|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
"Secuii poartă īn ei de secole o traumă naţională, justificată prin pierderea identităţii lor ca neam!"
Comentarii de la cititori la subsidiar Lucian HETCO, Germania
Să lăsăm la o parte problema naţionalismului sau radicalismului maghiar, secuiesc ori romānesc, căci şi acela există, fiindcă din păcate nici noi nu suntem mai breji! Mai īnainte de a ne justifica, trebuie spus lucrurilor pe nume, musai (vorba ardeleanului), să privim lucrurile īn mod obiectiv. De cānd cu vizita şefului statului, munteanul Traian Băsescu, īn zona secuiască (nota bene, n-am spus maghiară), cred că ar fi bine, mai īnainte de a ne apuca să-i hulim sau să-i luăm tare, pe unii sau alţii, să facem o mică incursiune īn istoria milenară a Ardealului şi īn special a părţii sale de est. Dincolo de originea numelui său, despre care se poate discuta la infinit, unii mergānd pānă acolo, īncāt să afirme că toponimul Ardeal provine din ungurescul Erdely, ar trebui să facem de la bun īnceput o corectură de fond. Istoricul Ion Pachia-Tatomirescu, ne demonstrează īntr-un articol publicat īn revista Agero originea pelasgo-traco-dacică a denumirii, căci de la Arutela, numele castrului descris de romani īn timpul cuceririi părţii sudice a provinciei, pānă la Ardeal sau ungurescul Erdely, nu e nici măcar pentru necunoscători o mare diferenţă de constatat. Numele dat de unguri, Erdely, este aşadar un īmprumut timpuriu, īn urma unei evoluţii fonetice logice, atāt pentru maghiari şi secui, cāt şi pentru romānii de mai tārziu, fiind o prelungire īn timp a unui toponim străvechi, aşadar tema trebuie īnchisă decent.
Ceea ce nu se cunoaşte īncă īndeajuns şi ar fi bine să se afle şi să se discute ceva mai aprins, este politica de maghiarizare a Ardealului din secolele trecute, īn virtutea căreia au fost deznaţionalizaţi nu numai mulţi romāni (valahi), ci şi saşi germani, şvabi sătmăreni, zipseri (tot germani) şi da... secuii, bătu-i-ar norocul! Şi de cine? De iubiţii lor maghiari!
Eu unul cred că de aceea secuii poartă īn ei de secole o traumă naţională, justificată prin pierderea identităţii lor ca neam, un fapt despre care se vorbeşte prea puţin! Aici e buba! Poate că de aceea ar trebui să ne mai amintim şi să acordăm atenţia cuvenită faptului că la 1437 īn timpul lui Unio Trium Nationum īn Principatul Transilvaniei, se aliaseră īntre ei: saşii germani, ungurii şi secuii. Nici pomeneală de valahi, care erau şi atunci majoritari! Dar să ne punem decent o altă īntrebare: unde sunt acum secuii de altădată? Iată-i deci astăzi, pierduţi īn masa maghiarizată a Ardealului. Ceea ce nu īnseamnă, nici mai mult nici mai puţin, decāt că şi patria lor a fost īntotdeauna Ardealul, dar a fost o patrie īn mişcare, din Vest către Est, de la Tisa pānă īn cotul Carpaţilor, fapt ce am să-l demonstrez mai īncolo. Şi noi romānii ştim ce īnseamnă deznaţionalizarea de-a lungul istoriei! Priviţi chiar cu īngăduinţă spre Basarabia, Bucovina de Nord, Timoc, Transnistria etc. şi veţi īnţelege mai bine. Apoi, īn virtutea vicisitudinilor istoriei, īn Ardeal, ungurii războinici au īnvins valahii mai puţin organizaţi, la īnceput de mileniu nou, după anul o mie şi ceva, īncoace. A fost o cucerire maghiară lentă şi treptată. Ce-i drept, ei aşezānd apoi secuii, neamul turcic migrator şi īnsoţitor ce i-au cules se pare prin părţile Uralului ( comparaţi spre exemplificare, peiorativul romānesc "bozgor", cu numele īncă actual al baschkirilor autonomi īn Rusia), ca păzitori de graniţe, pe măsură ce cucerirea lor īn Ardeal īnainta către Est, către Carpaţi. Spre exemplu, chiar şi īn Bihor există un Săcuieni,dar īi mai īntālnim şi īn părţile Turdei (ca enclavă), ca semn istoricesc, că odată, la graniţele de est de altădată a maghiarilor, cu sute de ani īn urmă, cuceritorii īi aşezaseră pe secui ("siculi", īn menţionările vremii), spre apărarea posesiunilor lor. Bobālna la 1437 ca act istoric, atestă doar cele trei neamuri (nemţii, secuii şi maghiarii), căci valahii sau olahii, cum ne spun ungurii cu dispreţ, n-au fost nicidecum menţionaţi. Dispreţul faţă de valahi era deja de pe atunci, definit, fiind desconsideraţi la acea vreme, lipsindu-ne īn virtutea istoriei o conştiinţă naţională timpurie. Dar pe vremea aceea, secuii erau īncă un neam autentic, astăzi sunt un neam maghiarizat! Astfel că īnainte de a fi astăzi notorii patrioţi "unguri", este bine a se şti, chiar şi īntre ei, cine sunt ei, cu adevărat! Căci nimic nu este mai frumos sau dureros decāt adevărul! Şi ca să fim siguri că nu ne scapă nimic, ar trebui să pomenim aici şi neamul ceangăilor [1] (adică al ungurilor şi secuilor maghiarizaţi ce se revarsă de secole īn Moldova romānească), al căror dialect maghiar, greu inteligibil astăzi chiar şi pentru unguri, poate doar din aproape īn aproape, este īncă o dovadă că secuii n-au genetic nimic comun cu naţia maghiară, ci doar au īnprumutat limba străveche şi parţial cāte ceva din cultura lor, dar nu īn totalitate, ceea ce nu este un fapt neobişnuit īn istorie. Dar pentru ambiţioşii radicali şi istorici maghiari de-a lungul istoriei anti-romāneşti, maghiarizarea īn Ardeal a fost un fapt normal, ce se cuvenea a exista! Aroganţa şi dispreţuitoarea atitudine a guvernanţilor de la Budapesta īn secolul al XIX-lea, a dus īn trecut la pierderea īn massa maghiară a mii şi mii de suflete romāneşti şi nu numai. Soluţia şi geneza problemei secuieşti trebuie de aceea căutată īn istoria acestui neam şi īn tabu-urile ungurimii. Ceea ce face īnsă Ardealul interesant şi pe alocuri greu de neīnţeles pentru outsideri, este influenţa īn decursul istoriei a mai multor naţiuni, culturi şi religii, fapte profund īntipărite īn timp īn mentalitatea locuitorilor săi indiferent de naţionalitate, care trebuie tratate ca atare - ca realitate obiectivă. Este cu siguranţă ceva mai greu de īnţeles pentru un muntean, dobrogean sau moldovean mentalitatea ardeleanului, ce trăieşte īntre unguri, nemţi şi secui, căci şi aici clişeele domină. Căci oricāt s-ar strădui guvernanţii munteni să prelucreze transilvănenii īn virtutea aroganţei dāmboviţene (şi istoria se repetă), locuitorii Ardealului vor trebui īntotdeauna trataţi cu respectul cuvenit, atāt īn ce priveşte romānii transilvăneni, cāt şi ungurii, nemţii (cāţi vor mai fi rămas), ori secuii săi. Şi aceasta se poate face, doar prin cunoaşterea realităţilor istorice şi a mentalităţilor de ambele părţi, ce din păcate nu se schimbă peste noapte şi sunt sursa zāzaniei politice. Respectul reciproc este singura bază pentru un dialog decent şi acesta n-are de-a face de loc aiurelile mandatarilor politici ori populişti sau cu radicalismul presei bulevardiere. Iar negativismul ambelor părţi nu serveşte oricum nimănui şi nu va duce la rezolvarea problemelor la faţa locului. Sigur că şi unii lideri de opinie din secuime sunt intoleranţi, aşa cum şi unora dintre guvernanţi le lipseşte īnţelegerea mentalităţii locului, tactul, calmul şi delicateţea cu care ar trebui să trateze sentimentele unei naţiuni mici, mă refer aici la cele cāteva sute de mii de secui, care au fost deznaţionalizaţi īn trecut de către unguri şi care acum agită inutil spiritele şi suflă acum şi-n iaurt pentru faptul că prin īnvăţarea şi uzul limbii romāne īntrezăresc ipotetic (ceea ce este evident exagerat), perspectiva unei noi deznaţionalizări, născānd astfel prin radicalismul liderilor săi teoria absurdă, că s-ar putea cumva pierde īn massa romānească. Dacă este o traumă şi este īn cele din urmă o traumă, atunci să o īnţelegem, măcar parţial şi să o tratăm cu īnţelegere, dar ferm. Limba unei naţiuni este īn cele din urmă factorul de integrare socială (n-am spus deznaţionalizare etnică!) numărul unu, căci la urma urmei, noi romānii suntem īn continuare majoritatea covārşitoare īn Ardeal, cu cea mai puternică natalitate şi stăpānii de drept şi fapt a locului, prin descendenţă şi nu prin invazie. Problema ce se pune acum este īnsă de altă natură şi anume legată de radicalismul ideologilor anti-romāni ai regiunii īn speţă. Mă īntreb īnsă care va fi fost atitudinea secuiască, īn timpul maghiarizărilor forţate de la sfārşitul secolului al XIX-lea, sau īn timpul legii Appony, ori pe vremea celebrului conte Tisza, a Monarhiei Dualiste Austro-Ungare, etc? S-au īmpotrivit oare şi atunci, sau erau gata maghiarizaţi? Aveau şi atunci suficiente "drepturi"? Mai poartă secuii nostalgia Imperiului? Problema este iată mult mai dificilă fiind rezultatul istoricesc al tradiţiilor, clişeelor, mentalităţii protestatare şi a atitudinii antiromāneşti tradiţionale ale unui popor mic, dar agresiv prin intoleranţa sa vizavi de valahi, căci ne-au desconsiderat de nenumărate ori la noi acasă, acum considerānd romānismul redeşteptat al unei naţiuni īn trezire, ca inamicul lor public numărul unu, ca factor de deznaţionalizare şi (o)presiune, īn baza atitudinii protestatare şi populist-naţionaliste alimentate de cercurile maghiaro-secuieşti, fapt ce era de altfel de aşteptat şi cunoscut din istorie. Nimic nou sub soare! Īnsă ceea ce este un fapt şi faptele nu se pot contesta: limba romānă este limba unui stat naţional şi suveran, o limbă cultă ce trebuie respectată şi īnvăţată chiar şi de secui, indiferent dacă faptul īn sine le va place sau nu! La fel de adevărat este faptul că romāna este o limbă dificilă, comparativ cu limba maghiară, care nu este o limbă europeană, ci la origini, un idiom fino-ugric. Dar limbile romanice sunt greu de īnvăţat pentru că prin structura lor gramaticală complexă, sunt o adevărată provocare pentru vorbitorii unei limbi de origine asiatică! Să fie oare aceasta o scuză pentru minoritatea secuiască? Nicidecum, aşa cum iarăşi nu se poate īnvăţa limba romānă, doar atunci cānd vrei să o īnveţi, sau cānd n-ai de ales, ori că eşti ceangău sau māndru secui şi faci armata, profesionala ori facultatea īntre romāni, ori te fericeşti cu un valah īn familie, printr-o căsătorie mixtă etc. Dar faptul cel mai important este că la originea psihozei secuimii şi trauma lor īn sine, nu se află romānii, ce sunt istoriceşte un popor tolerant prin excelenţă, ci ungurii ! Poate şi de aceea, īnainte să-l condamn pe Traian Băsescu, pentru folosirea sintagmei: "Limba romāna ca limbă străină īntre secui", īi acord mai degrabă circumstanţe atenuante, vizita sa fiind īn cele din urmă un act de comunicare, aşa curios cum apare īn mediile romāneşti şi pe alocuri chiar īn Diasporă. Că o fi politică (şi sigur că e!), voturi īncolo, voturi īncoace, că o fi joc politic cu UDMR-ul, ori contra lui, fie ce-o fi, vizita preşedintelui īntre secui, īn gura lupului cum s-ar spune, naşte oricum un dialog greu şi un fel timid de a īnlătura frica, resentimentele şi dispreţul (peste secole), a unei naţiuni mici, dar ambiţioase. Dar cum toate au nevoie de timp, iar īn Romānia este loc pentru toţi, este iarăşi adevărat că va trece multă apă pe gārla Sāmbetei, pānă să ajungem cu secuii la un numitor comun! Este nevoie mai īntāi de īncredere de ambele părţi! Vom vedea de altfel, ce i-a reuşit lui Băsescu, cāt de curānd, căci dragoste cu sila, oricum nu se poate face! Că suntem noi romānii oarecum iritaţi de demersul domnului Băsescu, de atitudinea secuiască de la noi de-acasă, este lesne de īnţeles, mai mult decāt evident şi este normal să fie aşa! Dar să nu ne agităm mai mult decāt trebuie cu "problema secuiască", ci să privim mai bine spre Basarabia, unde sunt ai noştri, căci acolo sunt problemele mult mai grave şi nu se discută īndeajuns despre ele! Căci dacă vom rezolva cāndva problema secuiască, care este rezolvabilă, prin politica paşilor mărunţi - "Politik der kleinen Schritte", vom putea rezolva şi-n Basarabia unită cu ţara pe viitor, problema integrării rutenilor, ruşilor, a găgăuzilor, tătarilor etc.
Lucian HETCO Editor Agero, Germania
[1]. Mi s-a refuzat publicarea acestui articol īn Romānia, pe motivul că, "aş confunda", chipurile, originea ceangăilor! Īntrucāt sunt un om liber, īmi păstrez īnsă dreptul la opinie şi la adevăr! Cunosc īntr-adevăr orientarea romanţată mai nouă, a aşa-zişilor noi lingvişti ori istorici romāni şi aşa-zisa geneză daco-romanică a ceangăilor, care, chipurile ar fi īn fapt vechi daco-romāni. Romanţarea ideii acestea, este mai mult decāt stupidă, īntrucāt ceangăii, la origine ar putea fi orice, numai romāni nu! Ceangăii au fost īn mare parte romānizaţi īn Moldova, prin decursul vremilor, fapt ar trebui să ofere īn final claritate, asupra acestei populaţii romano-catolice, de circa 250 de mii de suflete, unii dintre ei, (īncă cca. 60 mii), fiind cunoscători ai limbii maghiare, īn forma sa dialectală străveche, cu multe elemente dialectale de īmprumut, arhaice de multe ori, din zonă. Romānizarea ceangăilor, din secolul al- XVIII-lea īncoace, este un fapt istoric, de care consider că n-ar trebui să fie nimănui ruşine, căci deopotrivă, maghiarii ne-au maghiarizat pe noi, romānii din Ardeal, de-a lungul secolelor. Şi istoria se repetă! Toate studiile occidentale serioase, germane, engleze, etc. pe care le-am citit īn decursul anilor, sprijină teoria genezei ceangăilor, aşa cum am descris-o eu mai sus. Pānă şi "Limbile Lumii", Bucureşti 1981, Editura Enciclpoedică 1981, pomeneşte la pag. 154, despre dialectul ceangău al limbii maghiare din Moldova. Că aceşti ceangăi, populaţie mărginaşă şi īn unele cazuri migratoare, există nu numai īn preajma Bacăului, dar şi pe lāngă Braşov sau şi-n alte părţi, ar trebui să dea de gāndit şi acelora care, īn virtutea politicianismului şi naţionalismului, trec peste adevăr, ca şi cum aceasta, ar fi un fapt firesc.
Stimate Domnule Lucian HETCO, "...Cand este vorba de adevaruri, mai ales de adevaruri istorice, atunci frumusetea spirituala trebuie sa aiba intaietate si castig. Nu mai vreau sa amintesc ceva ab initio, ci doresc ceva din tot sufletul-ab imo pectore- pentru studiul istoric cuprins in articolul "Ardealul si secuii",si sa va adresez aprecierea mea sincera si frateasca ardeleneasca ! Cetindu-l pur si simplu mi-a aprins convingerea ca totusi avem oameni limpezi, neintriganti, care pun adevarul in fata mintilor politice actuale atat de ravasite, voit sau nevoit, aceleasi nefolose aducand..! Ca ardelean, revin deci la convingerea ca meritati toata stima pentru dreapta gandire pusa in eseul dumitale!
Ioan MICLAU -AUSTRALIA
------------------------------------------- Nu revendic dreptul de face teorie, dar cāteva idei mi se par de īnsemnatate pentru a īntelege ceea ce se petrece azi īn Ardeal īn Romānia īntreaga, de fapt. Revin pentru aceasta la notiunea de "Heimatland", sesizata de de o concetateana de noastra de origine germana si ma īntreb daca secuii, ungurii din Romānia, evreii, germanii, turcii si lipovenii din Delta Dunarii nu au dreptul oare sa revendice acelasi lucru pentru etnia lor? Raspund printr- afirmatie, poate putin prea curajoasa nimeni sa nu-si īnchipuie ca poarta spre pamāntul secuiesc duce īn alta parte decīt īn Romānia !Acolo au trait secuii si acum vor sa fie vazuti si auziti. Ca nationalismul lor ca si cel maghiar de altfel, mai radical decāt al altor etnii, este un fapt cunoscut, dar noi care stim ca Romānia e numai una, nu ne mai miram de asemenea acte de fapt ridicole dar oarecum inteligibile pentru o etnie aflata īn minoritate pe un tarām ce de milenii apartine unei majoritati daco-romane. Notiunea de "Heimatland", azi īn lumea globalizata, joaca rolul camasii ce e mai aproape de piele decāt haina ! Dar ne-am obisnuit sa schimbam mai des camasa fara sa ne pese daca mai avem sau nu o haina pe noi care sa-i scoata īn evidenta eleganta si sa armonizeze cu tot ansamblul vestimentar ce-l afisam. Sa spunem lucrurior pe nume : svabi, sasi, evrei, secui sau alte etnii, daca v-ati nascut īntre Tisa si Prut sau īntre Nipru si Dunare, purtati toti o camase īn rosu - galben si albastru! De vreti sau nu vreti, o aveti ! Puteti s-o purtati la vedere sau sa o ascundeti sub haina, ea va fi mereu prezenta īn porii pielii noastre, prin tarina locurilor unde ne-am nascut noi si stramosii nostrii. Apelez la toti s-o poarte cu cuviosia pe care cetateanca noastra a numit-o HEIMATLAND si sa n-o facem de rās si de batjocura, deoarece rādem si ne batjocorim pe noi īnsine. Asa vom reusi sa avem o imagine proprie a romānului indifirent de origina sa etnica.Acest lucru īl datoram culturii noastre blānde cu minoritatile si mai ales pamīntului care ne-a dat nastere si īn parte ne-a hranit dupa cum i-a fost īn putere ! Apelez la inteligenta si māndria romānului de etnie secuiasca sa scrie pe acea poarta "Multumim romānilor ca ne putem din nou māndri ca sīntem secui si ca tolereaza aceasta poarta !
Robert Pugler, Recklinghausen, Germania
------------------------------------------- -- Formular: Părerea -------------------------------------------
1. Ce doriti sa ne transmiteti?: Comentariu, idei personale 2. Tema / articolul / autorul:: Ardealul si secuii 3. Numele si prenumele Dvs.: Katalin Gy"ori 4. Adresa Dvs. E-mail: katalinklara58@yahoo.co.uk 5. Numarul Dvs. de telefon (fix): 036 22 320 906 6. Numarul Dvs de telefon (mobil): 036 30 323 73 14 7. Textul mesajului Dvs.:
Stimată redacţie,
Dar totusi mai exista hotare si delimitare pe harta! Si toti cei care traiesc in tara respectiva au obligatia sa cunoasca limba oficiala!
Acasa am vorbit ungureste, dar eu si fratele am invatat la scoala in limba romana. Parintii mei au tinut piept criticilor, caci au fost invinuiti de lipsa de patriotism, de tradare. Am o varsta la care pot afirma ca am cunoscut oameni de toate felurile. Nu nationalitatea decide ce fel de om esti ci omenia din tine. Am cunoscut unguri, romani, evrei, tigani derbedei, arivisti, netrbnici, tot asa cum am intalnit altii din aceleasi natii de o cultura, bun simt si omenie exceptionale.
Momentan traiesc in Ungaria, dar sunt mandră ca am avut parinti inteligenti care m-au trimis la scoala romaneasca. Sunt mandra ca stiu romaneste si ca cei mai buni prieteni ai mei tot in Romania sunt. Ungur, secui sau maghiar, oricum s-ar numi, are dreptul sa invete in limba lui orice doreste, dar dupa ce a invatat tot ce e necesar traiului din ROMANIA. Si n-au decat sa se mandreasca ca stiu mai mult decat romanul care nu stie ungureste. Cei care se considera asa de unguri in Romania incat cer drepturi speciale, ar trebui sa se gandeasca la copiii lor cate probleme vor avea in viata daca nu vor cunoaste limba oficiala! Cine oare le va scrie o cerere oficiala, un CV, un tender, daca nu stiu limba? Sau toti acesti parinti care vor ca fiii lor sa invete numai in limba maghiara cred ca fiii lor vor ramane langa ei sa-i ingrijeasca la batranete? De aceea se zbat intr-atat sa le limiteze zona de miscare? Asta este iubirea parinteasca, sa nu-i lase sa se afirme oriunde in tara? Cunostintele si talentul se pot duce oriunde in lume si, dupa mine, asta e libertatea adevarata. Posedam casa care ne tine pe loc, dar nu putem poseda un fiu sau o fiica!!! Asta transmit secuilor!
Ar fi timpul (dupa mine) sa nu ne mai uitam inapoi in istorie. Timpul ne duce inainte, nu inapoi. Istoria ar trebui citita ca un roman cu multiple mesaje si morale. Si nu cred ca ne ajuta cu ceva sa dovedim a cui a fost Ardealul prima data.
ARDEALUL ESTE AL ARDELENILOR, AL CELOR CARE IL LOCUIESC LA ORA ACTUALA.
Toata politica de azi este o
manipulare de mase, o inducere in eroare, ca sa nu ne dam seama cat
suntem de nefericiti si neimpliniti. Omul este om atata timp cat este
creator de valori. Banul a ajuns sa domine tot, de la "iubire" la munca,
de la suflet la minte. La ce e buna manipularea? Omul nu are timp sa se
cunoasca, se preocupa de lucruri exterioare lui care il frustreaza,
pierde din energie, nu mai gandeste si devine robot automatizat, unealta
de lucru pentru Puterea reprezentata doar de cativa indivizi care detin
bani multi si nu au niciodata mustrari de constiinta.
Prof. Kati Gy"ori, Ungaria
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face īn virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
