Circul electoral românesc a debutat la început de an şi de atunci o ţine tot aşa, pe cheltuiala poporului. Recent, „Radio şanţ” anunţase o „lovitură de stat”, pusă la cale, zice-se, de Parlamentul României. „Curat murdar!...” Pe fondul lunii lui cuptor şi ignorându-se problemele sociale majore, din cealaltă ogradă - nu mai puţin bogată în orătănii tocmai bune de grădina „Zoo” a naţiunii -, surlele şi trâmbiţele au provocat o hărmălaie continuă şi de nedescris. Uite-aşa, găştile de uzurpatori ai Neamului au ţinut poporul mereu ocupat, au aprins scandaluri, oferindu-le tot ei soluţii... de ochii lumii, desigur. Problemele reale ale naţiunii au fost abandonate, lupta pentru supremaţia frâielor fiind prioritară. „Divide et impera” este cât se poate de actual. Strategia progresivă a impunerii unor condiţii sociale şi financiare virulente şi agresive, necunoscute la noi până în ’90, a permis crearea haosului economic: şomaj, imigraţie şi emigraţie în valuri, salarii din care nu mai poate fi asigurată existenţa individului şi a familiei, agresivitatea verbală stradală etc.  Adresându-se poporului român într-un limbaj adecvat vârstei copilăriei ori handicapaţilor mintali, politicienii noştri au mizat pe reacţiile la fel de infantile ale populaţiei. S-a recurs la emoţional pentru a avea acces la subconstient, cu scopul implantării unor idei convenabile numai pentru cei de la putere. Din păcate, în bună măsură au şi reuşit. Oamenii au fost îndrumaţi să se complacă în acea stare de sub-mediocritate care le-a indus sentimentul auto-vinovăţiei pentru lipsurile tele-controlate, provocate de alţii.

Place sau nu, realitatea nu poate fi negată: opt milioane şi jumătate de cetăţeni români, deci aproape jumătate din populaţia ţării a votat pentru demiterea preşedintelui suspendat. Vi se pare un număr insignifiant? Un important segment ai cetăţenilor României (majoritatea de etnie maghiară), a dat curs inacceptabilei gafe diplomaticea premierului maghiar, Viktor Orban, de a nu se prezenta la vot. În fapt, gestul a fost o sfidare a regulilor diplomaţiei şi a relaţiilor inter-statale, ba chiar o manifestare a complexului de superioritate, mergând pe mâna „beneficiarului”. Mai este nevoie de o dovadă suplimentară pentru a dovedi performanţa Budapestei în controlul viaţii politice româneşti? Ingerinţa a avut efect nu doar asupra unui ghetou etnic din interiorul ţării, ci al întregii Ţări? Oare în ce monedă a plătit „suspendatul” sprijinul lui Orban, că doar nu pentru ochii „s-clipitori” ai timonierului s-a produs  sprijinul liderului maghiar. Este o certitudine că obrăznicia „Made in Hungary” depăşeşte orice uzanţe diplomatice, iar (ne)Uniunea Europeană n-aude, nu vede. Guvernul României a fost „beştelit”, nu cu mult timp în urmă de către Preşedintele Parlamentului Ungariei, Kover  Laszlo, într-un mod inadmisibil: „Guvernul României este neprietenos, necivilizat şi barbar...” Aşa ne trebuie! Nu am auzit nici un fel de reacţie din partea celor îndreptăţiţi să demareze măsura de declarare ca „persona non grata” a tuturor celor care încalcă dreptul internaţional şi insultă naţiunea Română, fie ei cine-or fi la ei acasă.