|
 Ceasul
biologic şi ritmurile circadiene
Venera
Dumitrescu-Staia, CANADA
Trăim în
prezent într-o lume din ce în ce mai artificială. Electricitatea şi
sistemele moderne de iluminat ne permit a continua activităţile noastre
atât ziua, cât şi noaptea, fără a fi "sclavii" luminii solare, putând a
călători pâna la antipozi în câteva ore, ceea ce era imposibil şi de
negândit la începutul secolul trecut. Ori, fiinţa umană (ca şi
majoritatea animalelor) are un "ceas intern, un ceas biologic" ajustat
ritmului zilei şi nopţii, creierul uman având capacitatea îndurării
alternanţei celor trei stări de veghe principale anume: trezirea, somnul
şi visul. Dacă funcţiunile somnului şi trezirii sunt cunoscute,
dimpotrivă, funcţiunile celei de a treia stări a creierului, care este
visul, ramâne una din enigmele cele mai iritante ale biologiei umane.
Din curiozitatea aflării acestei ENIGME, care priveste tot OMUL, am
pornit spre cercetarea unor materiale publicate (cărţi, reviste,
internet), aflând cele ce urmează. Citind cartea "Paradoxe du sommeil",
autor Michel JOUVET, neurobiolog francez (n.1925) la Lons de Saunier,
considerat ca unul din pionierii "Hipnologiei", Membru al Acadeiei de
Ştiinţe franceze în 1977, distins cu Medalia de aur CNRS în 1989,
(Centrul national de cercetari stiinţifice, cel mai important organism
de stat din Franţa, fondat în 19 Octombrie 1939). Printre altele,
M.JOUVET, propune teoria speculativă, precum că "funcţiunea visului ar
fi o reprogramare neurologică iterativă pentru prezervarea la indivizi
ereditatea psihologică la baza personalităţii sale".
Din cele scrise de M.Jouvet, precum şi din cercetările echipei de
biologi de la Spitalul Sacré-Coeur din Montréal, condusă de M-me Marie
DUMONT, biolog, rezultă că "Somnul este o pierdere a cunoştinţei, fără a
pierde însa recepţiile senzitive cu lumea exterioară, acompaniat de o
diminuare progresivă a tonusului muscular, care survine la intervale
regulate". S-a mai stabilit că, "Alternanţa trezire"somn"", corespunde
unuia din ciclurile fundamentale la animale - ritmul circadian. La
specia umană, somnul ocupând aproape o treime din viaţa sa.
Acest "ceas biologic" (l'horloge biologique), este ascuns în
circumvoluţiunile creierului, cele care controlează somnul, apetitul,
temperatura corpului, secreţiile hormonale, etc. Dupa cercetările celor
enunţati, ar fi posibil să se "modifice ora ceasului biologic,
modificând iluminarea". După Marie Dumont, reajustarea ceasului intern
trece prin ochi, motivând aceasta, afirmând că, "pe retina ochiului,
celulele ale caror singura funcţiune este de a ajusta ceasul intern,
care este situat în hipotalamus, glanda care se găseşte la baza
creierului. Dar, se atrage atenţia că "semnalul luminos trebuie să
parvina la creier la un moment precis al ciclului sau circadian".
Se mai ştie că la sfârsitul fiecarei zi, temperatura corpului scade
puţin câte putin sub efectul melatoninei, care nu este altceva decât
hormonul somnului. Ori, la sfârşitul nopţii, este un punct-pivot unde
temperatura începe să urce din cauza unui alt hormon, mai stimulant,
anume CORTISOLUL. Reţeta D-nei M.Dumont este simplă, dupa teoria sa şi
anume că, fiecare dintre noi trebuie să-şi identifice punctul-pivot
personal, adică două ore înaintea momentului obişnuit de trezire,
adăugând ca "nu este suficient sa transpozăm acest punct-pivot în fusul
orar al unei destinaţii unde vrem sa ne deplasăm". Pentru o călătorie
catre Est, trebuie avansat "ceasul intern biologic" şi a se expune la
lumina DUPĂ ora fatidică. Dar pentru o călătorie spre Vest, este
contrariul, trebuie să ne expunem la lumina ÎNAINTEA punctului-pivot
pentru a da înapoi "l'horloge biologique". O alta soluţie experimentată:
"de ce să nu ne ajustăm ceasul intern înainte de a pleca într-o
călătorie, în funcţie de diferenţele orare?" În acest fel se pot evita
decalajele orare, care ne pot împiedica să activam după cum ne-am
propus, fiind obligaţi "să dormim ziua şi să fim treji noaptea" sau
invers.
Michel Jouvet, mai confirma că ciclul trezire-somn, la majoritatea
speciilor, este sub dependenţa ritmului numit "nycthéméral", nictemeral,
(cuv.gr.nuktos=noapte, hemera=zi), acest ritm acţionând ca sincronizator
sau timp dat asupra unui h.b. intern situat în hipotalamus, care
primeşte informaţia luminoasă pe căi venind de la retină. Acest h.b.
intern, în lipsa sincronizatorului extern, de exemplu o zi prelungită
într-un adăpost întunecat sau într-o peşteră etc., funcţionează cu o
mică întârziere sau un avans asupra ritmului de 24 ore, deci aproape 24
ore (circadiene), de unde şi termenul de ritm circadian. Ori, acest h.b.
tine sub dependenţa sa numeroase alte "ceasuri" care controlează sinteza
enzimelor si a hormonilor, temperatura centrală a corpului uman şi
indirect ritmul de trezire şi de somn.
Constatările celor autorizaţi (enumerate foarte succint de subsemnata)
nu au avut importanţa altădată, dar civilizaţia industrială cu ritmul de
lucru cunoscut în prezent, apariţia Jet-urilor şi a călătoriilor
intercontinentale, au plasat creierul uman în condiţii pe care evoluţia
umanităţii nu le-a prevazut. Astfel, dacă un călător pleaca din Lyon
(Franţa) pentru a ajunge la Los Angeles, păstrează un ritm circadian
endogen al ceasului sau biologic intern, pâna când va primi informatiile
zi-noapte decalate cu 8 sau 9 ore, rezultând o desincronizare între
necesitatea lui de somn sau de trezire şi timpul legal, de unde apare
trezirea în mijlocul nopţii şi adormirea în timpul zilei. Aceste
desincronizări între orologiul circadian endogen şi timpul real poate
antrena, mai cu seamp dacă ele se repetă deseori, o dereglare a ciclului
trezire-somn, deseori depresiuni. Daca ritmul circadian comandă
alternanţa trezire-somn, este un ritm ultradian de ordinul a 90 minute
care reglează periodicitatea somnului paradoxal. La om este posibil ca
acest ritm ultradian să fie expresia unui ritm fundamental (Basic Rest
Activity "BRAC"), acest ritm fiind atunci predominant la nou-născuţi,
dar va fi apoi mascat în cursul trezirii la adult.
Faţă de toate aceste analize şi constatări de catre cei autorizaţi, se
întelege astfel cât este de important în ergonomie şi în clinică, să se
urmarească posibilitatea ASINCRONIEI antrenate de orarele alternante sau
repetarea călătoriilor intercontinentale.
Venera
Dumitrescu-Staia
CANADA
|
Comentarii de la cititori |
|
