EDITORIAL

ANTIBIOTICE ŞI CREMĂ CHINEZEASCĂ

Maria Diana Popescu, Agero

Mereu īn picioare, īn umbră şi perfect camuflat, fără milă, dar cu un surīs nou permanent binevoitor şi eliberator, modern şi elegant, deosebit de atrăgător şi deştept, prin discursuri şi recitări de pace, prin īnscenări gemene de bulevard, leul mondial a atras īn jocul iluziei şi al pierzaniei naivitatea unor şefi de stat, gata oricīnd să-şi sacrifice popoarele, arătīndu-i regelui junglei cīt de mult īi emoţionează drumul nou şi derutarea celor mulţi īnjugaţi. Cel mai grozav expert īn marcheting, unde n-a reuşit să distrugă unitatea naţiunilor, le-a convins să se vīndă pe ele, īnselor. Cu studii temeinice şi programe profunde, leul prădător capitalist a fost foarte blīnd cu noi, romānii, la īnceput. Ne-a lăsat acum douăzeci de ani să ne jucăm de-a revoluţia, ne-a oferit pe gratis victime şi alegeri libere spre cuşca sclaviei. Luminoasa idee capitalistă şi aplicarea ei īn societatea umană prin lovituri de stat şi crime fără precedent asupra popoarelor lumii, dovedeşte, dacă mai e nevoie, că toţi cei care au pregătit, au asistat, au susţinut şi au participat la masacrul naţiunilor sīnt ideologi sīngeroşi, īntru totul conştienţi de sensurile umanistei practici capitaliste.

Din cauza erorilor/ororilor īnfăptuite prin aplicarea războaielor luminoase de eliberare a naţiunilor de pretutindeni, mai umilit azi ca niciodată īn cuget şi simţiri, leul mondial, recrutat din junglă, se află sub tratament cu antibiotice şi cremă chinezească scumpă. A comis greşeli, n-a fost suficient de precis şi la obiect, poate prea uman, n-a omorīt suficient, n-a distrus cīt era planificat sau poate s-a lăcomit, a fost hapsīn la īndopatul cu petrol, cu bani fantomă, cu hrană străină interzisă, iar acum zace intubat, la un pas de a-şi da duhul, cu toate băncile de date, avute pīnă mai ieri la degetul cel mic. De la acest leu-paraleu şi de la fraţii lui de origine americană a venit modelul politicianului democrat şi politica de birt, de care nu vom scăpa nici noi prea curīnd. Politica, acest sector privat, pīnă la urmă, aparţine doar lor şi pare o crīşmă plină de indivizi duhnind a strīmbătate şi hoţie, o crīşmă plină de dame cu ciorapi plasă, coborīte īn subsolul legilor, cu mīna pe buzunarul poporului. Cu atīt mai vrednici păcătoşii de ei, cu cīt apetenţa pentru stivele de bani a īnlocuit patriotismul cu ticăloşia, reuşind să-i facă ţăndări pe romāni, de nu-şi vor mai reveni īn veac. Lipsa lor de morală a īntreţinut anturajul care a batjocorit ţara neīntrerupt de peste douăzeci de ani şi a adus deasupra ei nori grei de praf, iar īntre graniţe, pe acest teritoriu al prăbuşirilor īn sine, un imens morman de resturi, irecuperabile, asemenea celui lăsat de o demolare prin implozie.

Blīnzi şi cuminţi, umili şi modeşti, zīmbindu-ne cu publicitar, lighioanele acestea ne vor zumzăi niţel pe sub ochi, vor face cīteva tumbe şi se vor muta īn scorbura opoziţiei la anul, ca īntr-un film artistic, se vor roti pe călcīie de la un mandat la altul, deghizaţi īn cine mai ştie ce. Acum, īndureraţi, īşi pregătesc īn tăcere sforile retragerii, aproape perfect ca o reverenţă īn democraţia privată, a noastră nicicīnd. Trist e că istoria ne va face să ne amintim de pomeniţii cu duioşie ai plaiul mioritic, şcoliţi la cursurile de şantaj, de farsorii cu ştaif, de curtenii şi rīndaşii aceştia prefăcuţi, care au īncercat din răsputeri să ne lase senzaţia că sīnt verticali, īn timp ce goleau visteriile naţiunii. Probabil istoricii de curte, melancolici vor suspina după ei şi le vor oferi cīteva pagini īn manualul de istorie pentru florărese şi bişniţari, iar celorlalţi, mai mărunţei, le vor dedica foi pentru minte, inimă şi nemurire īn presa de partid, ediţia post-mortem. Obligaţia istoricilor va fi, aşadar, aceeaşi: să le acopere păcatele grave. Se vor jeli maneliştii, cărora le-a ridicat genul muzical la rang de politică naţională, şmenarii, şarlatanii, tăinuitorii, vameşii, informatorii, corupţii, ţoapele şi vīnzătorii, toată pleava mitocănească a politicii.

Peste ani se vor simţi şi mai abitir efectele epocii de aur a capitalismului: analfabetism, sărăcie, boală, promiscuitate. Acum ştim sigur la cine se referea preşedintele cīnd a afirmat: „să trăiţi bine!”, la senatorii şi deputaţii a căror firme rulează azi 30 de milioane de euro pentru proiecte cu finanţare de la U. E. Iată că trăim bine, ungurii ne vor fragmentaţi, ciocoii de tip nou pun tot mai apăsat bocancul pe bucăţi din ţară. Am rămas fără autoritate statală, nu mai credem īn nimeni şi īn nimic, nu ne mai apără nimeni interesele, şi cred că din vremea fanariotă romānii nu au mai trecut prin astfel de furci caudine. Sīntem un popor năucit, īnvrăjbit şi fără orizont, şi ca fiică a ţării, īn mod repetat, ostentativ şi cu rea credinţă mă simt ameninţată de membrii unui grup politic minoritar, de euro-parlamentarul marionetă şi de alţi demnitari ai etniei care īncalcă grav constituţia, sfidīnd, şantajīnd integritatea şi solidaritatea naţională. E timpul să nu ne mai lăsăm manipulaţi, astfel ca romānii viitorului să nu aterizeze īn aceeaşi grămadă de măscărici şi de vorbe goale.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com