|
|
|
|
            |
|
Eugen Evu
Blogomania infantilă şi efectul faragonic
Amintiri nefrumoase (2)
In
memoriam C. G. Jung
Stimuli şi
toxine naturale, endocrinologia şi devianţele paranoide, psihotismul,
isteria deobicei maternală, au făcut şi ceea ce- sub cenzura la vârf a
anilor 80, - era eventual „ poezie”, „ pictură”...În fapt eboşe, foi
clinice de ...autoobservaţie, suferinţe cvasi- psihice, ale unor copii-
elevi, mai ales, culmea, dintre cei ce aveau condiţie şi privilegii
rare, datorate celor agraţi de regim: apartament confort unu, maşină,
carne pe tichet, etc. Din astfel de familii am cunoscut cel puţin căteva
cazuri. La revers, veneau spre „ îndrumare” la cenaclu, zeci de tineri,
elevi de liceu sau ai şcolii profesionale, din familii sărace, sau
destrămate...
(Aşa au
fost numeroşi, majoritatea (!), ca Moni C., L. S., L. Of., I.B., şi – „
respinsă grav de colectiv”, vorba Anei Blandiana, când cu neprimirea ei
în organizaţia de pionieri”, sau, „Poem la o adeziune de intrare în UTC,
de Victor Niţă ( Am crescut cu tine, Hunedoara !)
ori Val. B. Din prima
descindere cu cufărul de lemn, evocată
într-o carte a sa...etc. Etc. Veniră şi îi
încurajam în sensul „ îmblânzirii avatarurilor”, frustrărilor şi
vieţuirii traumatizante, la cenaclu, aşa cum au fost şi Virgiliu
Cismaşu, Burduja, / cel versat) – Cherchez- Cîrcîza, acuzată de
tovarăşii miliţini de
prostituţie
la „ gazeta Lipscani”, şi care fu „ revoluţionară” cu ştaiful lui Iv,
cappo di kakistrocraţie) – şi Blaga, ce ajunse apoi şeful vămii Deva,
bună, nu? – pe care Cîrcîza îl acuza de paternitate ...Chiar şi M. P.,
la celălalt cenaclu, îl acuzase pe V. B. Că ar fi lăsat-o gravidă, dar
nu recunoştea pateritatea, aşa că ea a adus expertiză de la Bucureşti,
iar copilul a fost recunoscut şi s-au căsătorit, etc....Ce silă îmi
indicfe încă, această perioadă...Preluam nolens- volens problemele lor,
ignorându-le nu odată pe ale mele! Şi ingratitudinea majorităţii m-a
afectat, dincolo de urâciunea, de hidoşenia activiştilor, securiştilor
şi cutrelor recrutate de ei, deoare „ infunenţam negativ” tineretul ( v.
Dosarele CNSAS)... Am numit acesta „ infernul nepierdut”, e un pdf. Pe
internet.)
*
Am plătit
scump, foarte scump, acest practicianism- intuitiv psihanalitic- între
anii 1970- 2005... Şi încă.Când unii, foarte puţini,şi-au „ îmblânzite
destinul”, m-am bucurat, am avut mereu această stare, de a mă putea
bucura şi de valoarea altuia, de talentul altora.
Ceilalţi, m-au urât, aşa cum a făcut-o curva de
lux, ex nevasta securistului din garda lui ceauşescu, turnătoarea B.
Oeg., sau neuro- vegetativa alcoolică C. D., sărmana,
şi încă alţii. Sper să nu îi reîntîlnesc
vreodată.
*
Colaje, parafraze, stereotipii, cuvinte „pictate”,
de fapt un fel de „ mandale” ale infantilităţii aşa zise „ talente
precoce”, sau tulburări de percepţie care, în limbajul cel mai
liber-exprimabil, fac chiar deliciul unor criticarzi....Am cunoscut
astfel de „ supradotaţi”, iar în două cazuri, aici, la Hunedoara, în
convingerea că îi ajut, i-am promovat prin debut în revistă, apoi prima
carte...Am înţeles de unde vin frustrările care dospesc astfel de
refulări şi ştiu că toate acestea aparţin psihologiei, recte a culturii.
Precocitatea nu e ceva nou în literatură, iar când am lansat creaţiile
O. Şt., am omis anume să evoc „cazul” Elenei Farago, de pildă. O.Ş.,
împinsă de mama ei, cu evidente probleme
psihopatologice, avea să umble pe calea
aiurea „ investiţie odorului mamei”, purtându-şi
(cu cheltuiala tăticului...) odrasla la tot felul de concursuri eventual
soldate cu vreo antologie, dacă nu cu un premiu în bani. S-au umplut de
diplome şi toate se cuantifcau în cv.-ul
ei şcolar, la şcoala elementară ( când a
debutat), apoi la Colegiul matematică- fizică, şi la facultatea B. B.
Din
Cluj... Odrasla a evoluat tipic ( atipic?) şi
consider a fi culpabili pentru isterica ei „ producţie” ancadrabilă
clinic „ curentelor” porno-lirice, fracturismului deviant, etc,- a scos
câteva plachete probative în acest sens...
G. Dorian, Ş. Foarţă,
şi alde Vakulovski, au scris copios
psihanalitic despre ea, fata s-a aprofundat ( sic, n), în experimentul
psihedelicios...şi revolta avatarică a infantei, se duse pe orbitele
obscure ale nimicniciei, cum zicea pe vremuri D.C.
Careva, în Tribuna, dădu diagnosticul „
expert” de „ poezie a complexului extrauterin” şi alte cele. Infanta
prin impactul didactic universitar şi cel blogomaniac, levitează pe
undeva abulic, boala o modelază- informaţia poate produce nebunie, Jung
dixit, atunci când „ experimentul” te trage pe tine, nu tu îl (
eventual) poţi controla.
Însă acea disfuncţionalitate d.p.d.v
clinic, a „ matricei”
conjugale-
familiale, a evoluat accelerat entropic. Pe
blogul ei, O.Ş. a căzut în capcana
răsfăţului mincnos al unora, versaţi maniaci, şi am înţeles ce va urma.
Criza de identitate, abulia, prăbuşirea în limbaj, etc. Nu departe, însă
mai fericită
prin pragmatismul ei, şi prin haul
autentic, a fost şi cealaltă fetiţă- minunea- mamei... Păpuşile de
porcelan – eventual mutilate, ca ale Gabrielei Melinescu- ( remember
grafica ei halucinantă, „boala de origine divină” – în etapa căsniciei
cu Nichita Stănescu ( alt infantilist gernialoid) – păpuşile răbunării,
ale Mamei bolnave şi bine ascunse...
Păpuşile
lor de cârpe, răzbunate şi altfel de Barbie ale odraslei... Mama O.Ş.
îmi arătă odată un balot de chiloţei rozalii, negri şi roşii: „ Plec cu
ea în Grecia, uite câte dracului perechi de chiloţi am, cumpărat,
cicnizeci de perechi” „ În acel timp, taică-so ( cum scrie O.S.) – „
taicamio” , dzeu să-l ierte, era în spital, suferea de
supraponderabilitate avansată. ( A murit de malarie, în Africa, unde
plecase pentru a câştiga suma uriaşă datorată şi pentru care – s-a
auzit,- era ameninţat cu moartea de către „ recuperatori”.). Numesc
efect Farago – nălucirea meteorică a acestei subspecii, vorba O. Ş.,
mutante...
Infernul precocităţilor – mult mai amplu şi la numeroşi „ infantilici” – copii- bătrâni aie Genomului distrofiat,- ai disfuncţiilor şi genialoidismului exploziv ca fenomen social, mai ales după revoluţie, pare – pejorativ zicând- experimentul unor diavoli erotomaniaci, fetele şi băieţii ştiu ( sau deloc) de ce... Iar în dosarele lor din subliminal, ei ( şi ele), poartă pe suprastoc teluric, întunericimea unei suferinţe pe care în mod complice cu „ sinele” lui Steinhardt, everul convertit la ortodoxism ( Drumul spre sine, 1980...) şi a altora, au forţat-
o – monedă calpă a „ cunoaşterii”, uneori
determinând gropile părinţilor lor, nomen odiosa...
*
Cel mai
fericit, este când scrisul decantează şi purifică. Dacă agită prea
îndelung „ experimentul”, unii se autodistrug psihic, sau cad în
dependenţa unor „ stimuli”.
Numai când au şi norocul sau întălniri la timp cu cine trebuie, (
mentori) –aceştia îşi editează cărţile şi astfel se vindecă, îşi
confruntă benefic devastările orgoliului „ nerecunoaşterea valorii! Etc.
Vanitatea unor „maeştri – erotomani, posesivi, grandomani, etc- ” le
este fatidică; am cunoscut astfel de „ maeştri” şi victimile lor, ei au
căzut în final propriile lor victime.
*
Actul...naşterii este unul ab origine abuziv
pentru om: altcineva ( părinţii, sau hazardul unei clipe)
decid a te naşte...Iar moartea va fi la
fel, fără „ acceptul tău”, de astă dată având experienţa conştiinei de
sine
aunei vieţi. Iar sinuciderea nu e soluţia, e
monstrul
Liberului
arbitru, pecetea divinităţii... Cea „ mai presus de bine şi de rău”?
După mulţi ani, de când
Luminiţa
Cioabă- Mihai locuia la Deva
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
|
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
Tragicul
acestei străluciri vine de demult, din 