Basarabia de ziua Europei

Andrei Vartic, Chişinău

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII

Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

De Ziua Europei democratice este bine ca şi Europa să nu uite, măcar prin atenţionarea ambasadorilor acreditaţi la Chişinău de către societatea civilă, personalităţile basarabene, cât şi partidele anticomuniste, europene şi româneşti din Basarabia, că Europa este acasă în Basarabia, că Basarabia a fost, este şi va fi pământ european fiindcă a fost, este şi va fi pământ românesc, parte de fond a naţiunii române şi a statului român. Aceasta este ecuaţia pe care trebuie s-o rezolve cât mai urgent şi Bruxeless-ul, şi Bucureştiul, dar mai ales Basarabia, dacă toţi împreună vrem ca la hotarul de est al Europei, de altfel cel mai instabil în toată istoria civilizaţiei europene, să se instaureze cu adevărat democraţia, pacea, economia de piaţă (şi nu economia tenebră şi de corupţie) şi, totodată, să fie respectate drepturile fundamentale ale omului. Românii din Basarabia sunt sinceri recunoscători Europei pentru semnalele frumoase trimise spre spaţiul pruto-nistrean, românesc prin definiţie, dar, în acelaşi timp, Europa nu trebuie să-i lase pe basarabeni să fie umiliţi de interesul geopolitic rusesc şi comunist, să nu se ascundă după paravane de carton atunci când este vorba de existenţa în Basarabia şi a altor adevăruri decât acelea pe care le impune aşa zisa corectitudine politică de moment. Spunem asta fiindcă nu poţi fi corect şi drept cu cel incorect şi mincinos, fiindcă poţi ierta pe cel care se pocăieşte, nu şi pe cel care insistă cu şi mai mare înverşunare în crimele sale, fiindcă e puţin să strigi, fie şi genial, ca Voltaire, Gogol sau Picasso, despre căderea omului. Este important să înţelegi, ca şi Sfântul Augustin, că înaintea căderii a fost păcatul, iluzia că omului îi este permis orice (despre care a scris atât de bine şi F. M. Dostoievkii). Încă şi mai cu folos este să ştie cât mai mulţi oameni, şi încă din primii ani ai vieţii, inclusiv în cei petrecuţi pe băncile şcolii, că înaintea păcatului omului i s-a oferit libertatea de a nu face rău, de a nu urî, de a trăi cumpănit şi milostiv, despre care a vorbit la sfârşitul Evului Mediu European şi Sfântul Grigore Palamas, şi Sfântul nostru românesc Daniil Sihastrul.

Or, în opinia noastră, adevărul fundamental pe care nu-l poate uita Europa – anume în aceste zile de cumpănă a lumii, mai ales alimentară - este că nu-i mare diferenţă între nazism şi comunism. Prin amploarea crimelor săvârşite în fostul lagăr socialist, inclusiv a crimelor împotriva proprietăţii, culturii, religiei, moralei, a înmulţirii fantomelor războiului permanent şi urii de clasă - devenite ideologie de stat în URSS -, partidul comunist de sorginte marxist-leninist-troţchistă, instaurat prin terorism la putere pe 7 noiembrie 1917, deci cu 16 ani înaintea celui nazist din Germania, are în ”palmaresul” său mult mai multe crime împotriva umanităţii decât cel nazist. De aceea românii din Basarabia, în primul rând prin vocea celor mai importante personalităţi şi organizaţii civice şi politice româneşti de aici, insistă ca în numele celor peste o sută de milioane de oameni ucişi şi maltrataţi de comunişti în întreaga lume, anume Europa democrată este obligată să iniţieze şi un Nuremberg al comunismului pentru a se lichida consecinţele deosebit de primejdioase ale prezenţei ideologiei comuniste în lume, consecinţe ce ar putea instala în Europa noi regimuri totalitariste anume prin alegeri democratice. Dreptul de a cere comunităţii politice internaţionale iniţierea acestui proces este justificat în Basarabia unde comuniştii au aplicat unul din cele mai cumplite genociduri din istoria umanităţii, ucigând peste un milion de oameni nevinovaţi din cei peste 3 milioane câţi a lăsat statul român în Basarabia la 28 iunie 1940.

În condiţiile rupturilor fundamentale - care deja afectează grav viitorul omenirii - revenirea comuniştilor la conducerea politică a statelor nu e doar o nălucă metafizică sau mediatică, ci o primejdie reală care poate transforma în iad viitorul omenirii. Faptul că destule voci – dincolo şi dincoace de „cortina de fier” - susţin că cele peste un miliard de guri flămânde din lume pot fi anihilate cu metodele lui Vladimir Lenin şi Iosif Stalin, adică prin înfometare în masă, nu este întâmplător. Leninismul, troţkismul, stalinismul sunt ideologii vii ale răului, ele bântuie cu putere şi mintea funcţionarilor comunişti îndepărtaţi de la putere în fostul lagăr socialist european, şi pe cea a intelectualilor însetaţi de putere politică (aşa cum a arătat Nicolai Berdiaev încă în 1918), şi mintea sutelor de milioane de flămânzi (dintre care fac parte şi câteva sute de mii de ţărani români din Basarabia actuală). De aceea, aşa cum Europa interzice instalarea unor monumente închinate lui Hitler, tot ea trebuie să interzică şi instalarea unor monumente închinate lui Lenin. Tot aşa cum stânga europeană propagă politic echilibrul social, şi dreapta europeană, creştină în esenţa ei, trebuie să le vorbească cât mai explicit maselor de electori, dar şi copiilor lor, despre echilibrul creştin al lumii, mult mai important, după opinia noastră, decât cel social, care a şi provocat nebunia pragmatismului material actual mai ales în fostele teritorii sovietice.

Şi, desigur, anume Europa, dacă se pretinde democratică, ar trebui măcar să se ferească să dea mâna cordial şi zâmbăreţ cu bolşevicii de tipul lui Vladimir Voronin, fanaticul leninist care a furat prin demagogie comunistă şi antieuropenism statul democrat Republica Moldova declarat la 27 august 1991, inclusiv prin batjocorirea făţişă a Declaraţiei de Independenţă a acestui stat. În opinia noastră, exprimată în mai multe articole şi studii încă în anii 1992-1994, e de-a mirării că Europa democratică a tăcut atunci când în Constituţia RM, prin manipulare neocomunistă şi geopolitică, a fost muşamalizat şi chiar anulat vectorul proUE şi proNATO al Republicii Moldova, identic atunci cu cel al statelor baltice, votat democratic în Declaraţia de Independenţă a RM. Este parcă de necrezut că ambasadele statelor democratice au tăcut atunci când serviciile specializate ruseşti au declanşat în RM războiul de pe Nistru, apoi procesul legiferării partidului comunist şi a ideologiei comuniste, şi, în fine, reinstalarea la putere a unui regim dictatorial comunist prin restabilirea socio-mediatică a menalului comunist în Basarabia. Este straniu că şi azi organismele politice internaţionale fac abstracţie de Declaraţia de Independenţă a RM, de consecinţele tragice ale pactului dintre Hitler şi Stalin şi ale genocidului comunist, deconspirate politic în Declaraţia de Independenţă a RM, cât şi de statutul de străvechi teritoriu românesc al Basarabiei, şi permit comuniştilor să-şi promoveze aberaţiile, iluziile şi minciunile politice (pâinea de 16 bănuţi, benzina de 40 bănuţi, transportul în comun de 5 bănuţi) la tribunele cele mai importante ale lumii, cum ar fi cele ale ONU, UE, OSCE şi, recent, chiar şi NATO.

Cel care se închină şi azi, zi de zi, în faţa statuii teroristului internaţional Vladimir Lenin, ajuns în fruntea marelui stat rus prin crimă - şi în numele crimei practicate la nivel global pentru a se instaura imperiul comunist universal -, nu poate fi acceptat la masa tratativelor privitoare la viitorul Europei şi la stabilitatea hotarelor ei. Fiindcă mintea lui de comunist devotat ideilor lui Lenin este infectată incurabil de virusul urii de clasă, mai ales a urii împotriva ţărănimii şi agriculturii – iar asta înseamnă înfometare în masă -, şi „a războiului permanent împotriva duşmanilor externi şi interni”. Tocmai de aceea insistăm aici că Europa democratică nu va avea viitor dacă legiferează întrarea comuniştilor în lupta pentru puterea politică şi economică. Cei care ordonă azi, fie şi în surdină, fie şi camuflaţi sub pretinsul comunism democratic, dar în limitele puterilor tehnologice ale Globalizării, aşa cum ordona Lenin: „Ucideţi cât mai mulţi inocenţi, ca ceilalţi să se teamă!”, - sunt mult mai periculoşi decât Lenin şi urmaşii lui direcţi. Cei care, asemenea comunistului V. Voronin, alungă din ţările lor spre Uniunea Europeană milioane de flămânzi, lichidând întreprinderile şi mediul de afaceri care ar putea deschide noi locuri de muncă, creând hoarde fără etnie, cultură şi tradiţii de noi migratori, în fond oameni nevinovaţi impuşi să-şi găsească mijloace de existenţă în medii ostile, distrugând şi celula democraţiei europene, familia, şi mentalul copiilor părăsiţi de părinţi, ba chiar şi ideea europeană de umanism, nu pot fi toleraţi la masa mare a civilizaţiei europene. Dacă accesul lui Lenin şi al comuniştilor la putere era închis la timp prin reforme sociale bine gândite, dar şi printr-o altă apreciere a teoriilor hegeliene despre dialectică şi darwiniste despre evoluţie, atunci nici Hitler, nici nazismul nu ajungeau la putere în 1933. Şi atunci, poate, nu apăreau, atât de incredibil, ca fenomene umane atât de violente, şi Gulagul, şi Auschwitz-ul, dar şi alte teorii despre supremaţia globală a unor ideologii, organizaţii, state sau etnii.

De ziua Europei este benefic să amintim Europei - cel puţin în plan moral – că între nazism şi comunism nu există diferenţă. Nuanţa stânjenitoare despre comunismul de tip stalinist din timpul celui de al doilea război mondial – război european prin excelenţă -, provocat la 1 septembrie 1939 în urma pactului secret dintre Hitler şi Stalin din 23 august 1939, trebuie odată şi odată scoasă din contextul politic european şi pusă pe cântarul adevărului despre comunism. Europa de mâine, Europa tehnologiilor (şi diversiunilor) nucleare, informaţionale, bacteriologice, climaterice, mediatice etc, necunoscute de Stalin şi Hitler la 23 august 1939, nu poate fi construită fără acest adevăr. Anume acest avertisment Basarabia îl adresează tuturor europenilor, nu doar elitelor lor politice. Fiindcă Europa nu e doar a politicienilor, ci şi a lui Bach. Europa nu e doar a giganticelor monopoluri internaţionale, ci mai ales a clasei de mijloc europene, care este puterea democratică a Europei. Europa nu e doar a Comisiei Uniunii Europene, ci şi a naţiunilor europene. Europa nu are doar instituţii de oţel şi sticlă, ci şi cetăţeni. Europa nu are pe frontispiciu premiul Nobel, ci religia creştină, religia iubirii şi a prezenţei lui Dumnezeu în lume prin Mântuitorul Iisus Hristos, arhetip fiinţial de fond pentru întreaga umanitate*.

De ziua Europei este bine să ne spunem nouă, basarabenilor, dar şi Europei - de mai multe ori, până dispare vacarmul străzii, dar şi al masmediei - că Basarabia este pământ european fiindcă a fost, este şi va fi pământ românesc. Viitorul acestui hotar al civilizaţiei europene, zidit anume pe Nistru de strămoşii noştri cu puternice cetăţi militare şi spirituale, nu poate fi scos nici din contextul lui românesc, nici din cel european. Poporul român, inclusiv românii din Basarabia, sunt sortiţi să apere actuala civilizaţie europeană – deci şi bunăstarea ei - ca şi în timpul Marii Migraţii a popoarelor. Fiindcă spaţiul carpato-dunărean şi nistrean în care locuieşte poporul român este locul genezei şi devenirii sale. De aceea, a cere de la instituţiile politice europene dreptul Basarabiei de a se reunifica necondiţionat cu România şi de a face parte din Uniunea Europeană, aşa cum s-au reunificat cele două Germanii, nu este doar un proiect politic sau civic românesc. Este un mare proiect european, fondat pe dreptul Basarabiei de a nu fu izgonită din Europa din cauza raptului sovietic din 28 iunie 1940, o realitate politică dreaptă ce ţinteşte devenirea paşnică a întregii Europe. De ziua Europei, la 9 mai 2008, prin mulţimea drapelelor europene care au fost fluturate cu entuziasm sincer în centrul Chişinăului, Basarabia a demonstrat că este ce a fost – străvechi pământ românesc, hotarul Europei democratice şi prospere de pe Nistru. În numele stabilităţii sale de mâine anume Europa are nevoie să-şi întărească necondiţionat acest hotar, primordial şi pentru întreaga umanitate.

Chişinău, 10 mai 2008

*Pentru a rămâne ce a fost timp de peste 40 de milenii, adică leagăn şi arhetip al omului, Europa trebuie să navigheze atent, de pildă, între discontinuităţile lui Picasso şi Einstein şi continuităţile lui Brâncuşi şi Louis de Broglie (Eminescu a vorbit mult înaintea teoriei ondulatorii a lui Louis de Broglie chiar şi despre „undele de timp”, punând şi trecerea universală a timpului în ecuaţia energetic-infomaţională a Universului). Or, creşterile şi descreşterile lumii omului, realizate de multe ori prin inexplicabilă violenţă, vestite şi de românul Dimitrie Cantemir la începutul secolului XVII, ne ajută să nu pierim în timpul trecerii prin bifurcările crizelor globale, de care e cu neputinţă să ne ferim. A venit, aşadar, timpul ca teoria aşa zis „umanistă” a evoluţiei să fie înlocuită cu cea a adaptării armonioase la discontinuitate şi continuitate prin terţul inclus, esenţa informaţional-energetică, spirituală şi mistică a Universului de care a scris Ştefan Lupaşcu, boier al ştiinţei mondiale, dar şi român de origine basarabeană. Aceleaşi esenţe le-a sculptat la Paris, în inima Europei, alt mare român, Constantin Brâncuşi, gorjean şi om al Universului. Despre ele a scris şi Mircea Eliade, românul care a atras atenţia elitelor lumii - deja după tragediile globale ale celui de al doilea război mondial -, că fără armonizarea vieţii omului – prin zidirea sacră - şi cu starea Cosmosului liturgic, aşa cum ne învaţă „Mioriţa” şi „Meşterul Manole”, nu există viitor pentru om. Remarcăm aici şi faptul – extraordinar pentru locul unde a fost enunţat, anume Basarabia anilor 1829-1832 - că rădăcinile acestei discuţii despre legătura arhetipală dintre trecutul (prototipul) şi viitorul umanităţii ca necesitate a adaptării sacrificiale la noile condiţii ale lumii şi Cosmosului – drept că într-o formă aforistică, de tipul vechii metafizici greceşti – se regăsesc în câteva sonete şi mici articole publicate în revistele moscovite ale timpului de către tânărul Alexandru Hâjdău, tatăl lui B. P. Hasdeu. Deşi îl cunoaşte pe anticul indian Panini, dar şi pe acesta doar ca revelaţie a elitelor din ştiinţa lingvistică, iată că a venit rândul Europei să se intereseze, măcar să se intereseze, de primejdia „neologomaniilor amplificate” prevestite de Alexandru Hâjdău, care au devenit deja tsunami catastrofal pentru fiinţarea fiinţei. A venit, neobservat chiar şi de elitele româneşti, şu timpul vânătorii puterii uriaşe a cuvântului, intuit de fiul lui Alexandru Hâjdău, istoricul, arhivistul, lingvistul, dramaturgul, omul politic, dar şi publicistul B. P. Hasdeu de la naşterea căruia au trecut 170 de ani. Pe care, iată, nu-l omagiem.

Andrei Vartic, Chişinău

Comentarii de la cititori

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)