Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

BĂTĂLIA PATIBULARULUI

REPLICĂ: Cotidianul  Evenimentul Zilei din iulie 2007 publică serialul „BĂTĂLIE  PENTRU  OPINIA  PUBLICĂ”de Horia Roman Patapievici

Corneliu FLOREA

Grafica de Roca

„Încep prin articolul de azi un serial” scrie la început H.R.Patapievici (HRP în continuare) în care vrea să dezbată patru probleme politico-sociale, dar mai ales starea intelectualităţii ce foloseşte Limba Română în ţară şi în străinatate. Remarcaţi nu am folosit sintagma intelectualitatea română, pentru că nu vreau să fiu politic incorect, cu toate că după nesemnarea apelului intelectualilor mi-am pierdut calitatea de intelectual şi nu ar mai avea vreo importanţă, cum nici nu a avut. Am folosit numitorul comun de Limba Română, sa reamintesc admiratorilor săi ce a scris, publicat şi republicat cel mai eseist dintre intelectualii bucureşteni: „Româna este limba în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau să o folosim numai pentru înjurături” („Politice”ediţia 1996, pag. 64). Deocamdată, în public, HRP o foloseşte doar pentru denigrare şi insulte la adresa României şi Românilor, împotriva celor care nu-i  împărtăşesc confabulaţiile de eseist.

HRP se dă profund când îşi începe articolul cu „democraţiile sunt regimuri politice bazate pe cuvânt” Mare, nu? Deci sunt tot felul de democraţii, pe care nu ni-le enumeră şi nici nu spune dacă există vreun regim politic în lume care să nu se bazeze pe cuvânt, pe vorbărie ametiţoare ce se numeşte ideologie; adică una vorbim şi alta facem. De la cuvânt, că aşa-i şi-n biblie („la început a fost cuvântul”) sare la geneza  opiniei publice pe care el, fiind fizician de formaţiune, le numeşte mecanisme ce au o parte nobilă şi diametral opusă una ignobilă. Deci, după geniul eseist de la Institutul Cultural Român (ICR), opinia publică este unicul mecanism din lume format din două parţi antagoniste; una superioară, cinstită şi alta josnică, mârşavă. Nu-i nici o problemă dacă nu vă imaginaţi cum functionează mecanismul nobil-ignobil patent HRP, fiindcă el va explica totul. Astfel aflăm că nucleul parţii nobile sunt cei cincizeci de intelectuali bucureşteni, care in Februarie 2007 au semnat apelul către clasa politică, cunoscut apoi, după ce şi alţi cetăţeni intelectuali l-au semnat, sub numele de apelul intelectualilor. Intelectualii care nu l-au semnat sunt partea ignobilă, sunt infamii care au văzut şi spus:  preşedintele e gol!

Ajuns aici, HRP crede că a sosit momentul să lanseze o sintagmă să-şi facă praf  admiratorii săi şi trânteşte: diabolizarea intelectualilor de către ignobili, care nu trebuie să mai fie luaţi în seamă ca intelectuali din moment ce nu au aceiaşi părere cu HRP, Liiceanu, Pleşu & company. Aşa este mecanismul opiniei publice democratice inventat de HRP în 2007: cine nu e cu noi e impotriva noastră, cine e împotriva noastră este duşmanul democraţiei dâmboviţene şi pentru început îl degradăm de la intelectual  - dacă şi-au permis să se considere - la salahor şi-l trimitem la munca de jos.

Admiratorii lui HRP au căzut din nou în transă, în timp ce mulţi alţii au căzut pe gânduri ce sa facă, ce sa facă, să nu fie degradaţi şi trimişi la munca de jos, să nu fie de ruşine şi să nu fie arătaţi cu indexul de către cei din nucleul nobil, aşa ca automat, pe negândite, au semnat şi ei apelul. Şi totuşi, de data aceasta au apărut mai multe excepţii; cei ce s-au săturat de confabulaţiile goale ale lui Băsescu şi de arsenalul de neologisme şi paralogică pus la bataie de HRP. Dintre ei unii au precizat că, opinia publică nu este un mecanism precum ceasul din turnul bisericii şi este greşită împărţirea în nobili şi ignobili în care primii sunt intelectuali superiori interesaţi în menţinerea lui Băsescu şi ceilalţi sunt telectuali josnici fiindcă l-au suspendat pe marinarul care şi-a vândut şi vaporul de sub picioare. Opinia publică este o imensă varietate de idei a căror valoare rezidă nu din intelectualitatea poziţiei pe malul bucureştean al Dâmboviţei, ci în cât de mult se percepe real ansamblul social, cât de intens sunt analizate faptele semenilor şi nici de cum vorbăria, populară sau intelectuală. Iar HRP nu-i un intelectual autonom ci un servant oarecare, trimis să se bată pentru stăpânul său, faţă de care este îndatorat, la fel ca şi Liiceanu, deci de la un mercenar de duzină te poţi aştepta la orice, numai la nobleţe nu! În paranteză, dragi admiratori a lui HRP, întrebaţi-vă de ce idolul vostru niciodată nu îşi dă cu părerea  eseistă şi despre anumiţi ambasadori străini ce se amestecă în treburile societăţii româneşti cu impertinenţă de stăpâni? Aşa ca pe vremea imperiilor, fascismului şi comunismului!  Mai întrebaţi-vă, dragi intelectuali ai lui Băsescu, ce fel de preşedinte are ţara noastră dacă dintre străinii care vin la noi unii dau ordine şi de la marinarul suspendat până la eruditul cărturar HRP se tace, ascultă şi execută. Unde este demnitatea de om liber? Cine n-are demnitate este în scurt timp dominat, dominatul devine servant, servantul stă la picioarele stăpânilor, se bate pentru ei precum  HRP...

După o săptămână, HRP îşi continuă serialul cu episodul „Intelectualii lui Băsescu”. Ca de obicei este greoi şi aderent de poziţia pe care este fixat, se învârte rătăcitor într-o junglă de vorbe goale din care vrea să iasă printr-o falsă impresie de sistematizare, vorbind pe puncte, sau din punct în punct, până ce îşi ameţeşte cititorul sau ascultătorul.

„... niciunul dintre intelectualii socotiţi a fi a lui Băsescu nu este nici susţinătorul ideologic, nici clientul acestuia. Iată argumentul, condensat. Ca să fie clienţi trebuie să fie beneficii. Or nu există beneficii”. Şubreda construcţie ce relevă poziţia sa de interese întâi de toate, care fără a gândi impresionează doar pe cei ce vor să fie şi ei intelectuali luaţi în seamă. Cât ne priveşte pe noi, ignobilii, noi ne luăm după fapte ţi dovezi. Este domn’ Liiceanu capu’ Humanitas-ului - fosta editură Politică? Este! A avut  domn’ Liceanu nişte datorii la administraţia statului? A avut!  Şi a fost iertat! De ce?  De cine?  Deci automat a devenit client! A fost numit de Băsescu, fără concurs, HRP preşedintele ICR-ului? A fost HRP denunţat penal la parchetul bucureştean pentru că: „Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii“ (Constituţia României art. 30, aliniat 7) şi parchetul nu a schiţat un gest, a rămas încremenit la ordin. Cu asemenea fapte şi dovezi, există sau nu există beneficii pentru a deveni clientul lui Băsescu mimând pe intelectualul lui, pe apărătorul democraţiei care se bazează pe cuvânt? DA! 

Cunoscându-şi admiratorii, de ocazie sau profesie, HRP scoate pieptul în faţă şi se bate cu cărămida în piept că nu este intelectualul lui Băsescu din trei motive de integritate personală. Rămâi perplex de tupeul acestui biet biped care are impresia că toată lumea este amnezică când e vorba de trecutul şi comportamentul său. Probabil că în halucinaţiile sale despre ignobili, crede că sunt fiinţe căzute în societatea românească din cer în ultimile trei ceasuri şi trebuie doar să ramânem cu gura căscată la el mai ales când adaugă: „... nu m-am luptat pentru dobândirea vreunei funcţii publice, iar pe cele care le-am avut le-am ilustrat cu onestitate, în spiritul serviciului public”. Întâi, de toate funcţiile nu trebuiesc ilustrate ci performate, iar al doilea să reîmprospătăm memoria admiratorilor lui Băsescu-Patapievici. Pe vremea când HRP făcea parte din Colegiul CNSAS, şi umbla ca vodă în lobodă prin arhivele securităţii, plus cine ştie ce-a mai făcut, cunoştea din 2002 că Sorin Antohi a fost informatorul securităţii, dar l-a tăinuit ani de zile, permiţându-i  ascesiunea în funcţii importante! Aceasta este de fapt onestitate-patapieviciană, în spiritul serviciului public. Să subliniem şi spiritul Legii 187 din 1999 pe care era obligat să o respecte: „Nedeconspirarea unui colaborator al Securităţii constituie infractiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani”. Să precizăm că acest articol de lege se referă la cei ce lucrau la CNSAS şi să-i încurajăm pe admiratorii lui HRP să-şi judece faptele, fiindcă s-a dat liber şi gândirii nu numai vorbăriei. Încă de la Marcus Tullius Cicero, intelectualii ar trebui să ştie, că acesta îşi îndemna semenii să nu asculte vorbele ci să vadă faptele (Quid verbaaudiam, cum facta videam). Cât ne priveşte pe noi, ignobilii avem dreptul să întrebăm: câte zile a stat la închisoare HRP, afară de cele 26 de ore pentru care are brevet de revoluţionar şi alte multe beneficii...?

În continuarea episodului, HRP se frământă din greu, se zbuciumă din toţi neuronii să ne facă să înţelegem că el şi ei sunt intelectuali nobili, că apelul lor este numai pentru binele societăţii şi a triumfului democraţiei, plus că nu au mâncat usturoi şi gura nu le miroase, după câte veţi constata dacă îi citiţi serialul. Ţi se face milă să-l vezi cum se chinuie să demonstreze că suspendarea lui Băsescu este tragedie pentru democraţia autohtonă, şi din nou revine, datorită gândirii limitate dată de poziţia pe care a fost fixat,  cu speculaţii în tirade bombate şi încâlcite, dând toată vina pe ignobili în timp ce ei şi ai lor au făcut zid democrat în jurul marinarului suspendat pretinzând că sunt imaculaţi şi nobili şi ne promite că în episodul trei ne va explica de ce Băsescu a primit sprijinul lor.

În episodul trei al serialului „Bătălie pentru opinia publică”, HRP îşi continuă bătălia pentru menţinerea, cu dinţii, a scaunului de la ICR, deşi opiniile anterioare ale multor internauţi, care citesc senatul evz, l-au sifonat vârtos. Dar servantul parvenit nu foloseşte descernământul realităţii prin analiză şi nici spiritul autocritic nu are. Trece la altele şi în acest episod împinge în faţă şi preamăreşte succesul intelectualităţii care a semnat apelul intelectualilor prin care marinarul suspendatul a fost desuspendat!

La urma însă, vin surprizele din partea lui Traian Băsescu, care după ce îi plimbă cu avionul prezidenţial pe câţiva din nucleul nobil, printre care şi pe HRP, într-un interviu la radio nu-i recunoaşte drept mari şi nobili intelectuali, ci doar nişte amici...

Corneliu  FLOREA

Iulie 2007, Winnipeg, Canada

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)