HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

CÂND TREBUIE SĂ SE LASE ÎNVINS BIRUITORUL ?

 

Daniel Mureșan

 

Omul s-a născut să fie luptător, a înţeles imediat după ce s-a născut. Nu în mod întâmplător are nevoie de victorii, fără ele petrecerea pe pământ ar fi o amintire pierdută, iar dincolo de moarte poate ar avea păreri de rău. Pe de altă parte înfrângerile, mai multe decât izbânzile, nu se măsoară, cu câteva excepţii, în pierderi totale, definitive. Învăţăm de mici că nu te poţi înfrânge singur, doar cu rare excepţii (sigur, fiecare cunoaşte o astfel de excepţie, altfel ai nevoie de concursul unui competitor)… Nu te sinucizi pentru a  pretinde că ţi-a fost voinţa suverană, c-ai biruit.

Teza existenţialistă, atât de cunoscută, "Din momentul în care ai renunţat la sinucidere nu mai ai dreptul să mai vorbeşti despre viaţă`` (Albert Camus) nu poate fi o dovadă a înţelegerii a tot ce este mai important pe lume "viaţa omului, unicitatea ei, imposibilitatea de a reveni la ce ţi-a fost dat pentru o singură dată, de a mai da o şansă înmuguririi, contemplării, încântării, propriei dreptăţi, distincţiei adevărurilor tale în faţa mulţimii celorlalte``

 Câţiva se nasc combatanţi, ca să lupte în războaie, să se întreacă cu orice risc. Nu pot fi opriţi. Ştiu că au întrecut măsura cu bătăliile lor continui şi spun "nu ne putem opri, ne-am născut fără teamă de moarte, lupta noastră înseamnă măreţie, sentimentul împlinirii depline``.Din aceeaşi clasă sau din una apropiată au apărut ahtiaţii după putere, gata să moară decât să primească lecţia crudă a înfrângerii.

Câţi pot fi înţelegători, precauţi, ştiind că sunt înconjuraţi de jocul norocului ce le conduce destinele, câţi ştiu că riscă cu aşteptarea ceasului bun şi se tem să nu-şi arate prostia ? Lumea este împărţită şi pe rând are parte de toate.

  Numai Dumnezeu poate şti cu dreptate al cui a fost cel mai mare eroism şi cum biruitul s-a numit biruitor, a cui a fost diplomaţia, dreptatea devotamentul? Cine a purtat suferinţele mai mari, bucuriile de după victorie ? Au fost regii, oamenii de stat, diplomaţii ce au angajat, au captivat cu vorbe, a fost mulţimea anonimă pe care o sărbătorim de ziua eroilor ? 

Un tâlc al măsurii în biruinţă, a felului ei de a fi mai mult, mai puţin necesară, îl simţim instinctiv încă de la vârsta şcolară, fiindcă

" Biruieşte în cele din urmă acela care are tăria de a se lăsa învins în viaţa de toate zilele`` ne spune George Călinescu. Reuşita nu poate fi decât urmarea selectării a ceea ce merită sacrificiul energiilor noastre.

 Sigur, pe de altă parte, trebuie să-l felicităm pe competitor pentru răbdarea exemplară de a nu da importanţă, de a se lăsa învins în nesemnificativ. În fapt el protejează interesele mari, a fost dăruit cu simţul disputelor, cu înţelesul lor major, până la urmă a modului de a vieţui; nu se poate numi un învins. Un text asemănător ne opinează " Nu întotdeauna victoria imediată  este scopul final al unei lupte`` Marin Preda. Nu-i de mirare, din moment ce nu cunoaştem tacticile, strategiile, formele de luptă, consecinţele paşilor pe termen lung…. Să recunoaştem că în bătăliile mari, mutările în care se lasă întrecut biruitorul sunt însoţite de sacrificii faţă de ceva, de talent, experienţă, răbdare, poate geniu.

Ordinea în concursurile vieţii are în faţă o imediată deviză a implicării, a destoiniciei de a încerca, încerca mereu, dacă se poate cu însufleţire. Toate îndemnurile pentru a învinge, pentru a te învinge, parcă sunt copiate după iluştrii dascăli. : Nu descuraja niciodată pe cineva care progresează, indiferent cât de încet o face(Platon);  Succesul, în mare parte stă în voinţa de a învinge ; să ne străduim şi să stăruim( Seneca); Când eram tânăr am văzut că nouă din zece lucruri eşuau şi cum nu am mai vrut să eşuez, am muncit de zece ori mai mult.  (George Bernard Shaw ). Ce bine " să munceşti de zece ori mai mult, să-ţi cauţi reuşita``.

Să ne recunoaştem dreptul de a exista şi atunci când nu reuşim nici a unsprezecea oară, când eşuăm mereu.

 

Daniel Mureșan

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com