Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

BUSOLA MĂSLUITĂ

„A spune totdeauna DA - asta a învăţat-o numai măgarul

şi cel care are spiritul lui”  (Fr. Nietzsche)

Ion Măldărescu, Agero

Pe parcursul îndelungatei şi tumultoasei sale existenţe, poporul român a fost supus, nu o dată, unor încercări grele, sortite să-i pună în cumpănă însăşi existenţa şi fiinţa naţională. Astăzi, România se găseşte într-una din acestea, una foarte dificilă. Împotriva ei s-a dezlănţuit un război din umbră, un nedeclarat război al nervilor, o încrâncenare a globalizării agresive, generată de „noua ordine mondială”, dar şi de interesele imediate ale Occidentului acompaniat de servilismul guvernanţilor postdecembrişti. Cu încuviinţarea tacită a Guvernului României, pe teritoriul ţării noastre fiinţează şi se instruiesc formaţiuni paramilitare ilegale, este blamată şi uzurpată Biserica Română, răpindu-i-se bisericile şi contestându-i-se caracterul ei naţional, este agresată limba română - limba oficială a statului. Bogăţiile Ardealului românesc au fost cumpărate bucată cu bucată, iar bunurile materiale mobile iau calea străinătăţii pentru câteva parale. Până şi istoria ni se vrea răpită, încercându-se inocularea în minţile elevilor a unor noţiuni brutal-deformate ale trecutului românesc, gras plătite, iar prezentul este comentat în manualele alternative, în „spirit european” comandat.

Celebrul om de ştiinţă german Werner von Braun spunea: „Numai atunci când o naţiune reprezintă ceva în proprii ei ochi, poate reprezenta ceva şi pentru alte naţiuni”. Din păcate, românii au ajuns în stadiul în care le este ruşine să se privească în oglindă de teama că-şi vor vedea imaginea deformată de plecăciunile conducătorilor, făcute în faţa străinătăţii. Instrumente malefice autohtone, „sătule de România”, fac jocuri periculoase, jonglând cu sferturi de adevăr. Aceştia speculează, cu abilitate, gravele deficienţe ale unui sistem românesc bolnav, zburdă prin mass-media sau prin diaspora românească, expunându-şi inepţiile nocive de fărâmiţare a ţării, toate petrecându-se sub blânda oblăduire a unei conduceri dâmboviţene, incapabile să administreze ţara. În timp ce demnitarii români de bună credinţă trag semnale de alarmă, formaţiuni paramilitare create pe teritoriul României şi aparţinând unei anumite minorităţi, sunt instruite temeinic de foşti sau actuali ofiţeri din ţară sau din vecinătatea ei, în vederea realizării aceloraşi scopuri „nobile”: drepturi colective şi autonomie pe criterii etnice. Amplificând numărul decibelilor, la Budapesta, „oamenii de bine” ai Ungariei Sfântului Ştefan ridică pretenţii de revizuire a graniţelor actuale.

Preocupat de campaniile electorale ce nu se mai sfârşesc, la începutul acestei  toamne, puţini şi-au mai amintit de sfârşitul lui august 1940 şi de consecinţele dezastruoase ale "Diktat" -ului de la Viena. Să se fi uitat oare de acele nefericite zile ale neamului românesc?

Dacă-i aşa, atunci ne merităm soarta, pentru că una este să ierţi şi altceva să uiţi. În vreme ce România a iertat,  Ungaria a „uitat” să ceară scuze pentru atrocităţile comise de trupele horthyste la Ip sau Treznea.  Deşi personal mă situez pe o poziţie diametral opusă, anii de după 1989 şi inabilitatea politicienilor români m-au învăţat să-i respect pe UDMR-işti şi pe guvernanţii unguri, pentru simplu motiv că adversarul nu trebuie subestimat. Urmărind, cu o perseverenţă de invidiat, propriile interese, revizioniştii maghiari se conformează cunoscutului adagiu: „doi paşi înainte, unul înapoi”.  Prin politica paşilor mărunţi ei înaintează lent dar constant, în timp ce cârmacii noştri se autoamăgesc cu vorbe goale şi abureli nefaste. Toate acestea mă îndreptăţesc să afirm, asemenea regretatului şi distinsului profesor dr. Şerban Andronescu că în România bate „vânt de nebunie”, adugând că virusul alienării se răspândeşte odată cu focarele de „gripă porcină,”  ce apar şi dispar ca fantomele.

Premierii de după 1989 ai ţării, aceşti „Charloţi al politicii româneşti”, cum îi numea cândva un ziarist, au avut şi au alte preocupări privind meleagurile transilvane, în timp ce şeful statului nu ia nici un fel de atitudine împotriva celor care urmăresc antrenarea României în conflicte interetnice, deposedată de sentimentul naţional, dorindu-se, în final, dezmembrarea şi lăsarea ei la discreţia profitorilor.  Să nu uităm că preşedintele României ar trebui să fie garantul şi apărătorul intereselor naţionale, însă este foarte probabil ca într-una din preumblările sale pe meleaguri străine cineva să-i fi măsluit busola. În împrejurările menţionate, deşi în relaţiile externe, în calea României se aşează sau se ridică bariere suplimentare, cei ce-o reprezintă stau cu capul plecat şi nu ştiu să spună decât „DA!”. Domnilor conducători ai României, cumpăraţi altă busolă pentru că acum singurii care au de suferit sunt românii!

Ion Măldărescu

Agero - Stuttgart

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com