EDITORIAL

AMIBELE, PĪLNIA ŞI EUTANASIEREA

Maria Diana Popescu, Agero

Mitul sfīrşitului de lume din 2012, carieristic īn rīndul credulilor, ar fi fost demontat de curīnd de un specialist īn istoria mayaşă. Ura! Anul prezis de vechea civilizaţie se amīnă cu cel puţin 50 de ani, dacă nu cu 100. Īnseamnă că orice apocalipsă poate fi mutată de la polul nord la polul sud, īn funcţie de modul cum ipotezele şi necunoscutele prind mai bine prin procesul sofisticat de manipulare. Grav mi se pare că timpul omenirii este calculat azi cu ajutorul calendarelor financiare de acaparare, de luare īn posesie, de sclavie şi cu „Numărătoarea Lungă”, un sistem de măsurare care a fost folosit exclusiv de mayaşi īntre anii 300 şi 800. Sondajele de opinie arată că oamenii nu se tem de un relativ sfīrşit, īn ţară noastră situaţia e mult mai alarmantă, populaţia se teme de dictatura politică, economică şi legislativă a mafiei de la putere. Nemulţumirea şi dezamăgirea livrată de instituţiile statului, de guvernul incapabil să aducă luminiţa de la capătul tunelului, propovăduită de un politician lăsat la vatră, au dus la atomizarea societăţii civile. Ţara a ieşti īn stradă, īnsă lupii de mare, asfaltangii şi cocoşii, spirite luptătoare, mugesc şi vor să sfīşie cu o artă complexă, prefăcuţi īn patrioţi cu platoşă īn mīini şi īn dinţi, astfel īncīt poporul tremură la vederea lor ca iepurii sub frunza de varză. Mătuşa Miss, de la tribuna parlamentului, are liber la numărătoare, īn loc de treizeci, strigă o sută de păpădii, necesare unei fraudări grosolane. E clar, sīntem de mămăligă, gata să acceptăm orice hoţ manipulator, care ţipă de la un microfon public. Īn tot acest dezastru, iată şi explicaţia: furtul la vīrf e o practică legală.

Să fi săvīrşit strămoşii noştri ceva foarte de grav īncīt poporul să tragă atīt? Populaţia nu va avea cum să se apere de īnfometarea şi de mizeria pe termen lung la care īi supune guvernul. Pensionarii, greu atinşi de programele anticriză, dar care şi-au făcut datoria faţă de stat, au plătit impozite şi taxe, acum sīnt īn prima linie a sacrificiului pentru ţară. Nu e vina lor că acest guvern incapabil nu poate īn niciun fel să combată uriaşa evaziune fiscală. Datoria demagogilor de la putere e să stīrpească furtul din achiziţiile publice, să creeze locuri de muncă, astfel īncīt pensiile să poată fi susţinute; să ia măsuri prin care sarcina grea a crizei să nu cadă pe umărul celor mai săraci, īn timp ce īmbogăţiţii din banii publici să se plimbe cu maşini scumpe prin locuri de fiţe. Politicienii, funcţionarii piloşi şi vilele de lux s-au īnmulţit īn anii democraţiei ca amibele. Rezultă că nu pensionarii se fac vinovaţi de furtul resurselor publice. De ce un cetăţean care munceşte 8-12 ore pe zi şi aşteaptă retribuţia lunară nu are vilă, nici maşină de lux, ci rate la bănci pentru supravieţuire? Simplu. Nu fură. Aparatul administrativ şi de stat a crescut de la an la an după evenimentele din 1989, acum ar fi normal să fie īnjumătăţit de scăderea economică. Deci, īn vacanţă cu funcţionarii de lux!, īn şomajul din care abia īşi duc zilele romānii fără locuri de muncă. Guvernul nu s-a īntrebat niciodată din ce trăieşte segmentul de populaţie care nu realizează niciun venit, pentru că perioada şomajului a expirat, pentru că nu se găsesc locuri de muncă, pentru că nu primeşte nici măcar venitul minim garantat, la fel cum primesc toţi cetăţenii europeni. Guvernul ar trebui să stimuleze economia, să creeze/reabiliteze ramuri ale industriei, astfel ca funcţionarii din politic şi administrativ să poată fi absorbiţi, reducīnd cheltuielile cu aşa zisele investiţii, o uriaşă pīlnie de scurs banii publici. Dacă toţi miriapozii din birourile politice şi administrative ar lucra īn ramurile industriei nou create, pe şantiere de construcţii sau īn agricultură, locuri de muncă ce le-ar tăia pofta de lene, furt şi hămeseală, Romānia ar īnregistra creşteri economice record. Mai simplu, īnsă, guvernul a trecut cu nonşalanţă la sacrificarea categoriilor defavorizate, īn loc să reducă furtul de stat şi de ţară: adică achiziţiile inutile, licitaţiile īn familiile de la vīrf, evaziunea fiscală produsă de firmele politicienilor şi rudelor acestora, contrabanda care se īmparte politicienilor, demnitarilor puterii sau unor şefi de instituţii de stat. Din aceste mari surse de risipă s-ar economisi fondul echivalent cu cel al marilor tăieri din venituri. Sau din taxele pe lux, din confiscarea averilor demnitarilor, pentru care nu au muncit nici la Combinatul Chimic de la Năvodari, nici la Sidex, nici pe cīmpurile patriei cu elevatorul de paie şi fīn, nici la Hidrocentrala de pe Lotru. Au agonisit prin fraudă inginerească, sub aripa legii emanată de ei. Ce să mai spunem de legile votate şi nerespectate? De unde ar mai putea guvernul face rost de bani? Din tăierea cheltuielilor cu bunuri sau servicii, situate la 5,7% din PIB, prin reducerea birocraturilor din toate instituţiile. Nu va avea de suferit economia, şi aşa pe butuci, dacă guvernul nu va mai cumpăra case, merţane, terenuri, leptop-uri şi plasme. Toate cheltuielile uriaşe sīnt umflate de clientela politică.

Statul s-ar descurca decent şi cu 1,6% din PIB. E nevoie de o restructurare a aparatului de stat, a celor din teritorii, şi nu oricum, ci oferindu-le alternativa muncii īn fabrici şi uzine, la plantat pomi fructiferi, la cules grīnele, locuri de muncă pe care tot guvernul trebuie să le īnfiinţeze. Cheia unui real pas pentru ieşire din criză nu stă īn reducerea pensiilor veteranilor de război, a celor cu handicap locomotor, a alocaţiei pentru mame, sau īn reintroducerea impozitului pe dobīnzi şi impozitarea bonurilor de masă. Reforma bugetară nu trebuie făcută prin exterminarea segmentelor defavorizate ale populaţiei. Īn toate statele care au beneficiat de „ajutorul” F. M. I., nivelul de trai a scăzut drastic, generīnd tulburări sociale, mişcări de protest, confruntări violente cu forţele de ordine. Argentina, Mexic, Ungaria, Grecia, Romānia ar fi numai cīteva exem­ple. Laureatul Premiului Nobel pentru Economie, Joseph E. Stiglitz, fost responsabil al Băncii Mondiale, fost consilier al administraţiei americane, īn lucrarea sa „Marea deziluzie”, se arată indig­nat faţă de atitudinea F. M. I. şi a B. M., cu precădere faţă de măsurile pe care aceste organisme financiare căpuşă le aplică economiei lumii, măsuri care īmpiedică dezvoltarea ţărilor mai sărace. Contractīnd īmprumut după īmprumut, ajung la un grad de īndatorare superior, care le erodează independenţa. Recentele scenarii propuse de cel două organisme-dictaturi impun Romāniei aceleaşi eterne măsuri de ajustare a veniturilor populaţiilor. Realizările măreţe ale şatrei de la putere, sīnt un fel de atestat pentru furt, semnat de popor, prin vot, la fel cum 007 avea permis de ucidere. Oricīt am protesta acum, hoţia īşi va continua cu diplomaţie cursul, Guvernul şoc nu este deloc impotent, īşi mişcă cu īndemīnare mădularele stupide ale unei inteligenţe īn slujba răului. Ar trebui să se procedeze ca la fotbal: cartonaş galben la prima mutare greşită de măsuri, iar la a doua - roşu, eliminarea, fără drept de a mai călca pe scările palatului. Sau ca la circulaţie, puncte de penalitate pentru demnitari, pīnă vor plăti cu banii din conturile elveţiene. Ori credeaţi că aceştia sīnt curaţi şi ţin grosul economiilor spălate la bănci īn Romānia?

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com