Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

EDITORIAL

CĂDEREA ĪN REALITATE

Maria Diana Popescu, Agero

Puţin cīte puţin, societatea a devenit un spectacol de pantomimă, un soi de haos suportabil, foarte important pentru cei care guvernează societăţile, pentru că pe temeliile lui īşi construiesc falsele, dar folositoarele edificii. Din haos īşi extrag exerciţiile puterii. O capcană care duce la artificializarea excesivă a multor minţi limitate prinse īn ea. Īn mijlocul acestei vīltori supravieţuieşte, cu modeste pretenţii, omul cultural, fiinţa culturală pentru care haosul nu mai poate fi īn concordanţă cu propriile opinii, cu opiniile adevărului. Pentru că a devenit, independent de voinţa lui, omul care trage cortina la teatrul de păpuşi al societăţii, folosit la īndopat personajele cu perle, condamnat să suporte ignoranţa īn mulţimea „surzilor” care nu vor să audă şi a orbilor care refuză lumina. De acolo, din spatele cortinei, omul cultural vrea să-i fie recunoscută identitatea şi demnitatea, vrea să cīştige respectul şi aprecierea celor din jur. De aceea poziţia retrasă nu īl va mulţumi īn aceste vremuri tulburi. Devălmăşia lumii moderne nu cunoaşte limite, iar o sabie a lui Damocles īi ameninţă perspectivele, oricīt ar īncerca să īmblīnzească haosul prin īndelungate meditaţii şi cu manualul perfectului gentilom sub braţ.

Degeaba se īncearcă netezirea problemelor de fond, discrepanţele se adīncesc şi mai mult īn societatea noastră. Totuşi, nu ne putem īncrīncena prea tare, dar nici nu putem rămīne detaşaţi. Nu răsturnīnd ierarhii, nu vociferīnd neīntemeiat, nu aruncīnd cu noroi vom reuşi să punem lucrurile la punct. Aşteptăm să treacă īn faţă personalităţile culturale joviale, care ştiu să convingă asupra adevărului. Nu cu ură, ci cu īnţelegere, nu cu disperare, ci cu toleranţă, trebuie luaţi de mīnecă maniacii, frustraţii cu duhul, orgolioşii care au devenit unelte de diversiune şi de şantaj pentru anumite grupuri de interese socio-culturale, şi daţi afară din lume. Lumea trebuie să aparţină profesioniştilor, aşa cum spunea Petre Ţuţea, trebuie să īşi reconstruiască (a venit timpul!) scara umană de valori, dar şi īmprejurări sănătoase de existenţă, bazate pe egalitate de şansă, pe respect şi pe aprecierea valorii, pe recunoaşterea fiinţei ca persoană, nu ca obiect.

Ne-am plictisit de discursuri diletante, ne-am plictisit de imagini frumoase, care promit doar. Este ca şi cum, avīnd nevoie de apă ca să supravieţuieşti, primeşti īn schimb băuturi de publicitate. Nu mai avem nevoie de himere, avem nevoie de realităţi constructive. Orgoliile nu au ce căuta īn lumea culturală. Măsura oricărui lucru, aşa cum se cunoaşte din antichitatea greacă, este factorul uman, dator să vegheze pentru ca ţărīna pe care el o poartă prin lume, cu miezul ei de foc, să nu fie străină īn primul rīnd credinţei şi moralei. Nu putem vorbi de forţa unui climat spiritual, atīta timp cīt frontispiciul lui este stăpīnit de o coloratură de tipologii spirituale, al căror mesaj cu impact redus, de cele mai multe ori negativ, ne constrīnge, ne izolează.

Astăzi cīnd comunicarea rapidă este liantul mileniul trei, cīnd se mizează mult pe comunicare, izolarea omului cultural echivalează cu sinuciderea lui. Să ne amintim numai de pierderile spirituale de proporţii, devenite cap de acuzare, de care se face vinovată istoria antichităţii: cupa de cucută īntinsă lui Socrate de către demagogia Atenei, Arhimede ucis de suliţa unui mercenar, sinuciderea forţată a lui Seneca, iată doar cīteva ilustre exemple. Apoi cazuistica din Evul Mediu şi Renaştere: Lavoisier, al cărui cap a căzut sub ghilotina unei Republici care nu avea nevoie de savanţi, rugul lui Giordano Bruno, supliciul focului ratat care l-a ameninţat pe Galileu. Mai īncoace, īn timpul nostru avem cazul lui Sarahov, persecutat de imperiul sovietic, odiseea lui Einstein, surghiunit de nazism, şi multe altele din timpul prezent. Lumina noastră culturală o dau īnainte de toate „morţii ei, stăpīnii de dincolo”, mai puţin postmodernii tocmiţi să tragă la edec carele imperfecte, superficiale ale globalizării.

Zicīnd odată cu Pascal, celebrul filosof francez de acum trei secole, „nu trebuie ca īntregul univers să se īnarmeze pentru a strivi ceva”, vă spun, dragii mei cititori, sīnt de ajuns otrăvurile noi, gustate metodic, luminile artificiale care ne orbesc cu īncetinitorul. Şi atunci cum să nu vin şi eu şi să spun: Prieten bun, măcar tu stinge becurile, ca să vezi mai uşor lumina!

Diana Popescu, Agero

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com