|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
Basarabia, Ţara de la răspāntii... Nicolae Dabija
Impresii si pareri personale in FORUM I. O legendă spune că odată, demult, Dumnezeu a hotărīt să se mute pe pămānt. Locul dintre Nistru, Dunăre, Carpaţi şi Mare - cu vai adānci şi dealuri urcate īn cer, cu codrii grei de miresme şi şesuri aurind de grāne - a fost, se zice, acela pe care şi l-a ales Bunul pentru a locui pe pămānt. Loc pe care īnsă, - după ce Cel-de-Sus s-a răzgāndit - īl mai visează şi astăzi cāteodată, cānd īnfloresc la noi cireşii sau cānd luminează gutuile prin livezi īn toamna tārzie. Tot atunci, văzāndu-i pe strămoşii noştri cāt sunt de harnici, de buni la inimă, dar şi de necăjiţi, Domnul s-a gāndit să le ofere măcar un pic de māngāiere şi le-a dat lor aceste locuri ale Lui, abandonate mai īnainte de a se muta īn ele. De atunci, zice legenda, oamenii acestor locuri trăiesc şi muncesc, se nasc şi mor, se bucură şi suferă, disperă şi nădăjduiesc īn această gradină dumnezeiască pogorātă pe pămānt.
II. Spaţiul dintre Prut şi pānă dincolo de Nistru poate fi cunoscut cu ochiul, cu auzul, cu mirosul, cu pipăitul, el poate fi cunoscut cu talpa piciorului, dar el va rămāne mereu nepătruns pānă la capăt dacă nu vei īncerca să-l cunoşti cu inima. Poţi sta īntr-o bibliotecă şi răsfoi nişte cărţi cu imagini sau amintiri, ca să ţi-l īnchipui īntr-un fel sau altul; īncercānd după o ruină arheologică sau după un schit părăsit să reconstitui o ţară. Aşa precum paleontologul reconstituie după un singur os pasărea Arheopterix. Dar s-ar putea să-ţi fi scăpat ceva esenţial. Sau - chiar esenţialul. Pentru ca Basarabia e un tot īntreg, care include ceea ce se vede cu ochiul, dar şi ceea ce nu se vede, ceea ce se aude dar şi ceea ce nu se aude, fiind compusă din amintiri şi vise, din istorie trecută şi istorie viitoare, din foşnet de codru şi foşnet de filă de carte, din murmur de rāu şi murmur de clipă, din imagini cu nouri, şi imagini cu bouri, amestecate...
III. Pămāntul aici este plin de istorie. Dacă sapi un pic mai adānc, dai de aşezări dacice, de oraşe romāne, de grădişti slave. Īn secolul XIX īn unele sate gospodarii īşi adăpau oile şi boii din sarcofage romane. Cu oasele de mamuţi şi rinoceri pe care le-a găsit īn 1833 īn localitatea Risca, unde ţăranii le foloseau drept greutăţi la cumpăna fāntānilor, doctorul I. Chiriac a inaugurat cel mai mare muzeu de istorie naturală din aceasta parte a Europei, la Iaşi. Şi astăzi, mai anunţă profesorul Ion Puşcaşu din Tigheci, locuitorii satului mai găsesc statui străvechi "din timpurile lui Orfeu", īngropate īn dealurile din jurul satului, pe care le aduc īn sat cu căruţa, motocicleta sau tractorul - şi le descarcă la poartă. I-am văzut acum cāţiva ani ograda plină de sculpturi vechi cu care nu ştiau ce să facă.
Geologul rus Tudor Porucik scrie īn memoriile sale că la
mijlocul secolului al XIX-lea, poetul Constantin Stamati avea la moşia
sa de la Ocniţa mărturii despre aflarea poetului trac Orfeu (sec.VII-VI
i.Hr.) pe meleagurile noastre, inclusiv o "lespede de marmură cu numele
acestui mare cāntăreţ", făcāndu-se aluzie că putea fi vorba de īnsăşi
piatra de mormānt a legendarului poet. Pe aceste locuri au păşit
odinioară zeii, dar şi marii eroi ai antichităţii. Părintele istoriei
greceşti Herodot (490-429 i.Hr.) vorbeşte īn cartea a patra a istoriei
sale: "Pe o stancă de lāngă fluviul Tiras (denumirea veche a Nistrului)
oamenii arată urma lui Heracle, urma ce seamănă cu talpa piciorului unui
om, dar este lungă de doi colţi. Aşa este această urmă". Sunt cunoscute
puţine urme legendare ale zeilor lăsate pe pămānt, una fiind, spre
exemplu, cea a tălpii lui Buddha imprimată pe o stāncă din Sri-Lanca, şi
o alta, după cum vedem, a lui Heracle - pe malul Nistrului. Toate acestea fac parte din istoria noastră. Iar o ţară care nu are trecut, nu are nici prezent, dar nici viitor. Īn istoria sa milenară ţării noastre i s-a zis: Dacia, Moesia Superioară, Moldova, Valahia Mare, Valahia Mică, Carabogdania, (Bogdania Neagră), Bogdania (ţara lui Bogdan, primul nostru voievod), Ifflac, Basarabia (īn cinstea voievozilor Basarabi ai Munteniei), Republica Sovietica Socialistă Moldoveneascaă Republica Moldova (de la 1990 īncoace) s.a.
IV. Un picior de plai, o gură de rai..., astfel mai sunt numite aceste meleaguri īn una dintre baladele noastre. Cărturarul Dimitrie Cantemir (1673-1723) īn cartea sa "Descrierea Moldovei" menţiona: "Rar aşa loc de pe pămānt unde să poţi găsi atātea ape, atātea păduri şi atātea jocuri minunate ale naturii". Lemnul stejarilor din Moldova, ne spune acelaşi Dimitrie Cantemir, era cel mai căutat şi preţuit de către corăbierii străini ca cel mai bun pentru corăbii şi dubasuri (luntri uriaşe, cei mai de seama meşteri ai acestora, dubasarii, aflāndu-se la Dubasari pe Nistru), fiindcă stejarul moldovenesc nu făcea cari şi luānd contact cu apa devenea şi mai rezistent. Vinurile din aceste părţi de lume nu aveau egal īntre alte vinuri. Untdelemnul moldovenesc ajungea pānă la Levand şi Veneţia. Grānele "īn pai cāt trestia, īn spic cat vrabia" erau īntrebate de negustorii Orientului si Occidentului... Şi astăzi vechile dumbrăvi de stejar se īntind ca nişte rāuri verzi, de la sudul la nordul republicii, locuitorii ţării zicāndu-le acestor străvechi păduri codri. Dacă stai la streaşina lor şi asculţi atent, auzi ca ei, codrii, vorbesc. Frunza lor murmura chiar şi atunci cānd vāntul nu bate deloc, cānta chiar şi atunci cānd aerul nu e mişcat de nici o adiere de vānt. Nu zadarnic toate cāntecele noastre populare, īn majoritatea lor, īncep cu una şi aceeaşi īmperechere de cuvinte: frunza verde... Codrii Orheiului, codrii Tigheciului, codrii Caprienei... Īn vremuri vechi ei se bucurau de statut de cetate, avānd şi pārcălabi cu oştire care să-i păzească. Pe povārnişuri suite īn cer, pe vai adānci cu pereţi abrupţi, pe şesuri netede creste stejarul măreţ, fagul rotund, arţarul rămuros, frasinul zvelt, carpenul umbros, gorunul falnic, ulmul noduros, castanul māndru, salcāmul necăjit, paltinul voinic, jugastrul semeţ, teiul greu de miresme, plopul drept ca o lumānare, păducelul īncărcat cu ghirlande de fructe roşii, pinul ascuţit ca o suliţă īnfiptă īn cer...
Nicolae Dabija
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face īn virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
redactarea şi Revistei Agero :
Lucian
Hetco
|
