|
Antimateria anticorupţiei
Victor MARTIN
Impresii si pareri personale in FORUM
 Ministerul
Educaţiei unora vrea ca, în anul şcolar 2006-2007, să introducă o nouă
materie în şcoli: Anticorupţia, un fel de antimaterie la o materie mai
veche, seculară. Nevoile financiare ale statului român sunt mai mari
decât cele ale statelor înconjurătoare şi nu economia trebuie să aducă
bani, ci anticorupţia devenită cult.
Cine va fi primul pus pe coperta interioară a tuturor manualelor de
acest tip, în locul unde deloc demult se găsea doar poza lui Nicolae
Ceauşescu, cel care, atunci când pierdea fiul său milionul de dolari la
materia Ruletă, repede lua avionul particular, proprietate a întregului
popor, şi se ducea să dea şpagă să nu rămână odrasla corigentă? Nu se va
şti niciodată.
Capitolul „încuietori de maşini străine” se poate preda în clasa I, unde
odraslele etniei lor fură stiloul învăţătoarei, doar aşa, „să-şi facă
mâna”, dar capitolul „transferuri în conturi din străinătate”, nu e de
nasul oricui, ci doar al beizadelelor de politruci, parveniţi,
funcţionari publici particulari sau rude de mătuşi, şi nu se poate
înţelege decât mai pe la urmă, printr-a XII-a. Abia la intrarea în
facultate, urmaşii celor posedaţi de diavol şi ai celor deposedaţi de
comunişti se pot căsători.
După multe generaţii de copii de hoţi, nu vom mai avea nici un corupt în
ţară; vor merge să fure direct de la Bruxelles. În ţară, vom avea doar
anticorupţie, lapte şi miere. Nu va mai fi nimic de reeşalonat.
Integrarea europeană a României în Asia va reafirma năzuinţele românilor
de a fi estici fără bariere de limbă.
Copiii hoţilor vor trebui să înveţe să nu se mai ascundă în puşcării,
după ce au curăţat populaţia de bani, ci să rămână afară, cu fruntea
sus, cinstit, tovărăşeşte.
Facultativ, se pot frecventa şi cursurile de anticorupţie ale
Universităţii de la Jilava. Se pot introduce cursuri de anticorupţie
chiar şi pentru administraţie, interne, preşedinţi de asociaţii de
proprietari sau miliţieni cu doctorat, elaboratori de proiecte
independente de voinţa noastră.
După terminarea şcolii, elevii vor merge singuri să se predea, pe bază
de proces verbal de predare-primire, să nu mai fie supuşi tentaţiilor.
Dacă nu, vor fi nevoiţi să ia lecţii suplimentare, în particular, unde
vor fi nevoiţi să stea cuminţi în bănci, unde un post nu-l costă cine
ştie ce pe părinte, orice ar fi acesta: parlamentar, ministru, secretar
de stat, director, redactor şef sau mahăr de partid.
E grea cartea, mai ales dacă e de credit şi are pe ea mai mult de 10.000
de euro.
Prin introducerea acestei materii idealist-ştiinţifice, va creşte
nivelul de pregătire pentru viaţă şi nivelul scolii româneşti, în
general, până dincolo de cota de avarie. Elevul trebuie să înveţe că,
pentru a putea deveni folositor societăţii, cât mai devreme, trebuie să
intre cât mai de tânăr în puşcărie.
„Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!”, spunea Lenin, introducând în învăţământ
becul lui Edison. Învăţaţi la prostii, spunem noi. Cum poţi să-l înveţi
pe hoţ să nu fure? Asta e întrebarea. Introducând profesori de drept
comun în şcoli.
Mai elevat, după cufundarea într-o astfel de materie, elevul va alerga
după hoţul din el până îl va prinde cu piciorul de o bilă metalică.
Anticorupţii de stânga ne vor fura din buzunarul stâng, iar anticorupţii
de dreapta ne vor fura din buzunarul drept. Anticorupţii normali,
apolitici, ne vor lăsa şi fără buzunare. Cu mânuţele-alea două, vor fura
până şi din urna de vot.
Materia asta va îmbina teoria cu practica, practicul cu utilul, Înainte
de a fi daţi la şcoala de anticorupţie, copiii ar trebui să aibă „cei
şapte ani de-acasă”, cu suspendare. Ei trebuie să înveţe de mici zicala:
Cine mai fură azi un ou, e un bou! Trebuie să-l spele de H5N1 şi preţul
detergentului depăşeşte preţul oului de mărime medie.
Hoţilor nu le convine să se şteargă pe picioare sau să-şi îmbibe
pantofii în tăviţa cu dezinfectant, atunci când vor să intre în coteţ,
la furat de găini. Ei nu suportă dezinfecţia. Mai bine se apucă de
citit.
Când se deschide o bibliotecă, se închide o închisoare; cu bibliotecă,
cu tot.
Biografiile parlamentarilor nu sunt atât de greu de obţinut pentru că
sunt aşa secrete; poate că, până fac ceva avere, nici n-au o biografie
sigură.
Aşa cum Corupţia ne învaţă ce avem de furat, Anticorupţia ne învaţă ce
nu avem voie să furăm şi pe cine să lăsăm s-o facă. Tot ce nu vor fura,
hoţii vor da la alţii; cu dobândă. În acest sens, guvernul trebuie să
elaboreze un proiect de lege de predare a Anticorupţiei în şcoli, apoi
să pună la punct un program-cadru de aplicare a acestei iniţiative. Sau
chiar un cod comun, european, de aplicare a Anticorupţiei la hoţi.
Utilitatea e incontestabilă, mai ales în sectorul comunicării locurilor
unde să dea lovitura, a călătoriilor de afaceri, pe banii
contribuabilului, şi, mai ales, a relaţiilor interpersonale, de tip
mână-buzunar-portofel.
Trebuie introdusă arestarea românească: arestarea fără reţinere.
Aşa cum se propune să fie impozitată corupţia legal constituită, nici
anticorupţia nu trebuie lăsată mai prejos. Taxa pe proprietate, de
exemplu, nu va micşora proprietatea. Tot mai mulţi cetăţeni vor dori s-o
plătească şi vor constata cu uimire şi bucurie în ochii umezi că pot.
Chiar şi la mese regale, vinul va rămâne somniferul săracului. Preţul va
fi inclus în vin.
Nici preţul gazelor naturale nu va fi artificial. Familiile care nu vor
putea plăti şi vor sări la gâtul anticorupţiei vor fi ajutate să facă
acest lucru.
Dacă se poate spune că, în urma însuşirii materiei Anticorupţie, oamenii
vor fi altfel, lumea în care trăiesc va fi la fel. Anticorupţia nu e
doar evitarea Corupţiei; cu orice chip.
Încercând să facă neînţelesul de înţeles, ministrul educaţiei lor, acest
copil mai mic al ministerului groazei, va da din lac în hârdău şi cu
această iniţiativă salutară, în sensul că este salutată cu pălăria udă
de tot mai mulţi oameni ai muncii şi dimprejur.
Iniţiativa e salutată şi de oamenii de afaceri sau de politicienii care,
conform noii materii, vor fi mai reţinuţi; de Parchet, care are oameni
cu memorie prodigioasă, nemaifiind nevoie să fie băgaţi în calculator,
unde e frig şi telemobilul în pâine.
Conform anticorupţiei corupţiei, omul de afaceri arestat trebuie să
recunoască, într-un târziu, începutul audierilor. Nu trebuie să se simtă
ca-ntr-un muzeu, fie acesta chiar de tip Zambaccian. Contrar celor spuse
de Pierre de Coubertin, anchetatorii sunt nişte jucători care nu au ca
scop să viziteze, ci să intre primii.
Ce pot găsi ei mai mult într-un pachet de legi pentru sănătate decât
legi pentru sănătate? Dar în declaraţiile de avere ale politicienilor?
Acestea, deşi se ghidează după un fir roşu, călăuzitor, sunt cusute cu
aţă albă. Sunt doar nişte declaraţii politice de dragoste şi moţiuni
sexuale peste tot.
La materia propusă, copiii vor mai învăţa cum ar fi viaţa fără
scandaluri: scandaloasă. Vor învăţa că, pentru combaterea corupţiei, e
bine să exportăm tot mai mult; nu importă ce.
Nici faptul că gigacaloria trebuie făcută mai mică, să ajungă la toată
lumea, nu trebuie să le fie străin. Nici faptul că bătaia nu mai e ruptă
din Rai, ci din context.
Nu trebuie luaţi în seamă denigratorii acestei iniţiative, care spun că,
neştiind ce pierd prin aderarea la UE, românii pierd timpul. Aceşti
denigratori spun că anticorupţia aplicată va duce la o aşa mare creştere
a nivelului de trai, de nici nu mai putem ajunge la el. Nu e adevărat;
generaţiile viitoare vor vedea mult mai bine lucrurile, dacă acestea vor
mai exista.
Noua doctrină anticoruptivă va fi împotriva tuturor, dar nu împotriva
oamenilor. Există oameni care se manifestă ca atare şi nimic mai mult.
Nu toţi conducătorii vor deveni competenţi; unii vor deveni mult mai
competenţi. Coşmarul românesc va deveni visul american. Chiar dacă vor
avea averea în euro, coruptul va trebui să justifice şi cel mai mic
dolar din averea sa.
Omul va justifica averea până la ultimul cent, nu până la ultimul milion
de euro, să nu-l handicapeze pe anchetator. Nimeni nu va mai intra în
atenţia DNA, care, se ştie, e atentă la toate prostiile.
Poliţistul nu va mai fi nevoit să aresteze pe nimeni, să se lupte cu
umbra sa, hoţul; de acum încolo, va putea muri în somn sau îşi va putea
ascunde drama în inteligenţă.
În aceste condiţii, guvernanţii nu vor mai fi nevoiţi să ne fenteze, să
nu ne pierdem speranţa; o vom face singuri, prin aprofundarea
antimateriei anticorupţiei. Astfel, ne va fi mai uşor să vorbim despre
conducerea care sfidează populaţia, decât despre populaţia care sfidează
bunul simţ.
Afirmaţiile lipsite de conţinut, chiar dacă întâmplător, vor căpăta
conţinut şi, după mai multe căderi de stânci, se va da drumul la
traficul uşor; foarte greu.
Victor
Martin
|
