Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

CANCERUL ŞI DIABETUL SUNT BOLI SOCIALE

Gheorghe DRĂGAN

Studii asupra numeroase cazuri de cancer şi diabet cât şi a unui volum mare de date statistice privind înregistrările anuale de noi cazuri pentru diverse regiuni din lume pe perioade de până la 25 de ani folosind principiile topoenergetice, au evidenţiat natura, mecanismul şi alte aspecte noi ale acestor boli. Cazurile urmărite direct au cuprins şi perioada înaintea instalării propriu-zise a acestor boli evidenţiindu-se aspectele principale ale stilului de viaţă şi ale mediului social definite prin mărimi specifice.

Principiile topoenergetice au fost stabilite printr-o experienţă îndelungată analizând cinetica proceselor de transformare pentru un număr mare de sisteme reactive în vederea identificării naturii acestor procese cât şi a optimizării comportării acestora în diverse condiţii de prelucrare şi/sau operare. În acest fel am stabilit mai întâi condiţiile experimentale standard prin care se puteau obţine rezultate experimentale cu grad mare de repetabilitate, reproductibilitate şi cu caracter de universalitate. Acestea se refereau în principal: (i) la modul de definire a probei-test (epruvetă) din sistemul reactiv care era supus experimentului şi anume epruvetele testate trebuiesc standardizate ca mărime şi formă pentru ca rezultatele obţinute să poată fi comparate, şi apoi  (ii) la modul de desfăşurare a experimentului şi anume epruvetele se supun unor perturbaţii de tip treaptă privind un anumit parametru care determină transformarea urmărită în sistem.

Un alt principiu topoenergetic de bază are la bază observaţia, de asemenea cu caracter universal, precum că orice sistem în transformare devine compozit, adică se separă cel puţin două componente a căror interacţie implică un mod energetic specific. S-a observat de exemplu că marea majoritate a proceselor de transformare (fizice, chimice, biologice, etc.) sunt însoţite de efecte calorice (absorbţie = endoterme sau degajare = exoterme), ceea ce a dus la adoptarea sistemelor de măsură calorimetrice ca instrumente universale de evidenţiere a proceselor de transformare. Foarte important de remarcat că mentalitatea actuală a civilizaţiei umane terestre a dezvoltat tehnologii bazate numai pe schimburi de căldură, în marea lor majoritate pe degajare de căldură. Acest aspect este deocamdată neglijat în procesul de încălzire globală. De exemplu dacă îndoim o bară metalică aceasta se va încălzi în regiunea de deformare. Există însă indivizi (în număr foarte mic) care pot face acelaşi lucru fără degajare de căldură! Acest fenomen ţine de o cu totul altă mentalitate pe care va trebui să ne-o însuşim cât mai curând pentru a rezolva în timp util marile probleme actuale ale omenirii: poluarea, sursele de energie, sănătatea, transportul, problemele sociale, etc. Sper ca nota de faţă să contribuie la această schimbare.

Figura 1 reprezintă schematic epruveta standard a unui sistem reactiv (în transformare) compusă din componenta inertă, Cin, componenta în transformare, Ctr, şi entitatea cinetică, ctr responsabilă de procesul de transformare. Pentru a defini mai bine această structură compozită vom da un exemplu uşor de înţeles. Să considerăm că sistemul reactiv ar fi un amestec de apă cu macaroane pe care le vom fierbe şi vom urmări (măsura) evoluţia procesului de fierbere. Conform principiilor enumerate mai sus vom stabili mai întâi condiţiile experimentale standard definite în mare printr-un anumit volum din acest amestec, plasat într-un vas de o anumită formă, dimensiune, caracteristici termice, etc. Din experienţă se ştie că întotdeauna se va pune o cantitate de apă în exces astfel ca la sfârşitul procesului de fierbere să rămână o cantitate de apă care nu va fi absorbită în macaroane. Cantitatea de apă absorbită încă de la momentul iniţial (la rece şi de la amestecul macaroanelor cu apa) reprezintă amploarea procesului de fierbere la un anumit moment, iar variaţia acestei mărimi în timpul procesului de fierbere va evidenţia conversia acestui proces care va fi de forma celei reprezentate în Figura 2.

Această curbă numită sigmoidă, defineşte evoluţia sistemului reactiv între două stări de echilibru: cea iniţială (valoare zero) şi finală după ce macaroanele au absorbit apă la saturaţie.Se observă că procesul de fierbere a macaroanelor s-a produs ca efect al supunerii sistemului la o perturbaţie de tip treaptă prin amestecarea macaroanelor cu apa şi prin fierbere. Vom observa că nu toată apa a participat efectiv la transformare. Apa care a rămas neabsorbită şi care se poate separa prin strecurare face parte din Cin. Dacă vom analiza structural şi macaroanele vom observa că nici acestea nu participă integral la transformare ceea ce înseamnă că şi acestea vor contribui la Cin.Totuşi, dacă vom încerca să repetăm procesul de fierbere folosind acelaşi tip de macaroane şi apă, în aceleaşi condiţii experimentale standard, dar considerând numai cantitatea de apă care va fi absorbită, vom observa că natura procesului de fierbere se va schimba esenţial. Aceasta înseamnă că deşi Cin nu participă la transformare, cuplajul între Cin şi Ctr este esenţial în natura procesului de transformare.

Un proces similar se petrece cu societatea umană dintr-o anumită regiune geografică, şi anume indivizii sunt supuşi unei perturbaţii de tip treaptă prin stilul de viaţă specific „aplicat” din momentul naşterii până la moarte.Aceste două momente reprezintă cele două stări de echilibru între care societatea respectivă se transformă.

Numărul noilor cazuri de cancer (considerate separat pe fiecare tip şi global) înregistrate anual raportate la 100 de mii de indivizi dintr-un anumit grup din populaţia stabilă a unei anumite regiuni geografice reprezintă amploarea standard (AS) a acestor boli ca răspuns la perturbaţia treaptă prin stilul de viaţă.Această mărime ne ajută să comparăm procesele de apariţie şi dezvoltare a acestor boli pentru diverse grupuri de populaţie şi regiuni şi a fost impusă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) de a fi publicată în rapoarte statistice anuale de către organismele naţionale de sănătate. Din păcate, numai o mică parte din ţări şi regiuni ale globului reuşesc acest lucru. Populaţia este grupată după vârstă, sex, rasă şi tip de boală. Figura 2 reprezintă curba de conversie tipică pentru toate formele de cancer în parte şi global indiferent de grup de populaţie şi regiune geografică. Un proces similar se evidenţiază şi în cazul diabetului, dar cu anumite diferenţe specifice evidenţiate la cuplajul între Cin şi Ctr.

Curba de conversie (sigmoida) se defineşte prin valoarea de saturaţie (VS) la care AS tinde în final şi perioada de inducţie (PI) = vârsta grupului de populaţie la care evoluţia socială a bolii are intensitate maximă şi la care se dovedeşte matematic şi experimental că AS are valoarea VS/2 drept pentru care se mai numeşte şi timp de înjumătăţire. Deşi în final VS reprezintă o mică parte din grupul de populaţie considerat, procesul de apariţie şi dezvoltare a bolilor canceroase (şi a diabetului) este rezultatul contribuţiei specifice a tuturor indivizilor din populaţie. Acest fapt fundamentează afirmaţia că cel puţin cancerul şi diabetul sunt boli de natură socială.

Unele observaţii importante evidenţiate pe bolile canceroase

1.      Tabelele 1 şi 2 prezintă valorile globale ale raportului VS(PM)/VS(PF) rezultate din conversia bolii canceroase în totalitate pentru diferite regiuni şi pentru principalele rase umane din SUA, respectiv (PM=populaţia masculină, PF=populaţia feminină). Un studiu amănunţit pe conversiile fiecărui tip de cancer, arată că acest raport tinde la valoarea 1.6 pentru toate regiunile considerate (de amintit că faimosul număr de aur este 1.618...).

2.      Atât pentru fiecare tip de cancer cât şi pentru boala canceroasă considerată global VS(PM) > VS(PF).

3.      Cancerul de prostată (codificat de OMS prin C61) este direct corelat cu cancerul de sân (C50), şi anume la PI(C50) se declanşează C61, iar raportul VS(C61)/VS(C50) are valorile cele mai mari faţă de celelalte tipuri de cancer (Tabelul 3).

4.      În cadrul PF cancerul de sân are amplitudinea cea mai mare şi apare a fi cauza celorlalte tipuri de cancer, nu numai pentru C61. Este important de remarcat că din cazuistica personală cât şi din rapoartele publicate nu am întâlnit familii (soţ + soţie), cu cancer de sân şi prostată sau alte forme de cancer  la ambii parteneri.Acest fapt este o dovadă în plus că contribuţia principală la apariţia cancerului nu este din celula de bază a  familiei.

5.      Din cazuistica personală cât şi din numeroasele rapoarte publicate rezultă că în principal cancerul de sân apare atât izolat cât şi simultan în grupuri de femei (clusteri de cancer) în cadrul colectivităţilor în care există o competiţie continuă şi intensă, proprie intervalului de vârstă 20 – 50 ani (vezi valorile PI(C50)).

6.      Competiţia (de obicei profesională) poate declanşa şi alte forme de cancer, deseori de plămân la PM, iar fumatul este o cauză secundară.

7.      Valorile VS şi PI pentru C61 sunt cele mai mari faţă de celelalte forme de cancer.

8.      Wilhelm Reich, elevul lui Sigmund Freud, a încercat să scoată în evidenţă activitatea sexuală ca origine a cancerului introducând şi noţiunea unei noi forme de energie. Este adevărat că pentru încetinirea evoluţiei majorităţii formelor de cancer, mai ales în faze avansate, se aplică tratamente care estompează chiar elimină funcţiile sexuale. Rezultatele mele care privesc condiţiile de declanşare a formelor de cancer arată că PF are un rol determinant în evoluţia socială în general, dar prin activitatea mentală şi nu prin cea sexuală. Faptul că femeile prostituate fac foarte rar cancer (de sân) este o dovadă în acest sens. Pe de altă parte este de notorietate absolută faptul că activitatea PM este influenţată pe toată durata vieţii de sânul feminin. Aceasta explică cuplajul puternic observat între C50 şi C61, astfel că sânul feminin apare a fi antena emiţătoare-receptoare a interacţiilor sociale, însă cu amplificare mentală. În plus, am observat că C61 apare frecvent la bărbaţii cu activitate sexuală mai redusă (familişti convinşi). Rezultă că în esenţă cancerul este declanşat de interacţiile mentale la distanţă existente între indivizii unei colectivităţi.

9.      În cazul particular al interacţiilor puternice şi de lungă durată între perechile soţie-amantă şi soţie-mamă (relaţiile sunt denumite faţă de un bărbat comun), probabilitatea de declanşare a cancerului (de sân) este redusă în cazul în care nu se suprapun şi alte interacţii.Sunt foarte rare cazurile în care cancerul coexistă cu diabetul.

Unele concluzii practice

A.     Este important a se defini comportamentul feminin şi masculin în colectivităţile în care cuplajul indivizilor este puternic pentru a se determina contribuţia la stresul social ce va induce cancerul şi diabetul. Stresul social a devenit în ultimii ani din ce în ce mai puternic, astfel că Elveţia şi România – două ţări cu structuri sociale aparent diferite, au raportat că în 2008 cancerul a devenit cauza principală de deces.

B.     Stresul social = relaţiile interumane pot fi evaluate prin teste mentale.

C.    Testele mentale trebuiesc efectuate periodic în condiţii standard, fără a scoate indivizii din contextul colectivităţii şi cu efect perturbator cât mai redus. 

HuPoTest şi o serie de alte teste au fost dezvoltate în decursul a peste 40 de ani de experienţă pe un număr mare de pacienţi pe baza principiilor topoenergetice menţionate mai sus, pentru a evalua riscul declanşării bolilor sociale cu mult înainte ca acestea să se instaleze ca stări ireversibile.

Amănunte privind cercetările şi rezultatele menţionate în această notă pot fi găsite în publicaţia periodică GDF Databanks Bulletin (ISSN 1453-1674) înregistrată la Biblioteca Naţională a României şi National Library of Australia şi postată pe www.gdfdatabanks.ro.

Dr. (fiz)Gheorghe DRAGAN

Sydney, Iunie 2009

dragan_gdf@yahoo.com

-----------------------------------------------------------------------------

Despre autor:

Gheorghe DRĂGAN, doctor în fizică, născut la 1 septembrie 1945, la Ploieşti. Studii: Facultatea de Fizică, Universitatea Bucureşti, Romania (1963 -1968), Doctoratul în Ştiinţe Fizice, Universitatea Bucureşti (1980). Experienţă profesională: Şeful laboratorului de încercări materiale, Centrul de Mase Plastice, ICECHIM, Bucureşti (1969-1979); Iniţiatorul şi şeful colectivului de cercetări privind noi forme şi surse de energie; Centrul de Chimie-Fizică, ICECHIM, Bucureşti (1979-1988); Şeful Laboratorului de Cercetări şi Proiectare de Noi Instrumente şi Tehnici de Măsură, AMCO-SA, Bucureşti (1988-1993); Asociat unic al firmei GDF-DATA BANKS, Bucureşti (1993 - 2009); www.gdfdatabanks.ro, Expert metrolog, Biroul Român de Metrologie Legală, Bucureşti, Romania (1997-2000). Publicaţii: 90 lucrări ştiinţifice, 70 comunicări ştiinţifice, 17 brevete, 5 cărţi.

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com