|
|
|
|
|
CÂND
TREBUIE SĂ SE LASE ÎNVINS BIRUITORUL ?
Omul s-a născut să fie luptător, a înţeles imediat după
ce s-a născut. Nu în mod întâmplător are nevoie de victorii, fără ele
petrecerea pe pământ ar fi o amintire pierdută, iar dincolo de moarte
poate ar avea păreri de rău. Pe
de altă parte înfrângerile, mai multe decât izbânzile, nu se măsoară, cu
câteva excepţii, în pierderi totale, definitive. Învăţăm de mici că nu
te poţi înfrânge singur, doar cu rare excepţii (sigur, fiecare cunoaşte
o astfel de excepţie, altfel ai nevoie de concursul unui competitor)… Nu
te sinucizi pentru a
pretinde că ţi-a fost voinţa suverană, c-ai
biruit.
Teza
existenţialistă, atât de cunoscută, "Din momentul în care ai renunţat la
sinucidere nu mai ai dreptul să mai vorbeşti despre viaţă`` (Albert
Camus) nu poate fi o dovadă a înţelegerii a tot ce este mai important pe
lume "viaţa omului, unicitatea ei, imposibilitatea de a reveni la ce
ţi-a fost dat pentru o singură dată, de a mai da o şansă înmuguririi,
contemplării, încântării, propriei dreptăţi, distincţiei adevărurilor
tale în faţa mulţimii celorlalte``…
Câţi pot
fi înţelegători, precauţi, ştiind că sunt înconjuraţi de jocul norocului
ce le conduce destinele, câţi ştiu că riscă cu aşteptarea ceasului bun
şi se tem să nu-şi arate prostia ? Lumea este împărţită şi pe rând are
parte de toate.
Un tâlc al
măsurii în biruinţă, a felului ei de a fi mai mult, mai puţin necesară,
îl simţim instinctiv încă de la vârsta şcolară, fiindcă
"
Biruieşte în cele din urmă acela care are tăria de a se lăsa învins în
viaţa de toate zilele``
ne spune George Călinescu. Reuşita nu poate fi decât urmarea selectării
a ceea ce merită sacrificiul energiilor noastre.
Sigur,
pe de altă parte, trebuie să-l felicităm pe competitor pentru răbdarea
exemplară de a nu da importanţă, de a se lăsa învins în nesemnificativ.
În fapt el protejează interesele mari, a fost dăruit cu simţul
disputelor, cu înţelesul lor major, până la urmă a modului de a vieţui;
nu se poate numi un învins. Un text asemănător ne opinează " Nu
întotdeauna victoria imediată
este scopul final al unei lupte``
Marin Preda. Nu-i de mirare, din moment ce nu cunoaştem tacticile,
strategiile, formele de luptă, consecinţele paşilor pe termen lung…. Să
recunoaştem că în bătăliile mari, mutările în care se lasă întrecut
biruitorul sunt însoţite de sacrificii faţă de ceva, de talent,
experienţă, răbdare, poate geniu.
Ordinea în
concursurile vieţii are în faţă o imediată deviză a implicării, a
destoiniciei de a încerca, încerca mereu, dacă se poate cu însufleţire.
Toate îndemnurile pentru a învinge, pentru a te învinge, parcă sunt
copiate după iluştrii dascăli.
:
Nu descuraja niciodată pe cineva care progresează, indiferent cât de
încet o face(Platon);
Succesul, în mare parte stă în voinţa de a învinge
; să ne străduim şi să stăruim( Seneca); Când eram tânăr am văzut că
nouă din zece lucruri eşuau şi cum nu am mai vrut să eşuez, am muncit de
zece ori mai mult.
(George Bernard Shaw ). Ce bine " să munceşti de
zece ori mai mult, să-ţi cauţi reuşita``. Să ne recunoaştem dreptul de a exista şi atunci când nu reuşim nici a unsprezecea oară, când eşuăm mereu.
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
|
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |