ARTISTUL - ŞI ”INFERNUL SUNT (mereu) CEILALŢI”!

Prof. dr. Adrian Botez

De la Zoil încoace (ba, probabil, şi în peşterile de la Altamira, va fi existând vreun „peşterit” fără har şi „iute la pizmă”, care i-a dat cu bâta-n capArtistului Autentic, celui care, visător, abia trezit din somnul neguros şi fărăblană pe el, zugrăvea cai sălbatici şi mamuţi, pe pereţii „igrasioşi” ai peşterii, uitând până şi să-şi păzească spatele), au existat, există şi vor exista indivizi lipsiţi de talent, care-s nervoso-invidioso-veninoşi, pe cei cărora (li se pare lor, pentru că adevărul e altul: pe Artist nu-l mai ia nimeni în seamă, demultdecât, eventual, ca să-l aresteze, când calcă dincolo de zebră, sau când huiduie Guvernul) li se oferă prea multă atenţie şi”zgâială”, din parteapublicului („peşterit” sau”despeşterit”!).

Dacă Arta, Literatura – s-ar măsura în „câte şuruburi pe oră face, la strung, Cutare”măcar ar exista „argumentul”, „partea fier-oasă” (vorba lui Marin Preda!), pe masă! Dar aşafără masă şi fără „parte”: Harul (pentru că vine de la Dumnezeu, iar nu de la benzinărie!) nu se numără şi nu se cântăreşte, cu cântar omenesc: doar îngerii, peste veac, vor da seamă Lui Dumnezeu, despre cât de buni sau răi au devenit oamenii, citind (sau, mai probabil, necitind!) scrierile lui Cutare!

Poate că, azi, să mai fie şi altceva: inversându-se scara valorilor de Duh, există două posibilităţi:

1-ori, un neavenit, oportunist din cale-afară, enervează până lainervare, pe cei care-i ştiu”biografia” şi „geografia”-traseul prin/pe care a ajuns, din ober-chelner sau măcelar-şef, prin „datul din coate” şi „făcutul din pleoapă”, din buzunar şi dinTIR! – „mare sculă cu basculă”, Orfeul din Curtea Blocului

Ce-i drept, dacă ar exista mai multă atitudine creştinească, cel cu Har ar lăsa să cearnă timpul şi Duhul Lui Dumnezeu, din sufletul de oameni şi din lumeşi s-ar vedea, peste o mie-două de ani, ce s-a ales, de „înfigăreţ” Dar, cum omul nu trăieşte cu mileniul, ci (cel mult!) cu deceniul, eu zic că asanarea (cât mai rapidă şi fermă!) a „spaţiului de Duh”, dintr-o ţară/dintr-un Neam, de „ciocoii condeiului” -  trebuie să se facă energic şi fără prea multe fasoane şi temenele! Din păcate, la acest capitol, criticii (nu doar în România!) sunt extrem de deficitari, rămânând datori vânduţi, „publicului” cititor!

2 Sau, invers: neavenitul, văzând că trece timpul şi el, încă, nu i-a bătut la puncte pe Shakespeare, Goethe  şi Eminescu, laolaltă!  - se burzuluieşte, măi frate! Păi, cum adică! El dă bani cu împrumut (saunu!) pe la şefii de filiale USR, dă de băut „confraţilor” (fie că n-a intrat, încă, în vreo ligă sau uniune, fie că a intrat deja, dar vrea şi „Premiul Cel Mai Tare Din Parcare”!) face „gălăgia de cuviinţă”!

Şi, de obicei, dacă este suficient de OBRAZNIC (iar şefii USR suficient de corupţi şi slabi de înger - şi SUNT! - , sau au făcut prostia să tot amâne înscrierea în PDL, precum a făcut descurcăreaţa „lichea literoasă”! - în aşa hal ajunşi, încât să se uite, şefii cu pricina, cu teamă, la orice poliţai, pe lângă care trec) – respectivul „păturică” al Culturii Româneşti”mănâncă praznicul”!

Ar mai fi încă o variantăa treia! Unii scriitori se mai dau şi”loviţi” -  sperând că, autovictimizându-se, le va creşte „cota la bursa Valorii”şi li se va da mai multă”ţâţă”, decât celor discreţi!!! Nicio speranţă - dar, iarăşi, mult, mult prea mult penibil!

Vorba ceea: „Mult penibil, puţină Artă!”

Dar, în privinţa răspunsului la întrebările noastre, diurne şi nocturne, privind cauza”dihoniilor profesional-artistice” , sunt şi destule ”imponderabile”.

Se zice (eu n-am fost de faţă!) despre un scriitor român, bine cunoscut mie (vorbesc de morţi, aşa că nu dau nume!)  - că, atunci când a intrat în casa unui confrate proaspăt „trecut la cele veşnice” (şi care, până atunci, tare îl mai „încurcase”, prin celebritate”superioară”!) şi a văzut, pe o măsuţă, fotografia răposatului (şi concurentului!) întru Parnas -  ar fi rupt fotografia „concurenţei”, vorbind cu imaginea (tot mai micşorată, prin îmbucătăţelire) a celui „dus la îngeri”: „Gata! De azi, EU îs primul!”

Nu degeaba zic mulţi filosofi că spiţa umană se trage, integral, din Cain („sămânţa Cain”, îi zice Eminescu!) - iar eu adaug, de multe ori, exasperat de zarva infernală din lumea „orfeilor”, că Scriitorul Contemporan (Artistul, în genere) are ascendenţă nu în maimuţă, nu în Adam Protogonosci pe undeva,  prin Borneoprintre canibali!

Adrian Botez

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com