ANI ŞI DATORII

 Daniel Mureşan

Nimic nu ne explică mai bine felul în care putem trăi decât datoriile. Ele , obligatoriu se aşează în faţa libertăţilor, pentru noi, de când începem să înţelegem. În acest sens ne aminteşte Sigismund Freud  "Omul nu poate să rămână copil la nesfârşit, el trebuie să iasă în sfârşit afară, în viaţa ostilă".

S-ar părea că noul intrat în viaţa neprietenoasă, potrivnică mai mult s-ar bucura de ocrotire. Da şi nu! Nu, deoarece se simt în respiraţia ameninţătoare răspunderile, i se cer paliere în cunoaştere pentru a avea suportul unor sinteze vrednice de ţinuta familiei, acumulări ce se traduc în programe de muncă prelungită, este pedepsit pentru neatenţii, aproape că nu îndrăzneşte să se apere, uite n-are pasiuni, i se dau exemple cum vin interesele pentru orice ştiinţă, artă prin stăruinţă, sacrificiu. Pentru a înţelege valoarea acestui patos i se explică cât de jos va rămâne de nu cucereşte "monstrul" pe care cei din jur l-au cucerit. Este chemat şi Helveţius cu autoritatea adevărului definitiv".

Numai pasiunile mari pot da naştere oamenilor mari" gândeşte ce pasiuni îţi alegi !. Dacă copilul le spune că el vrea să călătorească peste mări şi ţări, este evocat Voltaire "Pasiunile sunt vânturile care umflă pânzele corăbiei, uneori o scufundă, dar fără ele corabia n-ar putea merge", pentru a se ajunge la cuvintele de început.

Copilul, elev în clasa a 2-a, este pus de învăţător să-şi noteze colegii gălăgioşi din primele două clase (învăţătorii chiar au plecat undeva), cum să-şi facă datoria la care colegii lui râvnesc? - nu le cunoaşte numele celor din prima clasă, în bănci, peste bănci e mare gălăgia, cum să dea lista goală, cunoaşte numelui unui prieten, şi-l va nota, va mai scrie doi trei dintre cei care ţipau mai tare, îi va pare mereu rău pentru nedreptatea făcută prietenului…Mult mai târziu, colegul pe care l-a notat incorect ca fiind indisciplinat îi va povesti că a asistat pe coridoarele unui inspectorat şcolar la modul cum se împacă datoriile cu libertăţile, unul din inspectori forţând peste măsură sfera drepturilor şi libertăţilor: Inspectorul de personal îi explică inspectorului de municipiu (nu era acesta din urmă la specialitatea matematică) că nu-l poate numi pe respectivul pe catedra de matematică- cum, de ce? - fiindcă n-are studiile complete şi clasa la care ar urma să propună este una de matematică, de elită. Ei asta-i bună, ce-ţi pasă ţie a venit replica, ce încăpăţânare! Cei doi profesori nu mai sunt în viaţă ( cel cu propunerea a ajuns mare funcţionar la o ambasadă în străinătate, poate chiar ambasador) .Elevul de clasa a doua şi-a cerut scuze târzii prietenului din clasa întâia.

Vine tinereţea, obligaţiile cresc. Toate drepturile, libertăţile principale (dreptul la muncă, la învăţătură, la opinie, la proprietate, la onorabilitate sunt în cvasitotalitatea lor mai apropiate servituţilor; împrumuturi plătite cu osteneală, cu atâtea concursuri, afirmări chinuite, cu obligaţia de a tăcea, în alt chip nu eşti preferat. În ordinea anilor au crescut obligaţiile în mănunchi.  Mintea nu poate fi supusă peste anumite limite, după o anumită probabilitate, te ajută în faţa împrejurărilor pentru a nu deveni un robot. Ce-aş putea face, în ce fel să mă împac cu împrejurările? Răspunsul personal cuprinde şi implicarea, neimplicarea. Immanuel Kant gândea "Nu e important ce face natura din om, ci ceea ce el însuşi face din sine. Cu siguranţă că-i important ce facem din noi, dar cum coabităm cu natura?, după ce ne plătim datoriile, pentru ce putem spune "aceasta am adus-o eu prin alegerea mea, prin voinţa mea".

Maturitatea spiritului îşi are obligaţiile sale. Este o etapă, o stare de profunzime, chibzuinţă ?. Părerile sunt multe. Se ajunge, când e vorba de o perioadă a vieţii cu încetineală (e numită trepta de sus a vieţii). Seriozitatea, temeinicia spiritului se caracterizează după Baltazar Gracian prin" încetineala crezării".  Se vede că lupta cu excrocheriile, cu minciunile este percepută ca făcând parte din primul plan al seriozităţii minţii, al bărbăţiei. În tabloul opiniilor cu privire la maturitate se înscrie ca fiind interesant şi Jules Feisffer. El crede că "maturitatea este un scurt intermezzo în adolescenţă" Ar putea însemna după această reflecţie că nu ordinea anilor, numărul lor ar caracteriza treapta de sus a vieţii, ci o împletire a responsabilităţii cu imaginaţia, curiozitatea, îndrăzneala recunoscute adolescenţilor, cu sarcinile cele mai mari. Poţi totuşi adolescent, între adolescenţi, tineri să îndeplineşti lucrări ce depăşesc cu mult interesele, preocupările vârstei, de câte ori o poţi face ?

Bucurându-ne de limbajul metaforic a marelui scriitor Mark Twain, să ne imaginăm că la un copil îi sunt prea mari aripile. Ele descresc pe măsură ce cresc picioarele (citat în context), că-i nevoie de o mărime a aripilor care să fie potrivită cugetului, experienţei, umbletului. Când vedem pe trotuare picioare alergând, pe care le putem numi aripi, nu putem şti ce gânduri le poartă, cât de mature sunt comenzile, doar dacă nu punem cazul în analiză şi verificări îndelungate.

Filozoful român Constantin Noica este pe cât de glumeţ, pe atât de drastic prin comparaţia pe care o face" Dintre toate roadele pământului, omul este singurul care nu se coace niciodată, nu există maturitate; doar tinereţe. Pentru societate e un dezastru, pentru ins o binecuvântare: rămâne ingenuu toată viaţa "Referinţa filosofului priveşte toate vârstele, preferată îi este tinereţea. El, omul nu se coace, nu ajunge la acea maturitate prin care să domine viaţa socială - (să-i respectăm licenţa "tinereţea ar fi pentru ins o binecuvântare").

Marile noastre datorii, urmate de libertăţi nu ne aduc acea treaptă, clasă prin care să dominăm viaţa. Această vieţuire, acest dat în raţiune, colaborare, proiecte, simţire, caracter, ruşinare, îndrăzneală nu comportă comparaţii valorice "cu celelalte roade ale pământului". 

Daniel Mureşan

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com