regīndesc Crăciunul īn dimensiune spirituală. Sărbătorile sfinte au devenit evenimente consumiste: kitsch-uri, risipă de bani, de timp, efort, resurse, nervi şi influenţe nefaste din societatea de supra-consum īn care vieţuim. Sugerez iubitorilor de adevăr cartea lui John Grisham, Skipping Christmas, are foi puţine şi destule īnvăţăminte, laic vorbind. Evident, cīştigaţi vor fi comersanţii, hipermarcheturile şi molurile (sic!), dar şi canalele media care vor īncasa mai mult pe publicitate. Crăciunul şi Anul Nou au fost dintotdeauna sărbătorite, cu toate restricţiile vremii anterioare. După 1989, sărbătorile de iarnă au reīnceput cu 25 decembrie, apoi de la an la an au fost decalate, īncepīnd cu 6 decembrie, cu 1 Decembrie, cu 30 noiembrie, nu peste mult timp luminile vor fi aprinse de Halloween sau chiar Thanksgiving ar putea deveni linie de start. Modul slugarnic īn care se comportă autorităţile cu trimişii puterii mondiale, mă face să cred că īn curīnd sărbătorile americane vor fi declarate sărbători naţionale. De ce să nu avem şi noi precum americanii un sezon intens de supermarchet, care să īnceapă din noiembrie şi să se īncheie la Sfīntul Ioan, pe 7 ianuarie? De ce să nu contribuim şi noi romānii la prosperitatea industriei de consum mondiale, a băncilor străine, care au cīştigul garantat de pe urma entuziasmului de sărbători? După atītea lumini, tarabe cu mărunţişuri şi bubuială de petarde, o să mi se facă dor de străzile vechi şi liniştite ale cartierului unde m-am născut, de gangurile cu pisici care se uită la balcoane, adulmecīnd izul de mīncare. Īn oraşul adoptiv domneşte zgomotul, reclamele stradale mi se derulează cu viteză īn ochi, neobrăzat de agresive. Tot soiul de firme multinaţionale, vīnează la īntīmplare consumatorii. Afişe plasate la semafoare sau pe cele mai importante clădiri, instrumente convingătoare pentru cei interesaţi de aiurelile vremii, le deschid uşa şi le mulţumesc că intră īn grămada care le aduce profit. Lumea toată-i un comerţ la care şi-a dat concursul clasa politică de după tele-revoluţie, aceşti profitori hămesiţi, care ne-ar impozita şi aerul, dar şi aburul scos pe nări. Nu mai există lege, să te ferească Dumnezeu să ai nevoie de spital, de tribunal sau de administraţie, că te iau īn primire trei funcţionari pentru o hīrtie. Unul īţi dă o adeverinţă precum că ai nevoie de adeverinţă, al doilea, īn baza ei, te cheamă după o săptămīnă s-o ridici de la un al treilea. Totul e compromis, mai ales īnaintea sărbătorilor, numai Moş Crăciun zīmbeşte, multiplicīndu-se peste tot: Ha, ha haa, dragii moşului!, poftiţi!, toţi au venit să ne vīndă. Populaţia intră īn joc, fără replică. Puterea rămīne sedusă de zornăitul arginţilor, eu, de ani de zile, fidelă propriilor proteste īn scris. Aşa ajung de fiecare dată tot la tastatură unde sīnt preşedinte şi īntorc pe dos legile īn ideea de a le face drepte şi umane.
Multe valori au plecat dintre noi īn cursul anului, sufletul romānesc e mai sărac de sărbători, fondul existenţei, mai apăsat parcă. Cum să stau cu ochii holbaţi ca un om care a văzut prima oară un aeroport, cīnd ţara e angrenată īn pseudo-branduri, adică īn clişee eronate? Tīrgurile internaţionale prezintă Romānia drept o ţară agrară; poporul īn costum popular şi opinci toarce din fus, culege spice, merge cu căruţa pe dealuri īnflorite, bea ţuică, face poale īn brīu, cīntă şi dansează sīrbe. Cei ce realizează filmuleţele despre ţara noastră sīnt oameni cu umor, ştiu să rīdă de noi şi să ne ţină valorile neamului ascunse.
Maria Diana Popescu, Agero
Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
|
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
