|
 APRILIE
CU NATO
În gura Leului
-
Încep aceste note răzleţe,
ca nişte fulgurante amintiri, acum când, spre regretul românilor,
Sfântul NATO se termină fără vreo perspectivă calendaristică de a-l
avea şi la anul, aşa cum avem Sfântul Crăciun sau Sfintele Paşti.
Durând, ca şi aceste mari sărbători tot trei zile, Sfântul NATO a
fost unic aducându-ne - în loc de miel, ouă şi cozonac – şefi de
state şi guverne împreună cu teroarea poliţienească aferentă,
amânarea cu o săptămână a scumpirii preţului la gaze, goana
hingherilor după câinii din generaţia post-Băsescu şi o curăţenie
pe străzile Capitalei cum nu vom avea noi în vecii vecilor, oricâţi
primari ajunşi preşedinte se vor mai perinda!
-
De fapt, cum ne place nouă,
românilor, sărbătoarea a-nceput mai devreme şi se va termina mai
târziu. De 1 aprilie, preziua păcălitoare a marelui eveniment, la
bodega mea de cartier se strânseseră încă de dimineaţă toţi
salahorii şi meşterii de la şantierele din preajmă, lăsându-le baltă
pentru că „E liber de Sfântu NATO şi, dacă de mâine nu se mai
lucrează, de ce să n-o-ncepem noi de azi?!”...
-
Asta pentru că fiecare a
înţeles precum voia libertăţile sau obligaţiile date de guvern în
aceste zile: Salahorii, cum am văzut mai sus, hoţii de fier vechi
înjurând sudarea capacelor de canal, fetele de centură alungate de
pe autostradă regrupându-se pentru clienţi rurali, iar marii
specialişti, precum medicii importantelor spitale, dându-ţi cu
picoru-n fund dacă veneai cu un caz urgent autohton, fiindcă ei - cu
mâinile aseptizate ridicate-n aer ca să poată interveni prompt
într-un caz de „urgenţă NATO” – stăteau la televizor cu gurile
căscate ca să le toarne asistentele cafea fără pericol de atingere.
-
Alţi mari specialişti, cei
cu cagule de la poliţie, şi-au exercitat pulanele pe nişte tineri
antinato care strigau „libertate” după ce-i turnase directorul
fabricii unde închiraseră o hală. Culmea: şi acela era tot poliţist
de meserie, fost comandant de circă, dându-se bătut, dar ne spunând
nici de ce tocmai la el s-a ajuns să se închirieze sala şi nici dacă
cel care i-a plătit chiria o făcea „cu voie de la poliţie”. A urmat
declaraţia elegantă că: „ne găsindu-se vreun document rasist,
afişele antinato au fost înapoiate tinerilor ...” fără să se
precizeze în continuare: „... tinerilor eliberaţi de-abia după mai
multe ore şi cu vânătăile aferente”.
-
În acest timp, doamnele
neveste de şefi de state şi guverne, invidiind-o-n ascuns pe a
Azerbaidjeanului care era atât de frumoasă încât ar fi putut-o lua
chiar Sarkozy dacă n-ar fi fost proaspăt căsătorit, vizitau elegant
muzee însoţite de o actriţă; greşeală de protocol care, pesemne s-a
remediat punându-se o pictoriţă să le însoţească la teatru.
-
În ce priveşte defecţiunea
tehnică de microfonie la discursul lui Bush, e o falsă impresie:
Marii noştri specialişti stimulaţi şi de vechiul regim şi de noul
Cotroceni, au vrut să demonstreze americanilor tehnica noastră
avansată în ascultări secrete şi din pricina asta nu au făcut
public, prin difuzoare, discursul preşedintelui SUA.
-
În
schimb preşedintele nostru a stat bouche-a-bouche cu Bush pe malul
mării obţinând laude pentru el şi vagi promisiuni pentru ţară.
Pesemne că preşedintele american studiase înainte metoda lui
Tăriceanu cu mărirea pensiilor acum, ca să le achite guvernul viitor
şi, ştiind cât îl iubeşte Băsescu pe acela, i-a făcut plăcerea unui
procedeu asemănător... Cat despre disscuţia cu Putin, aceasta n-a
fost prea amicală decât „de la gaz la gaz”...
-
Ce-nseamnă diplomaţia
jumătăţii de pahar plin!... Am văzut chiar din plin la importanţi
actori ai acestui summit: Iuscenco, de exemplu, nu s-a întristat că
Ucraina e amânată, ci şi-a arătat veselia că, prin stabilirea pe mai
târziu, Ucraina are o perspectivă spre aderare. Mai puţin
îndemânatic a fost Băsescu vrând să dreagă busuiocul cu biata
Macedonie pe drept supărată prin jumătatea de pahar gol care i s-a
dat. El a lăudat latura bună atrăgând atenţia asupra marii
democraţii modiale în care o ţară mică, precum Grecia, impune o
hotărâre tuturor. E drept: O ţară mică, impune tuturor o hotărâre
privind o ţară şi mai mică. Ăsta-i tristul adevăr!... Ia să vedem
dacă urmaşii lui Ahile şi ai celor care l-au omorât pe Socrate s-ar
opune unei ţări ca, să zicem... Hm... Mai bine nu mai zicem decât
morala fabulei cu ... egalitate, dar nu pentru cei mari.
-
Apropo de cei mari, avem un
aspect inedit al democraţiei cântecului de lebădă: Degeaba străduie
unii să-l declare învingător pe Bush sau pe Putin. La ei e cântecul
de lebădă: Peste câteva luni nu vor mai fi preşedinţi. Numai că, în
vreme ce Bush se va întoarce democratic la ranch-ul său, Putin,
fiind un outsider al democraţiei, va găsi o altă funcţie din care
să-şi continue dictatura. Politicienii care-i invidiază situaţia de
„hopa Mitică” ne sunt tradiţionali ca demagogie; încă de la
Caragiale al cărui personaj clamează că ne trebuie o dictatură ca-n
Rusia.
-
Cum ziceam despre obiceiul nostru
temeinic, luni dimineaţa, nostalgici după sărbători, salahorii şi
meşterii lasă lucrul de-abia început şi se-adună-ncet la bodega mea
de cartier legumind la bere. "N-au spus nimic despre scutul
antirachetă" -zice unul ca şi cum ar privi întrebător după ecoul
coloanelor oficiale care ne-a rămas în urechi. După o pauză
meditativă, altul îi dă dreptate: "Nene, l-au amânat pe
2013!...Sigur, nene: Au tot discutat despre vize, ca şi cum eu mă
duc în fiecare zi să mă plimb în America!"... Iar primul izbucneşte
ca Moromete: " Eu am vrut alianţă acum, nu în 2013 ! Ca să am scut
să mă apere de..." Dar, în loc să spună de cine, trage un gât în
vreme ce, celălalt, îl completează: "Sigur, nene: Ce vize ?! Să-mi
aducă scutu acum, să nu fiu la mâna..."
Preferă şi el să bea în loc să-şi completeze fraza, lăsând unui al
treilea loc de intervenţie: "Ba, dom'le, mie mi-a plăcut. Aţi văzut,
pe plajă, dom'le, ce mai discuta al nostru cu el pă englezeşte!?...
Ştie, dom'le! Se descurcă-n limbi. Aţi văzut ce repede vorbea?!" La
care, din ecoul sticlei luate de la gură, i se răspunde: "Sigur,
nene: Cum să nu vorbească repede, dacă spune numai YES!"...
Avem onoarea
să Vă supunem atenţiei cele mai recente remarci din rubrica „ÎN GURA
LEULUI” pe care o găsiţi integral în portalul
www.cartesiarte.ro
|
Comentarii de la cititori |
|
