HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

Eugen Evu

 

Blogomania infantilă şi efectul faragonic

Amintiri nefrumoase (2)

 

In memoriam C. G. Jung

 

Stimuli şi toxine naturale, endocrinologia şi devianţele paranoide, psihotismul, isteria deobicei maternală, au făcut şi ceea ce- sub cenzura la vârf a anilor 80, - era eventual „ poezie”, „ pictură”...În fapt eboşe, foi clinice de ...autoobservaţie, suferinţe cvasi- psihice, ale unor copii- elevi, mai ales, culmea, dintre cei ce aveau condiţie şi privilegii rare, datorate celor agraţi de regim: apartament confort unu, maşină, carne pe tichet, etc. Din astfel de familii am cunoscut cel puţin căteva cazuri. La revers, veneau spre „ îndrumare” la cenaclu, zeci de tineri, elevi de liceu sau ai şcolii profesionale, din familii sărace, sau destrămate...

 

(Aşa au fost numeroşi, majoritatea (!), ca Moni C., L. S., L. Of., I.B., şi – „ respinsă grav de colectiv”, vorba Anei Blandiana, când cu neprimirea ei în organizaţia de pionieri”, sau, „Poem la o adeziune de intrare în UTC, de Victor Niţă ( Am crescut cu tine, Hunedoara !)  ori Val. B. Din prima  descindere cu cufărul de lemn, evocată  într-o carte a sa...etc. Etc. Veniră şi îi încurajam în sensul „ îmblânzirii avatarurilor”, frustrărilor şi vieţuirii traumatizante, la cenaclu, aşa cum au fost şi Virgiliu Cismaşu, Burduja, / cel versat) – Cherchez- Cîrcîza, acuzată de tovarăşii miliţini de  prostituţie la „ gazeta Lipscani”, şi care fu „ revoluţionară” cu ştaiful lui Iv, cappo di kakistrocraţie) – şi Blaga, ce ajunse apoi şeful vămii Deva, bună, nu? – pe care Cîrcîza îl acuza de paternitate ...Chiar şi M. P., la celălalt cenaclu, îl acuzase pe V. B. Că ar fi lăsat-o gravidă, dar nu recunoştea pateritatea, aşa că ea a adus expertiză de la Bucureşti, iar copilul a fost recunoscut şi s-au căsătorit, etc....Ce silă îmi indicfe încă, această perioadă...Preluam nolens- volens problemele lor, ignorându-le nu odată pe ale mele! Şi ingratitudinea majorităţii m-a afectat, dincolo de urâciunea, de hidoşenia activiştilor, securiştilor şi cutrelor recrutate de ei, deoare „ infunenţam negativ” tineretul ( v. Dosarele CNSAS)... Am numit acesta „ infernul nepierdut”, e un pdf. Pe internet.)

 

*

Am plătit scump, foarte scump, acest practicianism- intuitiv psihanalitic- între anii 1970- 2005... Şi încă.Când unii, foarte puţini,şi-au „ îmblânzite destinul”, m-am bucurat, am avut mereu această stare, de a mă putea bucura şi de valoarea altuia, de talentul altora.

Ceilalţi, m-au urât, aşa cum a făcut-o curva de lux, ex nevasta securistului din garda lui ceauşescu, turnătoarea B. Oeg., sau neuro- vegetativa alcoolică C. D., sărmana,  şi încă alţii. Sper să nu îi reîntîlnesc vreodată.

 

*

Colaje, parafraze, stereotipii, cuvinte „pictate”, de fapt un fel de „ mandale” ale infantilităţii aşa zise „ talente precoce”, sau tulburări de percepţie care, în limbajul cel mai liber-exprimabil, fac chiar deliciul unor criticarzi....Am cunoscut astfel de „ supradotaţi”, iar în două cazuri, aici, la Hunedoara, în convingerea că îi ajut, i-am promovat prin debut în revistă, apoi prima carte...Am înţeles de unde vin frustrările care dospesc astfel de refulări şi ştiu că toate acestea aparţin psihologiei, recte a culturii. Precocitatea nu e ceva nou în literatură, iar când am lansat creaţiile O. Şt., am omis anume să evoc „cazul” Elenei Farago, de pildă. O.Ş., împinsă de mama ei, cu evidente probleme  psihopatologice, avea să umble pe calea aiurea „ investiţie odorului mamei”, purtându-şi (cu cheltuiala tăticului...) odrasla la tot felul de concursuri eventual soldate cu vreo antologie, dacă nu cu un premiu în bani. S-au umplut de diplome şi toate se cuantifcau în cv.-ul  ei şcolar, la şcoala elementară ( când a debutat), apoi la Colegiul matematică- fizică, şi la facultatea B. B. Din  Cluj... Odrasla a evoluat tipic ( atipic?) şi consider a fi culpabili pentru isterica ei „ producţie” ancadrabilă clinic „ curentelor” porno-lirice, fracturismului deviant, etc,- a scos câteva plachete probative în acest sens...

 

G. Dorian, Ş. Foarţă,  şi alde Vakulovski, au scris copios psihanalitic despre ea, fata s-a aprofundat ( sic, n), în experimentul psihedelicios...şi revolta avatarică a infantei, se duse pe orbitele obscure ale nimicniciei, cum zicea pe vremuri D.C.  Careva, în Tribuna, dădu diagnosticul „ expert” de „ poezie a complexului extrauterin” şi alte cele. Infanta prin impactul didactic universitar şi cel blogomaniac, levitează pe undeva abulic, boala o modelază- informaţia poate produce nebunie, Jung dixit, atunci când „ experimentul” te trage pe tine, nu tu îl ( eventual) poţi controla.  Însă acea disfuncţionalitate d.p.d.v clinic, a „ matricei”  conjugale- familiale, a evoluat accelerat entropic. Pe  blogul ei, O.Ş. a căzut în capcana răsfăţului mincnos al unora, versaţi maniaci, şi am înţeles ce va urma. Criza de identitate, abulia, prăbuşirea în limbaj, etc. Nu departe, însă mai fericită  prin pragmatismul ei, şi prin haul autentic, a fost şi cealaltă fetiţă- minunea- mamei... Păpuşile de porcelan – eventual mutilate, ca ale Gabrielei Melinescu- ( remember grafica ei halucinantă, „boala de origine divină” – în etapa căsniciei cu Nichita Stănescu ( alt infantilist gernialoid) – păpuşile răbunării, ale Mamei bolnave şi bine ascunse...

Păpuşile lor de cârpe, răzbunate şi altfel de Barbie ale odraslei... Mama O.Ş. îmi arătă odată un balot de chiloţei rozalii, negri şi roşii: „ Plec cu ea în Grecia, uite câte dracului perechi de chiloţi am, cumpărat, cicnizeci de perechi” „ În acel timp, taică-so ( cum scrie O.S.) – „ taicamio” , dzeu să-l ierte, era în spital, suferea de supraponderabilitate avansată. ( A murit de malarie, în Africa, unde plecase pentru a câştiga suma uriaşă datorată şi pentru care – s-a auzit,- era ameninţat cu moartea de către „ recuperatori”.). Numesc efect Farago – nălucirea meteorică a acestei subspecii, vorba O. Ş., mutante...

 

Luminita CioabaTragicul acestei străluciri vine de demult, din  şi de la aşa- zişii „ poeţi blestemaţi”, Rimbaud ( Corabia nebunilor, Trakl, Blake, Voronca,  Servien,  multora din ograda proprie...cohorta  lenmt ( sau violent!) -sinucigaşilor, dadaiştii de ieir, cei de azi, parte agonicii, ş.a.m.d.

 

Infernul precocităţilor – mult mai amplu şi la numeroşi „ infantilici” – copii- bătrâni aie Genomului distrofiat,- ai disfuncţiilor şi genialoidismului exploziv ca fenomen social, mai ales după revoluţie, pare – pejorativ zicând- experimentul unor diavoli erotomaniaci, fetele şi băieţii ştiu ( sau deloc) de ce... Iar în dosarele lor din subliminal, ei ( şi ele), poartă pe suprastoc teluric, întunericimea unei suferinţe pe care în mod complice cu „ sinele” lui Steinhardt, everul convertit la ortodoxism ( Drumul spre sine, 1980...) şi a altora, au forţat-

o – monedă calpă a „ cunoaşterii”, uneori determinând gropile părinţilor lor, nomen odiosa...

 

*

Cel mai fericit, este când scrisul decantează şi purifică. Dacă agită prea îndelung „ experimentul”, unii se autodistrug psihic, sau cad în dependenţa unor „ stimuli”. Numai când au şi norocul sau întălniri la timp cu cine trebuie, ( mentori) –aceştia îşi editează cărţile şi astfel se vindecă, îşi confruntă benefic devastările orgoliului „ nerecunoaşterea valorii! Etc. Vanitatea unor „maeştri – erotomani, posesivi, grandomani, etc- ” le este fatidică; am cunoscut astfel de „ maeştri” şi victimile lor, ei au căzut în final propriile lor victime.

 

*

Actul...naşterii este unul ab origine abuziv pentru om: altcineva ( părinţii, sau hazardul unei clipe)  decid a te naşte...Iar moartea va fi la fel, fără „ acceptul tău”, de astă dată având experienţa conştiinei de sine  aunei vieţi. Iar sinuciderea nu e soluţia, e monstrul

Liberului arbitru, pecetea divinităţii... Cea „ mai presus de bine şi de rău”?

 

După mulţi ani, de când Luminiţa Cioabă- Mihai locuia la Deva am fost invitat să o prezint la Hunedoara, cu prilejul lansării cărţii ei, „Poemurea dă arăteara thai ades”, quadriling, în prezenţa fratelui ei regele ţiganilor din România. Aşa cum am scris despre această carte, Luminiţa este pe merit elogiată de un Mircea Tomuş, sau de Valeriu Bîrgău, care i-a fost aproape...iar traducerile de Sorkin, între alţii, nu sunt de ici, de colo. Cartea ei este un spectacol al destinului celor de pe mişcătorul „ Drom” al sufletului ţigănesc, cuprinzând poeme geniale.  Este una dintre cele mai „ circulate” poete  din Europa. Păcat că nu mai editează acea revistă de la Sibiu, inspirat titrată în cuvântul- cheie: Drom ( Drum). Poemurea- poemurim/ arătărilor sublim .. (eugen evu).

 

 

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com