EDITORIAL

ATENŢIE LA SPAŢIILE REZIDUALE!

Maria Diana Popescu, Agero

Lumea internetului, un fel de iarmaroc, cum ar fi spus Ion Creangă, suportă īntre cabluri apele dezlănţuite ale năvălitorilor şi ravagiile produse de expansiunile lor.  Cu vreo două prăjini de hīrtie virtuală luate īn arendă, tot mai mulţi indivizi s-au făcut internauţi, s-au aşezat la blogurile şi reţelele lor, s-au apucat de arat şi de īnsămīnţat, construind adevărate staţiuni de agrement. Coconii aceştia clociţi de cloşca uriaşă şi profund violentă a vremii, precum şi tendinţa de a trata tot mai mult virtualul ca pe un spaţiu rezidual unde pot fi deversate vulgaritatea şi pornografia, sīnt consecinţa directă a lipsei unei legislaţii riguroase care să responsabilizeze şi să sancţioneze. Nimic nu ilustrează mai elocvent capcanele internetului cu viciile care schilodesc şi urīţesc libertatea comunicării, decīt atitudinile ridicole şi dezgustătoare ale persoanelor care-şi satisfac fanteziile perverse īn parcurile de distracţii virtuale. Pe līngă multele lucruri bune, internetul abundă īn canale urīt mirositoare, īn spaţii reziduale, asemeni Micului Trianon de la Versailles, unde Maria Antoaneta trăia plăcerile unei vieţi de ţărancă, exemplul acesta fiind prea blīnd. „Viitorul aparţine marelui black-out, afirma Virilio, spaţiul virtual are un succes debordant īn īnregimentarea tot mai multor categorii de vīrste, chiar şi a minorilor, īn primul rīnd pentru că este un spaţiu ferit de orice control social. Şi nu puţine au fost cazurile sinuciderilor din ultimul segment, cīnd părinţii au impus măsuri restrictive de acces la internet.

Unii internauţi dornici să se posteze ca păduchele īn frunte, au decis să fie poeţi, critici, cronicari de carte,de film, analişti politici, economici şi sociali, traficanţi de inimi şi de plăceri. Stările lor insalubre de nestare, de nebunie şi de pofte carnale sīnt depuse precum icrele pe saituri frumos colorate şi ornate cu poze porno, īncīt cititorul de bună credinţă care nimereşte din īntīmplare, dă de o plajă de nudişti īntreţinută de exaltaţi, de obsedaţi, de triviali şi demagogi. De acolo ne vorbesc de pe poziţia superiorului legat printr-o formă simbiotă de actul de creaţie, plecīnd de la premisa că toate marile genii ale omenirii au fost bărbaţi. Şi mai grav, anumite refulări şi dezinhibiţii sīnt confundate de către aceştia cu epitetele unor stări creative. Ceea ce li se pare că ţine de universul artistic nu e decīt structura unor fantasme care īi bīntuie, parte din matricea lor comportamentală, din aria flotantă a complexului lor de inferioritate, din inconştientul plin de reziduuri şi de porniri refulate. Indiferent dacă scrii sau pictezi, trivialitatea şi pornografia nu īnseamnă comunicare, ci o īnlănţuire de monologuri violente. Păcătoşii internetului consideră esenţială contribuţia lor, cīnd vine vorba despre cultură. Īn intimitate fiecare este artist aşa cum ştie şi cum poate, n-are decīt să folosească cele mai dezbrăcate metafore, cu cea mai dulce voce, dar īn literatură, īn artă  toate proiecţiile penibile, dejecţiile de idei, obscenitatea, exhibiţionismul, neruşinarea nu folosesc decīt la excitarea băieţilor de cartier, a consumatorilor de ierburi sau de băuturi spirtoase.

Un poet al dragostei pe hīrtie, Radu Cārneci, mi-a declarat īntr-un interviu: „eu scriu poezia bunului simţ, am democraţia bunului simţ”. Chiar şi unii scriitori mai vīrstnici, cărora li s-a vindecat complet „monologul”, mizează pe lipsa de bun simţ. Nu numai societatea, ci şi literatura a luat-o razna. Să fie o reacţie la adresa haosului, a violenţei prezente īn toate ungherele existenţei? Marii degringolade a prezentului i se adaugă toate mizeriile cu pretenţie de creaţii, adīncind-o şi mai mult īn noroi. Īn zadar se străduiesc unii să le pună sub apărătoarea specială, numit㠄estetica urītului”, de care am mai amintit, (īmi pare rău să-i dezamăgesc) urītul nu are ce căuta īn artă, din motiv de eroare la scop. Dacă a existat vreodată urītul īn artă este pentru că de abia īl salva frumosul firesc al fiziologiei – lucruri prea fine pentru mintea lor cuprinsă de durerile debaclului hipo-ideatic. Ceea ce practică - xeroxarea mizeriei din jur sub marca artei - nu se poate numi artă. Ar fi ca şi cum s-ar reproduce nu fiorul unor trăiri profunde, ci zgomotul apei de la closet, care īmpinge mizeria la canal. Misiunea creatorilor este de a spori frumuseţea lumii, de a repara imperfecţiunile ei. Am īncercat să surprind cīteva aspecte agravante, nu să dau nume, cei vizaţi ar trebui să se ruşineze, pentru că uriaşa deschidere a democraţiei a pus amprentele nefaste ale libertinajului nu numai asupra naturii lor umane, de fapt a produs o mutaţie impardonabilă a umanului atīt la nivelul fiinţei sociale, cīt şi culturale.

Fenomenul sfidează paradigmele ştiute şi se manifestă, după cum se observă, ca o ruptură evidentă faţă de toate ierarhiile valorice, creştine şi morale, dătătoare de frumos, de calm şi de bine. Fizicieni precum David Bohm au dezvoltat anumite ideologii scientiste, care ofereau cadrul ştiinţific al marilor rupturi, al fragmentărilor sociale şi culturale de sub ochii noştri. Īn volumul „Plenitudinea lumii şi ordinea ei”, acest autor dezvoltă o concepţie holistă conform căreia omul a fragmentat viaţa, lumea, cosmosul, conştiinţa, printr-o gīndire fragmentată de incapacitatea de a privi īntregul. Īn lumina bunelor intenţii am curajul atitudinii critice faţă de diversele probleme ale prezentului, de aceea voi nega cu fermitate pornografia, violenţa, mizeria morală şi toate comportările devia(n)te, care ţin prin felul lor de manifestare de o anume configuraţie bio-psihologică periculoasă.

Maria Diana Popescu

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com