EDITORIAL

CĪND  INTERESELE  O  CER

Maria Diana Popescu, Agero

Niciodată nu le-a fost prea bine romānilor īn istorie. Mai toate regimurile politice şi sociale i-au privat de libertate, de drepturile fundamentale şi le-au dat atīt cīt să nu moară de foame şi să nu umble cīrpiţi. Cīrmuiţi de căpetenii cu moşteniri genetice demagogice, fără cuvīnt, fără onoare, cu ochii mereu pe visteria naţională sau pe buzunarul celuilalt, romānii īnghesuiţi īntre atītea puteri străine de două decenii aşteaptă neputincioşi o minune să-i scape de vijelia care s-a abătut asupra ţării, mai abitir ca īn trecut. Niciun preşedinte postdecembrist, absolut niciunul n-a fost interesat să ne aşeze nivelul de trai īn rīndul celor civilizaţi de secole (civilizaţi economic, că spiritual nu ne trebuie rătăcirea lor). Ce mă miră este faptul că intelectualii romāni, dezbinaţi de lupta pentru supremaţia īn top-uri, nu-şi pun serios problema condiţiei mizere īn care este aruncată ţara. Obsesia lor este să fie īn pas cu moda obsedantului deceniu, adică să fie curtaţi de televiziuni, de presa scrisă, să fie tot timpul īn atenţie. Nu cumva intelectualul romān şi-a abandonat, ca fiind perimată, misiunea istorică? Nu cataloghez drept laşitate, dar este vorba despre justificarea poziţiei de apărare, nu īn orice fel de război, ci īn cel de apărare a fiinţei naţional-creştine a neamului. Mă īntreb dacă au mai rămas valori care să-i determine să lupte pentru ţară?

Nu ştiu īn ce Dumnezeu cred puterile lumii, un lucru e clar īnsă, nu este Dumnezeul romānilor, Cel ştiut de mii de ani şi considerat azi īnvechit şi dogmatic. Acum cīţiva ani īn Romānia peste 90% din populaţie era creştină. Acum e din ce īn ce mai limpede, religia nu mai este la fel de importantă, corupţia şi hoţia au devenit religii de stat, fondul pe care īl oferă societatea modernă l-a depărtat pe om de Dumnezeu, pe teritoriul nostru făcīndu-şi loc alte secte şi culte, fundamentate pe sistemul reţelei de acaparare a indivizilor, pe destabilizarea rădăcinilor, pe afaceri necurate şi pe cīştig. Am citit cu ceva vreme īn urmă două cărţi memorabile, „Istoria trădării la romāni” (Editura Supergraph 25) de Mircea Bălan, şi „Istoria Romāniei povestită celor tineri” (Editura Humanitas) a lui Neagu Djuvara, ambele capodopere extrem de utile edificării noastre, a celor pregătiţi şi formaţi īn epoca īn care adevărul istoric a fost cosmetizat. Fără doar şi poate, multor naţiuni le-au fost scrise cărţi de istorie la comandă, unde fiecare popor era cel mai tare, cel mai viteaz, cel mai bun, cel mai harnic, cetăţenii au mers cu pieptul dezgolit īn faţa gloanţelor şi au luptat şi s-au bătut şi au cīştigat. Peste tot s-a minţit īn istorie, s-a trădat, s-au făcut crime impardonabile, mulţi mincinoşi au făcut istorie şi carieră scriind, dar iată, vin cărţile scrise de profesionişti īn urma analizelor şi a descifrării unor izvoare ascunse. Cunoscīnd destul de bine firea umană, am īnţeles de ce pīnă şi cei mai mari cronicari sau istorici au fost influenţaţi īn denaturarea realităţii. Aşa că istoria va rămīne pentru mine un domeniu delicat.

Vremurile moderne au adus şi ele destule răsturnări, tensiuni, comploturi, asasinate politice, iar adevărul nu este cunoscut niciodată īn īntregime. Se minte peste tot īn forurile lumii, dar mai cu seamă īn politica marilor puteri. Precum īn America aşa şi pe pămīnt, pare să fie deviza americanilor şi nici cu romānii nu se poartă prea bine īn ultima vreme. Americanii au fost prieteni sau inamici cu celelalte state cīnd interesele le-au cerut-o. Numai că īn cazul nostru conducătorii sīnt responsabili faţă de propriul popor, prin felul īn care au priceput şi au acceptat prietenia, grija şi oferta lor. Americanii nu oferă nimic fără să pretindă īnzecit īn schimb. Romānia are enorm de pierdut, cu toată amabilitatea īmprumutului; America a avut de multe ori o atitudine cinică faţă de Romānia. Ce s-a făcut īnainte de ’89 cu banii īmprumutaţi de la F. M. I.? S-au construit locuinţe, spitale, şcoli, grădiniţe, s-au creat locuri de muncă prin construirea de fabrici, ca astăzi să fie dărīmate una cīte una. Cum rămīne cu actuala datorie uriaşă a statului romān? Sigur că ştim cu toţii: firme, comisioane, şpăgi, vile luxoase, maşini, conturi grase, milionari de carton, şmecheri cu averi fabuloase, ţara e īn buzunarele şi īn conturile hoţilor de neam. Cīnd n-au mai rămas bucăţi din trupul ţării de furat, s-au īmprumutat din nou de la F. M. I. şi s-au cumpărat mai multe locuri pentru hoţie, pentru balcanism, pentru haosul de valori şi manelismul societăţii romāneşti. De unde īnapoiem datoria? De la norod.

Din toată tragedia numită generic democraţie, cel mai tragic lucru este că specimenele acestea jenante care ne conduc nu ridică odată mīinile pentru a se declara īnvinse. Īn două decenii niciun guvern n-a făcut ceva pentru romāni, doar pentru ei. Īn politica romānească se minte cu o mare neruşinare, de aceea sīntem batjocoriţi şi umiliţi de toata lumea! Aşa este! Ni se bagă pe gīt produse alimentare din import, modificate genetic şi ticsite de chimicale. Unde este industria noastră agro-alimentară? Pīnă īn ’90 fructele, legumele şi carnea romānească erau la mare căutare pe pieţele internaţionale. S-a ales praful de toate! Unde sīnt merele romāneşti, strugurii şi roşiile noastre sănătoase? Şi-au bătut joc de pămāntul atīt de roditor al Romāniei! Acum s-a ales praful! Sīntem lipsiţi de demnitate pentru că douăzeci de ani am acceptat umilinţa şi degradarea fiinţei biologice şi spirituale a Romāniei. Părinţii noştri n-au fost slugile fanarioţilor. Au muncit cinstit şi Statul i-a răsplătit pentru muncă. Astăzi avem libertate, dar şi asuprire socială īnzecită, avem greve pīnă şi īn penitenciare, dar jefuitorii care au devastat industria, agricultura şi au vīndut ţara, sīnt īn libertate. Nu mai avem sănătate, nici īnvăţămīnt, avem fabrici private de tipărit diplome de studii superioare. Avem criminali, violatori, droguri, sărăcie, tot ce avea Occidentul şi noi nu, īn plus o pătură groasă de politicieni care trăiesc pe spinarea poporului.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de