Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Basarabia, pământ românesc

Lucian Hetco, Germania

Comentarii de la cititori la subsidiar

La data de 16 Mai 1912, a fost sărbătorit la Chişinău, în prezenţa Ţarului Alexandru centenarul anexării Basarabiei de către ruşi. După o servilă predică pro-rusă, Serafim, arhiepiscopul basarabean al vremii a leşinat din cauza căldurii, fapt pentru care istoricul Nicolae Iorga, aflând despre eveniment spunea: „Dumnezeul cel drept respinge şi doboară pe acei cari cutează să ridice către Dânsul prinosul crimelor vechi, ca şi al crimelor nouă!". (N. Iorga, Pagini despre Basarabia de astăzi, Vălenii de Munte 1912, pag. 112).

Am dat acest exemplu, tocmai pentru a ne reaminti că, din păcate, istoria se repetă şi că cea mai mare lovitură ce s-ar putea da sufletului românesc ar putea fi celebrarea unei vizite „istorice” a vreunui preşedinte rusofon, în mai puţin de cinci ani, în oraşul exilului lui Puschkin.( n.a. Chişinău, Moldova).

 Orice justificare a istoriei Moldovei (Basarabiei) şi a aşa-zisei limbi moldoveneşti, din punctul de vedere românesc, trebuie căutată nu numai între anii de anexare ce au urmat pactului Ribbentrop-Molotov în 1940, ci mai ales în istoria acestui ţinut românesc între 1812 şi 1918. O sută de ani sub ruşi!

Să facem aşadar o scurtă incursiune, într-o epocă ce istoriografiei române este între istoricii de bună credinţă în fapt cunoscută (însă puţin dezbătută), dar publicului românesc larg, cu siguranţă, mult mai puţin! (ar trebui de aceea înţeles ce şi cum gândeşte fiecare).

Basarabia este astfel cedată ruşilor la 1812, turcii pierzând războiul după mai bine de şase ani de lupte. Basarabia a trecut astfel prin toate evenimentele zbuciumate ale  istoriei ruse (şi nu româneşti) în veacul al XIX-lea, a prefacerilor vremii, a războaielor ruso-turce 1806-1812, 1863-1856, a pogroamele evreieşti (la Chişinău în 1903) şi după războiul ruso-japonez din 1904, revoltele tărăneşti(1905), etc. În 1828 contele Voronţov desfiinţează după 16 ani definitiv autonomia sa, ţinutul devenind gubernie rusească!

Esenţa mentalităţii de cuceritori a ruşilor, este că Basarabia (Republica "Moldova") a fost îndeobşte privită ca teritoriu cucerit prin arme, aflată de fapt cu rang de colonie şi parte integrantă a imperiului rus ( mai târziu sovietic), ce de abia îşi revenise la început de secol, după atacurile napoleniene. Rusificarea ei nu s-a produs nici măcar lent, ci a fost voită, planificată şi sigură, nu numai prin infuzia de mentalitate rusă, (ce nouă românilor nu ne este deloc necunoscută, devreme ce am asimilat la rândul nostru o seamă de slavi în mijlocul nostru), ci şi prin limba guvernanţilor şi legiuirea vremii, precum şi prin propagarea moldovenismului supus rusofonilor, guvernele ruse ori sovietice nevăzând niciodată cu ochi buni ridicarea culturală şi naţională a românilor, aşa cum nici cele ale ucrainienilor, ale finlandezilor (vezi Karelia), ori ale polonezilor, nu s-au bucurat vreodată de aprecieri de la Moscova sau St. Petersburg. Şi să fim cinstiţi, de ce ar fi făcut-o?

Astfel, Basarabia, prin integrarea ei în Rusia începând din anul 1812 şi-a pierdut treptat conştiinţa naţională de iniţială factură românească, (dacă vreţi, în faşă), nu numai din cauză că fiecare moldovean se „bucura” mai nou de toate "drepturile" cetăţeanului rus. În plus modelul rusesc de "împănare" teritorială cu numeroase alte etnii, venite de aiurea, a permis aşezarea, (ca să menţionăm aici numai câteva neamuri): a bulgarilor în sud, a germanilor, dar şi a ucrainienilor, ruşilor, tătarilor, etc. Sudul Basarabiei s-a pierdut apoi după războiul de independenţă din 1877, în favoarea Dobrogei, act care la vremea sa a produs iarăşi mare durere sufletului românesc. Bugeacul s-a rupt, se pare, de atunci, definitiv! Dar ceea ce denotă tragismul istoriei celor mai oropsiţi dintre români, este faptul că ruptura moldovenilor ori basarabenilor din trupul românismului, ce se năştea la vest de Prut, s-a produs mult prea timpuriu, fără însă a  genera vreodată un sentiment de apartenenţă ori servitudine, faţă de rasa slavă cuceritoare!

Şi aici bieţii moldoveni n-au avut nici o vină! Mentalitatea rusă va vedea însă pe români ca învinşii de după 1812 (sau dacă vreţi, chiar după 1945!), încă netreziţi suficient ca naţiune în 1812, (indiferent că se vor fi numit ei atunci, ca şi azi: munteni, dobrogeni, ardeleni, moldoveni, ori bănăţeni), întodeauna din altă poziţie, anume cea a cuceritorului, ce a transformat provincia moldoveană în gubernie rusească.

Ispravnicii moldoveni ai vremii, au jurat după anexare, astfel, credinţă Rusiei ţariste, aşa cum se proceda în noile provincii cucerite prin arme. Aşa va apare pentru prima dată pe lângă limba rusă în admistraţia  noii provincii ruseşti şi denumirea de „limbă moldovenească”, imediat după 1812, folosită şi în administraţie, limbă care de fapt era şi atunci tot limba română în varianta ei moldoveană, reciproc inteligibilă cu oricare alte graiuri româneşti, ce va fi împănată treptat cu câteva regionalisme tipice şi câteva neologisme slave, spre deosebire de româna din vechiul regat, ale cărei neologisme vor fi cu precădere din limbi occidentale. Ceea ce este îmbucurător şi ar trebui să dea de gândit lingviştilor rusofili, este că  după o sutăşicincizeci de ani de rusificare, n-au reuşit (încă) să depărteze „moldoveneasca” , în ciuda unor strădanii şi pseudostudii disperate, de trunchiul său romanic de factură românească, a cărui parte este şi va rămâne, indiferent de denumirea pe care i-o vor da politicienii, la Bruxelles (UE), la Chişinău ori la Moscova.

Există aşadar un caz  de precedenţă, al folosirii denumirii de „limbă moldovenească”, ce trebuie privit mai înainte de toate, ca şi curiozitate istorică, dar nu lingvistică, românii din Basarabia la 1812 neavând la acea vreme încă o conştiinţă naţională stabilă, devreme ce statul naţional român se va concretiza mult mai târziu, la 1877. De aceea, din motive ce au mai puţin de lucru cu veridicitatea istorică, ci cu politica naţionalistă, istoria Basarabiei (dar şi limba ei), a fost voit deformată şi ideologizată, încât să poată genera, cel puţin în rândul massei basarabenilor, un sentiment separatist de excepţie, secesionist, cu o etnogeneză răstălmăcită (vedeţi spre comparaţie şi cazul Kareliei finlandeze), poporul moldovenilor urmând a se supune ideologiei imperiale ruse, greu de combătut, deoarece educaţia unor generaţii întregi de români basarabeni a fost mai întâi de toate, pusă sub semnul acestei nefaste ideologii antiromâneşti! Nimic mai nefast şi mai criminal, decât de a distruge sistematic conştiinţa unui popor, nimic mai uşor de subjugat decât un popor divizat! Iar ruşii n-au dus niciodată lipsă de ideologi!

 O posibilitate de perspectivă de a repune însă românismul şi mentalitatea sa pe poziţiile ce i se cuvin în Basarabia, este instruirea celor mai luminate capete ale tineretului basarabean, în ţara mamă, în România, oameni care, întorcându-se la locurile de baştină, vor duce către popor mesajul unei naţiuni mari la vest de Prut, care gândeşte şi simte la fel şi din care basarabenii fac parte - nu prin cucerire ori anexare (vezi "Anschluss", cum le-ar place unora să denatureze istoria), ci prin apartenenţă la aceeaşi limbă şi mentalitate romanică - şi nu din motive economice, ci prin redeşteptare naţională şi recunoaşterea unei realităţi ce nu se (mai) poate nega la infinit! Intoleranţa la nedreptatea ce i s-a făcut basarabeanului de rând, de-a lungul generaţiilor, va fi un act de maturitate naţională! Nu de altfel, dar imnul României „Deşteaptă-te române!” este atât de bine cunoscut la Chişinău!

Dar cum ştim cu toţii, cât este de greu să te lipseşti de o obişnuinţă, lucrurile nu vor merge niciodată ca pe roate! Căci numai lipsită de brandul comunist, de ideologia ce s-a infuzat cu îndărătnicie slavă, care în unele capete de moldoveni potentaţi se pare că încă mai rezidă şi asigură o comfortabilă senzaţie de siguranţă materială, politică, ori socială, generaţia actuală de politicieni moldoveni, aflată la putere, (dar aflată, vai, la vârsta a doua), va pierde treptat, dar sigur, poziţiile de frunte în detrimentul celei tinere, ce simte româneşte!Căci generaţiile se schimbă şi ... cei din urmă voi fi cei dintâi! N-am spus-o eu, au mai spus-o şi alţii, mai deştepţi ca mine, înaintea mea!

Trezirea conştiinţei naţionale basarabene este însă un factor primordial care va cere ceva timp! Spre exemplu, aflându-mă în 2002 la Conferinţa Studenţilor Basarabeni de la Cluj, (repet cu convingere cele spuse atunci), afirmam că trezirea conştiinţei româneşti de dincolo de Prut, este un proces ce a fost deja declanşat şi care este imposibil de oprit! Am estimat atunci, sub privirile uşor dezamăgite ale unor tineri basarabeni, că Basarabia ar mai putea avea nevoie de circa 25 de ani (referindu-mă aici la schimbul de generaţii), pentru a se putea alipi patriei, fapt care dânşilor li s-a părut a fi pe moment a fi enorm de lung în timp, dar care, pentru istorie, este o nimica toată!

Dar mai ales, pentru reunificarea Republicii Moldova cu România este nevoie de forţă economică (ce va genera şi stabilitatea politică de care avem cu toţii nevoie), în special din partea statului român, pentru a putea integra sistematic milioanele de basarabeni şi a de nu îi lăsa pradă sentimentului că moldovenii de dincolo de Prut, sunt ori vor putea fi vreodată, cetăţeni români de mâna a doua! Căci, din păcate şi politica făcută la Bucureşti lasă la acest moment, această impresie! (Vezi aici paralela cu germanii de est, cum sunt văzuţi şi apreciaţi aceştia în Germania de vest, este cazul să învăţăm de la nemţi!).

Căci numai o Românie puternică economic, ce cu aplomb îşi va revendica drepturile seculare în faţa unei Rusii agresive şi naţionaliste, în perspectivă de a redeveni mare putere, va putea reintegra Basarabia armonios în trupul ţării. Apoi, la rândul meu aş avertiza studenţii basarabeni aflaţi la studiu în ţară, să nu (mai) facă uz de limba rusă între ei, căci acest fapt ar adânci pe nedrept o prejudecată stupidă şi ar genera o delimitare etnică iraţională, ce nu se poate justifica nicidecum, cu toţii fiind înainte de toate, români!

De multe ori însă, mă tot gândesc, oare ce s-ar putea afla în capetele unor politicieni români, ce ar face bine să se mai uite şi peste gardul vecinilor, să vadă şi alte cazuri de precedenţă, adică cum s-au comportat alte etnii europene cu ai lor, rămaşi dincolo de graniţe?! Căci basarabenii de origine română au dreptul moral şi este firesc să fie aşa, de a se putea intitula cetăţeni români prin naştere, fără birocraţie şi piedici!

Lucian Hetco

Editor Agero, Germania

Octombrie 2007

-------------------------------------------

-- Formular: Părerea

-------------------------------------------

1. Ce doriti sa ne transmiteti?: Comentariu

2. Tema / articolul / autorul:: BASARABIA, PAMÄNT ROMÂNESC/Lucian Hetco

3. Numele si prenumele Dvs.:  onstantinescu, Adrian

4. Adresa Dvs. E-mail:const46@yahoo.de

5. Numarul Dvs. de telefon (fix):  0049-(0)211-776103

6. Numarul Dvs de telefon (mobil): 

7. Textul mesajului Dvs.: Stimate domnule HETCO, stimate cititoare, stimati cititori ai Revistei Literare (electronice) AGERO,

Personal ii multumesc domnului L.Hetco, editorul acestui website pentru reusitul articol despre Basarabia postat mai sus. Intr-adevar foarte bine conceput, redactat si documentat.

As dori totusi sa subliniez un aspect pe care l-am aratat si in alte comentarii postate la articole pe aceeasi tema (Republica Moldova, Moldova de peste Prut, Basarabia, etc) si care a ramas fara raspuns asa cum si insasi aspectul ce doresc sa-l reamintesc este deocamdata fara raspuns si fara rezolvare.

Despre ce e vorba? Despre REPUBLICA MOLDOVENEASCÄ NISTREANÄ (in romäneste), PRIDNESTROWSKAJA MOLDAWSKAJA RESPUBLIKA (in ruseste), PRYDNISTROWSKA MOLDAWSKA RESPUBLIKA (in ucraineana), REPUBLICA MOLDOVINIASCÄ NISTRIANÄ (in asa zisa limba moldoveneasca scrisa cu alfabetul rusesc). Careia i se mai spune si "Republica Separatista Transnistrianä", si "Autoproclamata Republica Transnistreanä", si "Moldova din stänga Nistrului", si pur si simplu "Transnistria".

Despre Transnistria separatista, despre conflictul din 1991/1992 cind aceasta Transnistrie locuita in majoritate de populatie slava (rusi, ucrainieni) nu a recunoscut proclamarea independentei republicii Moldova (in granitele fostei RSS Moldovenesti - Republica Sovietica Socialista Moldoveneascä) si suzeranitatea guvernului de la Chisinäu proclamindu-se republica separata cu capitala la Tiraspol (presedinte - rusul Igor Smirnow), despre nerecunoasterea acestei autoproclamate republici de catre organismele internationale (ONU, OSCE - Organizatia pt.Securitate si Cooperare in Europa) s-a vorbit, s-a scris, s-a comentat (chiar si pe acest website) sute de ore si mii de pagini.

Totusi dupa circa 15 ani de la secesionism situatia ramine la fel de neclara si tulbure ca si la inceput. Din cite cunosc, cu toate propunerile venite din diverse directii (de la ONU, de la OSCE, din SUA, din Romänia, din Rusia, din Ucraina, din CSI - Comunitatea Statelor Independente (un fel de UE al fostului spatiu al URSS) situatia a ramas neschimbata. Conducerea comunisto-fost kaghebista de la Tiraspol isi vede pe mai departe complect nestinjenita de treburile ei.

Va intreb si pe dvs stimati cititori, stiti ceva noutati in aceasta privinta? Intrucit o viitoare - ipotetica unire (indiferent sub ce forma) a Republicii Moldova cu Republica Romänia (sau altfel, mai patriotic spus "realipirea Basarabiei - pamint romänesc strabun la patria mama, Romänia) nu se poate face sub nici-o forma pina nu se clarifica in mod oficial, recunoscut de intreaga comunitate internationala, statutul acestei Transnistrii. Ramine una din doua: sau accepta sa fie parte integranta a Republicii Moldova (fie sub forma de provincie autonoma, fie sub forma de federatie, fie etc, etc), sau ramine in mod oficial un teritoriu separat de Republica Moldova (cu statut recunoscut ca atare de ONU, OSCE, etc, etc).  Nu vad alta cale de iesire din acest lung calvar care se lungeste la infinit.

Pentru cititorii care inca nu sunt lamuriti unde este situata aceasta Transnistrie separatista despre care se vorbeste atita, recomand a se uita pe harta Republicii Moldova pozitionata in capul articolului "Sa scoatem särma ghimpata de pe Prut" postat cu citeva zile in urma pe acest website.

Voi incerca si eu sa postez in incheierea acestui comentariu (nu stiu daca voi reusi) a unei harti a Republicii Moldova unde se poate vedea foarte clar situarea Transnistriei in cadrul Republicii Moldova (o fisie de teritoriu in stinga fluviului Nistru lunga de circa 200 kilometri, lata de 20-40 kilometri, o suprafata totala de circa 3.600 kilometri patrati, o populatie de circa 555.000 de locuitori, limbi oficiale - rusa, ucraineana si moldoveneasca (conform constitutiei - deci nu romäna), capitala la Tiraspol (190.000 locuitori), alte localitati mai mari - Räbnitza, Dubäsari, Tighina)

ADRIAN CONSTANTINESCU

R F G

-------------------------------------------

-- Formular: Părerea

-------------------------------------------

1. Ce doriti sa ne transmiteti?: Un simplu comentariu asupra textului

2. Tema / articolul / autorul:: Basarabia- pamant romanesc

3. Numele si prenumele Dvs.: Alex Ardeleanu
4. Adresa Dvs. E-mail: mosilor69@yahoo.de

5. Numarul Dvs. de telefon (fix):

6. Numarul Dvs de telefon (mobil):

7. Textul mesajului Dvs.: Buna ziua,

cu satisfactie am citit pentru prima data un articol in situl dumneavoastra si pot spune ca sunt pe deplin multumit de nivelul sau stiintific , pedagogic si educational. In sfirsit o contributie extrem de actuala pe care romanii din Germania, printr-o voce autorizatä , o aduc la clarificarea marilor prioritäti ale interesului national. Felicitäri autorului ( n.r. Dl. Hetco, editorul revistei AGERO) si asociatiei din Stuttgart.

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)