|
CĀND GUVERNUL O IA LA TRĀNTĂ CU PROPRIUL POPOR
Prof. univ. dr.
Gavril CORNUŢIU
Pentru toată lumea este evident fenomenul globalizării. Iar ca
perspectivă, cel puţin la ora actuală, acesta pare un proces definitiv.
Evoluţia tehnico-ştiinţifică nici nu permite o altă concluzie logică.
Economic această globalizare are, la rāndu-i, nişte efecte la fel de
vizibile. Producţia de bunuri se comasează pe branduri. Cāte un bun de
consum se produce pe plan mondial sub cāteva mărci, care şi ele se
īmpuţinează, generānd monopoluri periculoase. Acest fenomen este o
problemă politică şi socială extrem de importantă şi de dură, dar ea nu
este de nasul ţărilor mici şi nu face obiectul acestui articol. De
reţinut că nimeni (mă refer la economii naţionale) nu mai produce, orice
şi de toate, īn primul rānd, pentru că nu are cum face faţă concurenţei
mastodonţilor. A produce doar pentru o piaţă internă īnseamnă izolare şi
pierderea capacităţii de performare a produselor, autoelimināndu-te de
pe piaţă. Acest lucru nu l-au īnţeles Ceauşescu şi acoliţii.
Ţările ai căror
conducători gāndesc, analizează ce produse pe care le stăpānesc īn
producţie ar putea fi transformate īn mărci (branduri īn limbaj romānesc
barbar), adică perfecţionate continuu spre a putea fi impuse cu succes
pe piaţa mondială, atāt de exigentă şi de restrictivă astăzi. Nu mă voi
lansa nici īn dezbaterea acestei importante probleme. Pentru aceasta ar
trebui să iasă fum din capul eminenţelor tehnice ale partidelor.
Dar īn partide nu au avut loc
decāt gargaragii de mahala. De unde eminenţe tehnice? De aceea este atāt
de extraordinar de important modul de selectare a decidenţilor sociali
şi politici, īn esenţă procesul electoral, terfelit pānă azi de către
cam toţi liderii policiti, iar cānd a fost posibil, poporul romān,
inconştient, nu s-a dus la vot. Să ne apropiem īnsă de subiect. Cu toată
această concentrare a producţiei mondiale īn mărci consacrate pe piaţă,
ceva rămāne pentru toată lumea, pentru toţi care au pămānt fertil. Este
producţia de alimente. Este cert că īmpotriva oricăror reglementări
legale, care, de fapt, vor forţa micile popoare să se īmpuţineze,
populaţia lumii va creşte īn continuare pānă cānd presiunea va genera o
catastrofă. Dar pānă atunci această populaţie īn creştere va cere
māncare īn cantităţi tot mai mari.
ﾎnsă
posibilităţile de producţie alimentară sunt limitate şi orice intenţii
sau īmbunătăţiri s-ar aduce, creşterea producţiei de alimente nu va
putea ţine pasul cu creşterea cererii. Aşadar, pānă la a găsi ingineri
capabili de a lansa produse ce pot deveni mărci de referinţă (nu mă
īndoiesc că ar exista dacă ar fi căutaţi şi ajutaţi financiar!).
Agricultura rămāne sectorul productiv cel mai indicat pentru a ne
relansa economia. Turismul, atunci cānd om avea drumuri, ar putea hrăni
bine o parte mică din populaţie, dar el nu va putea concura, la
egalitate, cu marile destinaţii turistice.
Mai mult decāt şansa relansării, ciclul economic agricol este cel mai
scurt. ﾎn
virtutea acestor idei, toate ţările conştiente fac ce pot pentru a
menţine populaţia productivă agricol la locul ei, īncurajānd-o prin
toate mijloacele.
ﾎşi
apără piaţa. Noi? Noi suntem ţara nimănui. Subvenţionează cāt pot de
mult şi maxim cāt le permit reglementările producţia agricolă. Noi?
Subvenţionăm hoţi şi tālhari.
ﾎncepānd
cu zāmbăreţul tată al tuturor hoţilor, niciun preşedinte şi niciun
premier nu a īnţeles şi nu l-a durut īn cot de necesitatea de
subvenţionare la nivele maxim admise a producătorilor agricoli. Mai
mult, au creat legi şi au īncurajat pe ce căi au putut īnstrăinarea pe
gratis a pămānturilor, aşa cum au făcut cu industria. Pe lāngă
producţie, marea problemă a agricultorilor, ca, de fapt, azi, a oricărui
producător, este desfacerea. Pānă şi americanii au creat sisteme, cu
implicarea statului, inclusiv financiare, prin care să preia producţia
fermierilor, permiţāndu-le acestora reluarea ciclului agricol. Am avut o
reţea de baze agricole. A fost batjocorită (privatizată) de către nişte
nime' īn lume. Au existat tot felul de miniştri ai agriculturii numai
specialişti nu: gargaragii, şurubari... la un moment dat o ginecoloagă
era ministru adjunct de agricultură! Ce performanţe doriţi? Dar ultima
ordonanţă prin care premierul impune producătorilor agricoli două
impozite, o dată pe terenul agricol, apoi pe producţie, este de-a
dreptul iresponsabilă.
Nu le-o cere nimeni din
Europa (scuza tuturor porcăriilor!) şi FMI... A inventat-o vreun
funcţionar de parizer cules de pe floastăr, făcut pārţ-pārţ probabil
prin ministerul Finanţelor.
ﾎn
plus ministrul impotent de stat al Agriculturii se opune la orice
iniţiativă care ar putea duce la o minimă creştere a vānzării produselor
agricole romāneşti. El nu reprezintă ţărănimea romānă, el reprezintă
marile lanţuri comerciale care sufocă
economia ţărilor mici.
Prin astfel de măsuri descurajatoare, toţi guvernanţii, īn mod
conştient, vānduţi ori inconştient cretinizaţi, au contribuit la
transformarea Romāniei dintr-o ţară exportatoare de produse agricole
īntr-o ţară importatoare, trimiţānd populaţia rurală, cu şuturi īn fund,
să se umilească, căpşunānd, să accepte toate abuzurile proprietarilor de
căpşunării (pānă la a-şi sacrifica nevestele!
Atenţie!) din lumea
largă. De aceea guvernele Romāniei pot fi considerate, pānă la ora
actuală (şi acesta), ca duşmani ai poporului romān.
Fac tot
ce le stă īn putinţă pentru a sugruma satul romānesc. Dar satul a fost
baza biologică a naţiunii romāne. Cānd satele vor fi distruse, acest
popor se va risipi! Şi cānd te gāndeşti că premierul este dintr-un sat!
Cum
poate să doarmă?
Prof. univ. dr.
Gavril CORNUŢIU
05.05.2010
Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII
-
Inseraţi un comentariu la subsolul acestui
ARTICOL
|
