HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

Aşa-i românul, când se veseleşte!”

Ion Măldărescu, Agero

 

Cu sau fără huiduieli, fasole ori sarmale, a trecut şi Ziua Naţională. Capătul anului este la o aruncătură de băţ. Gospodarii au gătit  satele în haine de Crăciun, e vremea colindelor, dar şi a „sărbătorile comerciale”. Vrând-nevrând, comerţul cu sărbători laice sau creştine, ne asociază cu  starea de bine, cu  cheltuitul banilor. Am copiat şi imităm practici nepotrivite, ritualuri extravagante din Occident, ignorând deliberat tradiţia strămoşească. Clasicele  lumânări din pomul de Crăciun au fost înlocuite cu milioane de leduri, cu sute de kilometri de lanţuri luminoase, mai nou, cu holograme. De, evoluţia, cum e şi firesc! „Haina de sărbătoare” a oraşelor este asociată modei aprinderii luminilor pe marile bulevarde, cu mult înaintea Crăciunului. Rentabil pentru comercianţi, dăunător pentru mediu şi pentru buget. Cine plăteşte factura opulenţei de lumini? Cetăţenii, desigur. Sărbătoarea Crăciunului şi-a pierdut de la an de an farmecul! Reclame agresive ne asaltează fără menajamente, îndemnându-ne spre „super-market-uri”. Şi tarabele înşirate în lanţ pe centrul oraşelor, fac parte din peisajul Crăciunului. Aliniaţi ca la paradă, zgribuliţi de frig, tarabagii văd, cu speranţă în fiecare trecător, un potenţial client. „Baba Iarna” nu şi-a arătat încă  dinţişorii, în schimb, crivăţul fluieră năprasnic prin buzunarele românilor. Oamenii vin, se uită şi pleacă, fără să cumpere mare lucru. Sunt mai mulţi ofertanţi decât cumpărători. Preţurile?, le ştim cu toţii, i-au cam speriat pe oameni: mezelurile burduşite cu E-uri - costă între 20 şi 50 de lei kilogramul sau chiar mai mult. Brânzeturile ajung la 30 de lei pentru un kilogram. Vremuri de criză! Câte-un pensionar pricăjit priveşte cu jind la galantarul cu alimente tradiţionale: slăninuţă afumată, caltaboş de casă şi cârnaţi de porc, de vită şi de oaie... Retras discret într-un colţ, numără pe-ascuns mărunţişul rămas de la piaţă să vadă de-i mai ajunge pentru o poftă. Aducându-şi aminte de copilărie, când era altfel, îndrăzneşte să ceară o feliuţă de caşcaval, un cârnăcior şi o bucăţică de afumătură. Până vine pensia, mai e mult! Speră să o mai primească şi anul viitor, da’ nimic nu mai e sigur pe vremurile astea! Pieţarii se plâng şi ei că postul ar fi de vină. Nu prea se mai cumpără „de dulce", dar nici produsele nealimentare n-au mare succes. Nivelul de consum şi nivelul de trai au scăzut drastic în România ultimilor ani. În preajma Crăciunului, totuşi, comerţul va merge mai bine. Românul a economisit un an întreg, ca să trăiască mai bine de sărbători. Brazii ne vin din Danemarca, frumoşi, e drept, dar tare „piperaţi” şi prea devreme. Până la Crăciun, le cad „hainele”, mulţi sfârşindu-şi menirea în tomberoane. E trist însă, că dispar tradiţiile, mor obiceiurile străvechi ale românilor.  Copiii de la oraş nu au învăţat frumoasele colinde vechi, nici şi Pluguşorul de altădată. Puişorii de ţigani au început deja să colinde pe străzi. În curând ne vor asalta cu sorcove. Au „normă” la cerşit - pardon - la „sorcovit” şi dacă nu le dai ceva, te agresează cu vorbe urâte. De-ndrăzneşti să-i repezi, ţi se pune ştampila: „rasist”! Apar „gărzile” şi nu te apără nimeni. Tot tu eşti vinovat!

 

 

Dar să nu vedem doar frustrarea. Să privim şi partea plină a paharului. Gândiţi-vă la faptele bune, care pot fi importante pentru voi şi pentru cei de-acasă, care nu implică eforturi ieşite din comun - mai mult timp acordat copiilor, părinţilor, fraţilor, surorilor, soţiilor... Aprindeţi o lumânare şi amintiţi-vă de cei care nu mai pot veni la masa de Crăciun. Pe măsura buzunarului, încercaţi să găsiţi cadoul potrivit, ceva de care cei dragi să se bucure. Sărbătorile sunt sărbători. Adevărat, nu pentru toţi. Prin însăşi definiţie, sărbătoarea este o stare de confort spiritual. Răsfăţaţi-vă puţin, re-învăţând să dăruiţi şi să primiţi! Aceaste bucurii ne-au mai rămas. Nimeni nu ni le poate lua, şi nu uitaţi: „Aşa-i românul, când se veseleşte!”

 

Ion Măldărescu, Agero

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero, Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu (Rumänien). Redakteure: Ion Măldărescu, Cezarina Adamescu (Rumänien)