Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

EDITORIAL

CĂLCĪIUL VULNERABIL AL EXTRATEREŞTRILOR

Maria Diana Popescu, Agero

Postmodernităţii i se dictează cu mult tact o schimbare totală de metaforă existenţială, i se īntind de fapt curse de proporţii, prin īncurajarea nepermisă a unor stimuli şi parametri globali, care vulgarizează din temelii noţiunea de īnţelegere a existenţei. Omului i se sugerează direct sau indirect că nu mai este el punctul final al evoluţiei, că alte forme de viaţă inteligentă din cosmos īl pot concura, īl depăşesc pe om, aşa cum omul, la rīndu-i, a depăşit presupusa verigă Australopitecus. Adică există alte creaturi asemănătoare sau īnrudite cu Homo Sapiens, cum ar fi acea creatură ciudată (cīt un fetus din borcanul cu formol al laboratoarelor şi muzeelor), care nu pare să aparţină lumii pămīntene şi a cărei descoperire, īntr-un sat din Mexic, īn urmă cu doi ani, de către proprietarul unei ferme, a fost dată recent publicităţii. Neobişnuita vieţuitoare (?) era prezentată de presă, prinsă īntr-o capcană pentru animale şi, afirmă specialiştii, ar fi murit de teamă, fapt mai puţin caracteristic pentru o creatură foarte inteligentă, aşa cum sīnt considerate entităţile extraterestre.

Īn urma analizelor efectuate īn laboratoare speciale, oamenii de ştiinţă au descoperit că avea părţi ale creierului extrem de dezvoltate, că ea măsoară cīteva zeci de centimetri īn īnălţime şi că are configuraţia asemănătoare cu cea a unei reptile. Ei se declară siguri că ciudatul corp prins īn capcană nu aparţine niciunei specii trăitoare pe Pămīnt şi că ar fi vorba despre o specie extrem de inteligentă. Īn prezent cadavrul ei se află, spre cercetare, la Universitatea din Granada. Problema este că nu toate marile trusturi de presă ale lumii s-au grăbit să preia ştirea... Mai aproape de noi, pe zidul exterior-  stīnga al bisericii Tutana din Argeş, există un desen vechi de patru sute de ani, adīnc săpat īntr-o cărămidă, care reprezintă un extraterestru sau un cosmonaut (reprezentarea grafică fiind asemănătoare unei imagini din timpul nostru). Preotul mīnăstirii a declarat c㠄desenul este acolo de patru sute de ani, de cīnd e şi biserica. Cărămida a fost īncrustată īn crud, cum se spune, īnainte să fie arsă īn cuptor. Dacă ar fi fost rece, cărămida s-ar fi spart, iar desenul nu ar fi ieşit cu o aşa precizie. Nu ştim cine l-a desenat, dar după cum se vede, este un cosmonaut sau un extraterestru”, a completat preotul. Mai mulţi specialişti de la Academia Romānă, de la Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional, de la Monumente Istorice au cercetat biserica, dar niciunul nu a elucidat misterul desenului. Astfel de ştiri pe care nu toată lumea le poate verifica, apar tot mai des īn presa internă şi internaţională. Pīnă acum, ştiinţa nu a reuşit să-i localizeze pe „omuleţii verzi” (cel puţin nu oficial), care rīd de noi din alte galaxii, dar mass-media realizează scenarii dictate ale existenţei lor, plasīnd cīte o verigă falsă la distanţe de mii de kilometri, cu scopul distragerii atenţiei publice de la gravele probleme īn care este īmpinsă omenirea. Iată cum procesul de comunicare media nu mai este īn sine o cultură, nu se mai poate vorbi despre o ordine şi despre o coerenţă īn cadrul acestor diversităţi de false oferte informaţionale. Sociologul Mac Luhan afirma prin anii 60 c㠄esenţial īn procesul de comunicare nu este mesajul transmis, ci modul şi momentul potrivit īn care se realizează comunicarea”.

Procesul insistent de asanare a conştiinţei duce la epuizarea şi la abandonarea identităţii creştine. Mondializată excesiv, fiinţa umană se transformă īntr-un pustiu, pe care politicile atee internaţionale īl depersonalizează, pregătindu-l totodată ca teren propice pentru implementarea unui cod ADN planetar, menit să controleze şi să subjuge fiinţa umană. Se lucrează pe furiş la acest eşafod butaforic, la aceast㠄īnchisoare” mondială. Se adeveresc īn parte prezicerile lui Luhan despre aşa-zisul sat mondial şi despre modificarea completă, prin intermediul mijloacelor media, a culturii comportamentale, dar şi viziunilor omului modern cu privire la existenţă. Ignorarea credinţei, vulgarizarea ştiinţei, a cercetării, extrapolarea unor experimente de laborator, dar şi rolul instituţiilor media īn deformarea adevărului au devenit otrăvitoare īn era internet-ului. Īntr-un model cu totul nou, noţiunea de cultură nu mai vorbeşte deschis despre dezvoltarea şi netezirea facultăţilor spirituale ale omului, care să facă diferenţa īntre adevăr şi fals, īntre politica informaţională de context şi cea ştiinţifică de supunere a omului. Astăzi cultura lumii ni se īnfăţişează ca o achiziţionare de comportamente, avīnd ca subiect propagarea violenţei. Obişnuiţi să se bazeze pe presă, pentru a beneficia mai rapid de cunoaştere şi de reflecţie, omul modern participă evident la susţinerea controverselor legate de biotehnologii şi de globalizare. Putem vorbi de instaurarea rapidă a unui anumit raport tacit al omului cu stereotipiile, cu himerele, cu lumile virtuale ale satului global, ale reţelelor sociale virtuale - ca spaţii de socializare, care poate pot mima acelaşi rol totalizator ca şi religia, dar care anihilează progresiv viaţa particulară a individului. Să fie aceasta noua cultură mondială, pentru care s-a găsit deja un limbaj tehnic, un sistem de administraţie care realizează gestionarea vieţilor particulare şi sociale ale fiecărui individ? 

Maria Diana Popescu, Agero, Stuttgart

www.agero-stuttgart.de

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com