CE ESTE ŞI CE NU ESTE USR-UL DE AZI

Prof. dr. Adrian Botez

Dacă este să luăm de bun „desfăşurătorul” şedinţei de alegeri, din 23 noiembrie 2009, de la USR (din Sala Amfiteatru a Teatrului Naţional), este tot mai dificil de spus ce este USR-ul şi mult mai uşor de zis ce nu este: UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA NU ESTE O UNIUNE DE SCRIITORI!!! Fie şi pentru că lipseşte solidaritatea/”uniunea”... -  „întru cele ale Binelui”...!

Din momentul în care am văzut cine candida pentru „şefia” USR, am înţeles că USR nu poate să-i reprezinte pe scriitorii autentici, cu valoare netrucată, ai României, ci a devenit (dacă n-o fi fost şi mai dinainte...) o anexă penibilă a regimului politic din România: un „tătuc”, în jurul căruia „fac de gardă” mamelucii „tătucului”, prin „masa” cărora  se „scurg”, spre josul obedient şi sicofant şi „lăudător profesionist” (numărând peste două mii de membri, din cei 2.400 - reunindu-i pe toţi impostorii „umflaţi” de suficienţă şi de pretenţii, obraznici, prădalnici şi nesimţiţi!)..se „scurg”, spre „josul” lipsit de caracter, dar şi de valoare, „beneficiile” (relative, e drept) - iar „dizidenţii” (abia câteva zeci de scriitori de valoare, DACĂ or fi fiind şi atâţia!) formează un grup „tolerat”, din raţiuni şmechere, de justificare a existenţei acestui mamut paralitic, care a devenit USR-ul – tot mai mult, un refugiu de ţaţe, o „piaţă” largă şi greţoasă, de corupţi şi corupători, care sugrumă, pur şi simplu, semnificaţiile pur axiologice (s-ar cuveni să fie chiar apostolico-vaticinare...!) ale „adunăturii”...oricum s-ar numi ea: „uniune”, „societate”.

Acest mamut inutil (poate doar celor care s-au refugiat în USR ca într-o „locaţie de pensie”,  să le fie de ceva folos...) nu mai are nici argumente, nici o logică elementară de existenţă, măcar, dacă i-am cere să ne explice: de ce Dumnezeu se mai numeşte „Uniune a SCRIITORILOR”, şi nu „Brutărie” sau „Ferometal”: USR NU E ÎN STARE SĂ-ŞI PROMOVEZE NICI MĂCAR CĂRŢILE PE CARE PROPRIILE EI JURII (de multe ori, chiar onorabile şi suficient de obiective...) LE PREMIAZĂ! Argumentul că „fiecare se descurcă, e economie de piaţă” e o tâmpenie fariseică, aduce aminte de afirmaţia „soldăţeilor” lui Ceauşescu (Dumnezeu să-l ierte!), referitoare la Şcoala Românească şi la profesorii ei: „Păi, în definitiv, voi ce produceţi? Voi doar consumaţi! Adică, muncitorul din fabrică să stea opt ore la strung, şi voi, nu?! Şi câtă eficienţă productivă are el, şi câtă ineficienţă crasă aveţi voi...în definitiv, voi nu creaţi nimic, nu se vede  nimic, de pe urma voatră!”

Conform acestui argument, putem să renunţăm de pe acum la statutul de om: cultura şi lumina raţiunii din ochii „tereştrilor” vor dispărea, în cel mult un veac, şi se vor sui la loc, în pomi, conform darwinismului, o sumedenie de maimuţe...În orice perioadă a istoriei umanităţii cultivate/civilizate, scriitorul a fost „un lux”, dar un lux necesar şi întreţinut, destul de constant, de mecenaţi. Fireşte, cu condiţia să existe valoare în ce scria şi, CEEA CE ESTE EXTREM DE IMPORTANT:  această valoare să fie detectată, acceptată şi promovată!!! (...la curţile imperiale ale romanilor, la curţile ducale ale Evului Mediu etc. etc.). Şi să nu-mi ziceţi că un Horaţiu ori un Villon aveau, ei, bani de „promo”...!!! Doar atâta că, fie şi din orgoliu deşart, împăraţii romani şi ducii/prinţii medievali (într-o veritabilă „cursă” culturală, de „formula UNU”!!!) aveau nevoie să se fălească (poate cu prea multă vanitate,... -  dar, în niciun caz, nu „ratau” valorile autentice...AVEAU GUST ARTISTIC RAFINAT, UNEORI INFAILIBIL, precum celebra familie aristocrat-florentină a Medicilor! – nu ca „maneliştii” noştri de azi, care promovează scabrosul cel mai vulgar al „efebilor” favoriţi, languroşi  pervertiţi pe „deandosulea”... - pe post de „artă”) – cu aceşti „bufoni” şi „monştri” ciudaţi... (monştri asemeni grifonilor şi sfincşilor...), care sunt scriitorii CARE AU DE SPUS LUMII CEVA!!!

Iar nu să se fălească, pe de o parte, cu „numărul filialelor şi cu numărul membrilor”, iar pe de altă parte să răsfrângă buza a dispreţ suveran, când vine vorba de a promova autentica valoare scriitoricească (prin edituri şi librării, în care să se expună măcar ce au premiat juriile filialelor USR! – printr-un activ şi susţinut şi cât mai „maioresciano”- obiectiv „promo”, al cărţilor, pe posturile de Radio-TV – pare că „revoluţia tehnică” este utilă oricărui cretin din lume, numai scriitorului de valoare, NU!)...”Nu-s bani la Cultură!”... – Da, n-or fi ei prea mulţi, banii ăştia...(că nu se restaurează nici mânăstirile Voievodului Sfânt, Ştefan!) – dar, atunci, pe ce bani nu vă mai vede omul pe voi, „şefilor şi şefuţilor” şi „cadânelor (feminine şi nu doar...) de şefi”, de atâtea „primblări” prin ...”neagra străinătate”?! Şi nu cu „tărăboanţa”...ci cu maşini „tari”, schimbate ca...”izmenele”! Aud?!

Iar nu să „promoveze”, asiduu, moda TIR-urilor pline de „euroi” (dar şi de alimente! – „Foamea/criza-i mare, Mitică!”), puşi în slujba „numărului sporit de membri”...ptiu! – ăsta, abia, e un stahanovism absurd, neo-stalinism pseudo-scriitoricesc  şi putregăire abjectă, prin „lamura” (de plumb...) a corupţiei, a coruperii caracterului USR-ului! Prin aşa, abia, se „strică orzul pe gâşte” ŞI SE COMPROMITE, GRAV ŞI DEFINITIV,  IDEEA DE USR ŞI DE SCRIITOR!!!

Din momentul în care răspunsul dlui Nicolae Manolescu, la solicitarea lui Liviu Ioan Stoiciu (precum că Paul Goma ar trebui făcut „preşedintele onorific al Uniunii, cât mai puteţi”), a fost: “Goma nu e membru al Uniunii” – îmi este extrem de clar că birocraţia meschină a distrus existenţa REALĂ a USR-ului.

Chiar dacă valoarea estetică a operei lui Goma nu depăşeşte, cu prea mult, mediocritatea – în schimb, valoarea umană şi de caracter îl singularizează: este unicul scriitor român, dizident autentic, asumându-şi integral riscurile dizidenţei sale, în raport cu regimul comunist din România ante-1989. Şi, ca şi Hristos, a luat asupra sa păcatele acestora…Nu şi la modul mântuitor, e drept.

Tot aşa precum lui Goma (SUNT ABSOLUT SIGUR!) le-ar fi răspuns dl Manolescu şi lui Eminescu, Creangă, Caragiale…(“ne-membri ai USR”…) - dacă aceştia n-ar fi fost nişte eminenţi… “pupinmanoleşti”!!! Doar UNUL trebuie să fie “tătucul”, precum Bunul Dumnezeu, nu?!

Am devenit membru al USR-ului la îndemnul şi insistenţele unui mare şi autentic poet neaoş vrâncean, Dumitru Pricop. Zăbovesc, încă, în USR, în memoria celor care acum nu mai sunt, dar, prin propria lor valoare de ARTIŞTI AUTENTICI, nu au girat, din plin,  doar valoarea  cărţilor mele şi au confirmat harul Duhului meu – ci au girat şi, din păcate, continuă, prin reverberaţii mistice, transmundane, să gireze şi numele de “USR”…Dar mi-e tot mai greu şi tot mai penibil să confrunt frunţile lor boltite de Har Dumnezeiesc, cu…realitatea şedinţei din 23 noiembrie 2009, a USR… - fără să mă simt… murdar…de fapt, pângărit de impostura obraznică şi sterilă, a celor care au ajuns şi se “ţin” (unul pe altul, şi toţi ca…”variante de putere”?! – “putere”, în lumea unde ar trebui să apară Frumuseţea Dumnezeiască a Verbului! - dar n-o mai poate face, de scârbă şi lehamite…) în “fruntea bucatelor”: un Manolescu- “tătuc” – doar…ŞEF, ”până la 120 de ani” (că doar nu veţi zice că o Istorie,  în care Eminescu şi Neamul Românilor, sunt batjocoriţi, spurcaţi şi înjosiţi, face din Manolescu un scriitor şi un critic şi un model de om de cultură…cum ERA, oarecum, înainte de 1989?!), un Breban, care nu-şi poate citi nici el romanele, fără să adoarmă…un limbric tuciuriu, care se zbate de mama focului, în intestinul (gros) al subculturii/imposturii obraznice, de “enterteinment”…un Stan, care înseamnă mai puţin decât nimic (fără de Bran). În ce-l priveşte pe dl Ştefan Agopian, îmi rezerv, încă, vreme de meditaţie. Dar atât! E mult prea puţin pentru a fi, totuşi, ceva.

prof. dr. Adrian Botez

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com