ASTENII DE PRIMAVARA
Ion Măldărescu
Impresii si pareri personale in FORUM
Nu ştiu dacă este urmare a educaţiei primite în „cei şapte
ani de-acasă” dar nu-mi plac înjurăturile. Din păcate, poate
pentru că am avut parte doar de şase ani petrecuţi pe „lângă
fusta mamei”, cum se mai spune, rareori,
atunci când ceva sau cineva mă supără foarte tare „mă mai
scap”, dar şi atunci o fac în gând. Ei, bine, de la o
vreme, mai ales în prima zi a fiecărei luni, singur, trag
aer în piept şi înjur cu năduf, în gura mare, ca la mahala.
Pe cine? Pe ministrul sănătăţii. De ce ? Cum dece? Păi ia
să-l văd pe „onorabilul” cum i-ar sta să se scoale cu
noaptea-n cap, ca pe vremea „răposatului”, să-şi
ocupe locul la coadă. Nu la ouă, nu la carne, nu la lapte ci
la medicul de familie, apoi la farmacii, pentru a-şi putea
procura medicamentele de care mulţi români, din nefericire,
au devenit dependenţi.
În prima
zi a fiecărei luni, (în cazul puţinelor farmacii din oraş -
în cazuri fericite - şi a doua sau chiar a treia zi) au loc
veritabile „asalturi”. De teama, justificată pe deplin, că
nu vor mai apuca să-şi procure leacurile indispensabile,
„oamenii vârstei a treia”, pensionarii, dar nu numai ei,
suportă ore întregi de aşteptare. Uneori, când după ceasuri
bune de stat în picioare, cu tensiunea arterială ridicată la
valori paroxistice, în momentul în care sunt anunţaţi că
fondurile alocate farmaciei în cauză s-au gătat, le cedează
nervii şi iau ca „paratrăsnet” pe prima farmacită pe care-o
văd. Mi-ar fi greu să reproduc ce le iese din gură, iar
farmacista luată drept ţintă vie este obligată să suporte
tot felul de umilinţe şi injurii nemeritate.
De
curând, la conferinţa de presă a „purtătorului cu vorba”
reprezentant al unei oarecare Case Judeţeane de Sănătate,
„onorabilul” a eliberat pe cale bucală câţiva
„porumbei”; contrariat că farmaciile oraşului nu pot
satisface cerinţele, se întreba nedumerit: „Cum se poate
că în aceeaşi perioadă a anului trecut, cu o sumă mai mică
se putea face faţă cerinţelor şi astăzi, când suma a fost
suplimentată, farmaciile să nu poată elibera medicamentele
prescrise în reţetele gratuite sau compensate?”
Aparent
întrebarea pare logică, dar nu prea este. În înţelepciunea
domniei sale ignoră, în mod deliberat, câteva elemente
extrem de importante:
Pe
parcursul unui an de calendaristic (care numără 365 de zile,
asta pentru informarea celor care au pierdut noţiune
timpului) preţul medicamentelor a suferit o „creştere
negativă”, (utilizez o expresie idioată, la modă în
mediile guvernamentale postdecembriste).
Comparând
situaţia actuală cu cea din perioada similară din 2005, s-a
constatat, statistic, faptul că populaţia României „a
îmbătrânit” (şi prin plecarea din ţară a mulţi tineri,
obligaţi să-şi asigure un trai decent pe alte meleaguri). O
bună parte a populaţiei din România, suportând consecinţele
directe ale vicisitudinilor vieţii din perioada tranziţiei
fără sfârşit, s-a pricopsit cu tot soiul de maladii,
cuprinzând întreaga gamă biologică, la care consecinţele
accidentului de la Cernobîl îşi adaugă procentele cuvenite.
Ca să priceapă şi „putătorul cu vorba” la care mă refer,
populaţia României este bolnavă, există mai mulţi oameni
bolnavi decât în aceeaşi perioadă a anului precedent! Pe
şleau, ca să păstrez „stilul” de exprimare, numărul
bolnavilor a „scăzut pozitiv”.
Pe
parcursul ultimului an, ca şi al celor precedenţi, nivelul
de trai al românilor, puterea lor de cumpărare a
„crescut” şi ea, NEGATIV desigur, astfel încât
noua versiune a monedei naţionale, aşa numitul LEU nou sau
greu, cum vreţi să-i spuneţi, botezat neinspirat,
qvasioficial, RON valorează ceva mai puţin decât 10.000 lei
în vechea formulă, iar nepricopsiţii de români o duc din ce
în ce mai... „bine”.
În
situaţia prezentată cum să ajungă fondurile alocate
farmaciilor pentru medicamente? Românul are nevoie de
soluţii de rezolvare a situaţiei, nu de explicaţii
absurde şi folositoare precum frecţia la un picior de lemn.
Tare aş
vrea ca „purtătorul cu vorba” să fie prezent când, la
una din farmacii se anunţă: „Gata, fondurile s-au
epuizat, închideţi uşa!” iar farmacista să arate
oamenilor, indicându-l pe domnia sa, cine le poate explica
dece se întâmplă astfel. Atunci aş vrea să-l văd pe unde
scoate cămaşa.
Halal
reformă ! Să-mi fie cu iertare, n-o fi frumos dar, de-aia îl
înjur pe ministrul sănătăţii, în prima zi a fiecărei luni!
Ion Măldărescu
4 aprilie
2006
