AU ŞI JANDARMII DREPTURI?

Gl. mr(r) dr. Ilie Gorjan

 Grafica de Măldărescu (Agero)

Conform legii, personalul militar al Jandarmeriei Române, ca instituţie specializată a statului cu statut militar, se compune din cadre militare, elevi şi studenţi ai instituţiilor militare de învăţământ. Potrivit actelor normative care reglementează statutul juridic al acestor categorii de personal, jandarmii se bucură de drepturi şi libertăţi la fel ca orice persoană cu cetăţenie română, prevederile constituţionale fiind, în aceeaşi măsură, valabile şi pentru această categorie de cetăţeni.

În conformitate cu doctrina juridică, drepturile şi libertăţile prevăzute în constituţie se clasifică astfel:

- inviolabilităţi, adică acele drepturi şi libertăţi care, prin conţinutul lor, asigură viaţa, posibilitatea de mişcare liberă, siguranţa fizică şi psihică, precum şi siguranţa domiciliului persoanei: dreptul la viaţă, dreptul la integritate fizică, dreptul la integritate psihică, libertatea individuală, dreptul la apărare, dreptul la liberă circulaţie,   dreptul   la   ocrotirea vieţii   intime, familiale şi private, inviolabilitatea domiciliului;

- drepturile social-economice şi culturale,  adică acele drepturi care prin conţinutul  lor  asigură condiţiile  sociale  şi  materiale  de  viaţă,  educaţia şi posibilitatea protecţiei acestora: dreptul la învăţătură, dreptul  la ocrotirea sănătăţii, dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii, dreptul la grevă, dreptul la proprietate, dreptul la moştenire, dreptul la un nivel de trai decent, dreptul la căsătorie, dreptul copiilor şi tinerilor la protecţie şi asistenţă, dreptul persoanelor handicapate la  protecţie socială;

- drepturile exclusiv politice, acele drepturi care, prin conţinutul lor, pot fi exercitate de către cetăţeni numai pentru participarea la guvernare: dreptul la vot, dreptul de a fi ales;

- drepturile şi libertăţile social-politice, adică acele drepturi care pot fi exercitate de cetăţeni la alegere, fie pentru rezolvarea unor probleme sociale şi spirituale, fie pentru participarea la guvernare, ele asigurând cetăţenilor posibilitatea exprimării gândurilor şi opiniilor: libertatea conştiinţei, libertatea de exprimare, dreptul la informaţie, libertatea întrunirilor, dreptul la asociere, secretul corespondenţei;

- drepturile garanţii: dreptul la petiţionare, dreptul persoanei vătămate de către o autoritate publică.

La o analiză atentă a acestor drepturi şi libertăţi se observă că toate sunt valabile şi pentru personalul Jandarmeriei Române, cu excepţia dreptului la grevă, dreptului de a fi ales, libertăţii întrunirilor şi dreptului la asociere.

De altfel, spre deosebire de alte categorii de cetăţeni ai ţării noastre, legea prevede pentru jandarmi şi unele interdicţii şi restrângeri ale drepturilor şi libertăţilor ce le revin. Acestora le este interzis: să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare propagandă prin orice mijloace sau activităţi în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcţii publice; să candideze pentru a fi aleşi în administraţia publică locală şi în Parlamentul României, precum şi în funcţia de Preşedinte al României; să declare sau să participe la grevă; să îndeplinească alte funcţii decât cele în care sunt încadrate, cu excepţia cumulului prevăzut de lege, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor; să fie asociat unic ori să participe direct la administrarea sau conducerea unor organizaţii ori societăţi comerciale, cu excepţia celor numiţi în consiliile de administraţie ale regiilor autonome şi societăţilor comerciale din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor.

De asemenea, jandarmilor le este restrânsă exercitarea unor drepturi, după cum urmează: opiniile politice pot fi exprimate numai în afara serviciului, exprimarea în public a unor opinii contrare intereselor României şi forţelor armate nu este permisă; condiţiile în care jandarmii în activitate vor putea să prezinte public informaţii militare se vor stabili prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor; aderarea la culte religioase este liberă, mai puţin la cele care, potrivit legii, contravin normelor de păstrare a ordinii publice, precum şi la cele care încalcă bunele moravuri sau afectează exercitarea profesiei; constituirea în diferite forme de asociere cu caracter profesional, tehnico-ştiinţific, cultural şi sportiv-recreativ, cu excepţia celor sindicale ori care contravin comenzii unice, ordinii şi disciplinei specifice instituţiei armate, este permisă în condiţiile stabilite prin regulamentele militare; încheierea căsătoriei este liberă în condiţiile legii, dar căsătoria cu o persoană apatridă sau care nu are exclusiv cetăţenia română este condiţionată de obţinerea aprobării prealabile a ministrului administraţiei şi internelor; participarea la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical este interzisă, cu excepţia activităţilor la care se participă în misiune; cadrele militare în activitate se pot deplasa în străinătate în condiţiile ce se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi  internelor .

În conformitate cu prevederile legale, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate au obligaţia de a nu efectua activităţi care contravin demnităţii, prestigiului şi normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.

În aceste condiţii, şi-n acest cadru juridic, îşi îndeplinesc atribuţiile şi misiunile date în competenţă jandarmii şi îşi duc traiul lor de zi cu zi, cu bucurii, cu griji, frustrări, satisfacţii şi insatisfacţii, speranţă şi năzuinţă spre mai bine şi cu nădejdea îndreptăţită că arma „oamenilor de arme", pe care ei o slujesc cu osârdie îşi va recăpăta cu vremea locul şi rolul statornicit dintotdeauna pe filele istoriei. Acestor oameni, membri cu statut special ai societăţii, legea le cere să apere ordinea şi liniştea publică, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, proprietatea publică şi privată, să acţioneze pentru prevenirea şi descoperirea infracţiunilor şi a altor încălcări ale legilor în vigoare, să protejeze instituţiile fundamentale ale statului şi să combată actele de terorism[1].

Toate aceste cerinţe se materializează în atribuţii concrete stipulate în conţinutul legii la care am tăcut referire, atribuţii care trebuie îndeplinite de către fiecare jandarm numai cu respectarea principiului legalităţii şi a celorlalte principii care călăuzesc viaţa şi munca jandarmilor. Dacă toate misiunile date în competenţa jandarmilor trebuie îndeplinite cu profesionalism şi în condiţii de maximă legalitate, cele referitoare la  apărarea ordinii publice, cu atât mai mult trebuie tratate cu toată seriozitatea şi responsabilitatea, întrucât acest tip de misiuni intră cel mai mult în interferenţă cu drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Aceasta pentru că astfel de misiuni presupun contactul direct cu publicul, în timpul mitingurilor, manifestaţiilor, procesiunilor, dar mai ales în timpul activităţilor sportive de amploare cum sunt meciurile de fotbal din Liga I şi cele internaţionale.

Sunt nenumărate cazurile când la meciurile de fotbal cu grad ridicat de risc, jandarmii sunt nevoiţi să intervină în forţă pentru restabilirea ordinii tulburată de anumiţi indivizi certaţi cu legea, de anumite grupuri de suporteri, care acţionează aidoma acelor „hooligans” din Anglia, proferând injurii la adresa jandarmilor sau a altor suporteri ori cluburi de fotbal, devastând stadioanele unde se desfăşoară meciuri ori magazinele de pe traseele de deplasare sau molestând pur şi simplu cetăţeni nevinovaţi sosiţi pe stadioane pentru a urmări în linişte un spectacol fotbalistic.

Chiar şi-n astfel de cazuri, jandarmii au obligaţia să respecte drepturile şi libertăţile celor împotriva cărora acţionează, să cunoască şi să respecte restricţiile şi limitele prevăzute de lege în modul de acţiune, în aşa fel încât acţiunea lor să aibă drept efect doar repunerea legii în drepturile ei fireşti şi nu abuzul de putere sau excesul de zel. Sunt publicaţii, e drept puţine la număr, care acuză jandarmii de violenţă pe stadioane, de încălcarea drepturilor omului în raporturile lor cu indivizii care tulbură ordinea publică, de molestarea unor aşa zise persoane nevinovate etc. Nu negăm faptul că, aşa cum înţelepciunea populară pe bună dreptate a afirmat că „pădure fără uscături nu există", şi jandarmii au „uscăturile” lor care în asemenea ipostaze depăşesc limitele şi restricţiile la care am făcut referire mai înainte şi acţionează cu exces de zel, fapt pe care-1 dezavuăm apriori. Din acest punct de vedere se impune cu necesitate ca structurile de pregătire şi educaţie, toţi comandanţii din Jandarmerie să acţioneze permanent pentru pregătirea şi influenţarea sistematică a conduitei jandarmilor în sprijinul respectării legilor în vigoare care reglementează modul de acţiune în diferite situaţii.

Ne întrebăm pe bună dreptate, cei care acuză jandarmii de violenţă şi de nerespectarea drepturilor omului, nu şi-au pus la rândul lor întrebarea dacă şi drepturile jandarmilor sunt încălcate? Atunci când aceştia sunt înjuraţi, scuipaţi, jigniţi, loviţi cu pietre, huiduiţi, ei nu sunt oameni care au dreptul la demnitate? În orice stat civilizat din lume în astfel de momente, forţele de ordine impun respectul legii cu forţa şi nu cu rugăminţi sau cu fuga din faţa adversarului. Sintagma „în slujba cetăţeanului" caracteristică Jandarmeriei Române înseamnă asigurarea drepturilor şi libertăţilor majorităţii cetăţenilor în dauna unei minorităţi, care se manifestă astfel încât încalcă drepturile majorităţii la demnitate, la libera circulaţie, la exprimare etc, ori tocmai împotriva unei astfel de minorităţi acţionează jandarmii şi atunci care este temeiul acuzaţiilor ce li se aduc? Pe de altă parte, sugerăm acuzatorilor să se gândească ce e în sufletul unui jandarm care se află în dispozitivul de apărare a ordinii publice la un meci cu grad ridicat de risc. Aceştia sunt oameni, nu maşini, oameni care, unii dintre ei se confruntă cu grave probleme sociale, lipsa locuinţei, soţia şomeră, părinţii bolnavi, copiii la şcoală, rate la bănci, un salariu care abia le ajunge de azi pe mâine, aspecte care le afectează capacitatea de reacţie, mai ales că de multe ori ele se îngemănează cu frigul pătrunzător sau temperaturile ridicate pe care le suportă cu mult timp înainte de a începe meciul, la care se adaugă şi insultele şi injuriile pe care sunt nevoiţi să le suporte din partea unor spectatori. Şi de ce să nu recunoaştem că orice om, pus în situaţii limită, când viaţa îi este în pericol, acţionează şi sub impulsul spiritului de conservare sub imperiul căruia se găseşte permanent. De aceea, ca o concluzie, drepturile şi libertăţile constituţionale sunt valabile pentru toţi cetăţenii României, indiferent de naţionalitate, vârstă, sex, sau de domeniul unde lucrează, inclusiv pentru jandarmi, care sunt obligaţi să apere şi să respecte drepturile cetăţenilor cu care vin în contact, dar şi cetăţenii au obligaţia de a respecta drepturile şi libertăţile „oamenilor de arme”, care nu au altă menire decât de a fi „în slujba cetăţeanului”.

Gl. mr(r) dr. Ilie Gorjan

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com