Cel mai putin dorit razboi

Mihai Barbu - Israel

Fotografii pe "viu" de la Ben Todica, Australia

Impresii si pareri personale in FORUM

Ofensiva israeliana in Liban, precum si tirul cu rachete asupra nordului Israelului continua, in ciuda apelurilor internationale de incetare a focului. Apelurile diverselor state si forumuri internationale , dornice de a media, s-au izbit de asemenea de un refuz categoric al celor doi combatanti. Cele doua mituri ale societatii israeliene: "nu lasi un ranit pe campul de lupta" si "nu lasi in prizonierat un militar israelian sunt din nou in examen". Am sa incerc in randurile ce urmeaza , ca locuitor in apropierea zonei conflictuale si ca cetatean israelian sa aduc cateva complectari si reactii de la fata locului.

Protagonistii acestui conflict pana in momentul de fata sant Israelul si Gruparea terorista Hezbullah care isi are bazele in Liban..O mica prezentare...

1- Hezbullah

Înfiintat în 1982 cu sprijinul Siriei si mai ales al Iranului, ca reactie la invazia israeliana din luna iunie a aceluiasi an, Hezbollahul a devenit foarte repede principala organizatie militara în confruntarea cu Israelul în sudul Libanului. Constituita din mai multe grupari, organizatia avea drept obiectiv initial extinderea revolutiei islamice iraniene si înfiintarea unui stat islamic în Liban. La 23 octombrie 1983, i se atribuie doua atentate sinucigase împotriva fortei multinationale de mentinere a pacii, soldate cu moartea a 248 americani si 58 de francezi.

Între 1985 si 1987 au loc lupte interne între diferitele grupari, gestionate din afara de Siria si Iran. Dupa moartea ayatollahului Khomeiny, influenta Iranului scade, iar între 1990 si 2000, Hezbollahul îsi consolideaza alianta cu Siria si îsi întareste aripa militara. Îsi continua lupta de gherila împotriva Israelului într-un conflict care depaseste zona tampon din sudul Libanului.

Hezbollahul este acuzat ca a luat ostatici cetateni occidentali în anii '80 si ca a organizat atentate teroriste. Se bucura de o oarecare simpatie în lumea araba musulmana pentru ca a obligat statul evreu sa paraseasca sudul Libanului în iunie 2000.

Fractiunea civila a reusit sa-si asigure increderea populatiei construind scoli si spitale si asigurand asistenta sociala. Hezbollahul este, in acelasi timp, un partid politic recunoscut in Liban. Prima oara a participat la alegeri in 1992, iar acum detine 14 locuri in Parlamentul de la Beirut.

Azi, dupa 6 ani , cu ajutorul financiar si material al Iranului si Siriei , organizatia a reusit sa adune o cantitate impresionanta de arme de toate felurile, care depasesc cu mult inzestrarea armatei Libaneza si care sunt destinate distrugerii Israelului.

2- Israel

Proclama independenta in 1948 , dupa 2000 de ani de Galut, dupa evenimente tragice in care au disparut 6 milioane.

Problemele insa nu inceteaza, razboi dupa razboi , acte teroriste si o permanenta amenintare cu nimicirea statului ne-au acompaniat toti acesti 66 de ani.

Populatia tarii a ajuns la 6 milioane suflete- evrei, arabi, druzi, beduini numar care pentru prima data l-a intrecut pe cel al raspandirii evreilor in lume.

Societate democrata, dezvoltata social , tehnologic si militar la un inalt nivel, Israelul sta ca un ghimpe in ochii vecinilor. Daca cu tarile vecine este pace , mai mult sau mai putin, gruparile teroriste nu se impaca cu existenta lui.

3-Scena

Liban si nordul Israelului. Dar si o intrebare fireasca : de ce Liban ? Daca Hezbullah este productia Iranului si a Siriei.

Care este vina Libanului si de ce trebuie sa sufere distrugeri atat de mari, la numai 15 ani de la refacerea partiala a pagubelor razboiului civil ?

Libanul ar putea fi cel mai comod si bun vecin pentru Israel .

Dar ca si noi , are ghinion.Pe de o parte extremismul si fanatismul religios al Iranului care vrea sa se instaleze in cea mai democrata tara din Orientul Mijlociu, iar pe de alta, dorinta Siriei de a deveni provincia ei.

Deloc simplu, in plus doar de cateva luni , Libanul are conducerea cea mai liberala din ultimii ani.

Dar a venit timpul sa hotarasca : stat independent si suveran pe tot teritoriul , sau accepta creearea unui alt stat pe teritoriul lui.

Nici Israelul nu duce lipsa de dureri de cap.Desi toate fortele politice sprijina guvernul, incep sa se auda intrebari asupra termenului final al conflictului.

De intrebat este simplu, dar cum sa inchei conflictul ? si mai ales cu cine ? cine este garantul ca viata poate deveni linistita pe termen lung ? care este solutia in marea asta de ura si dorinta de exterminare ?

Solutia armata nu pare sa fie nici hotaratoare si nici eficienta.iar cu cat creste numarul inmormantarilor creste si nervozitatea.

Santem in plina vacanta a copiilor, dar majoritatea o petrec in adapost, parintii nu lucreaza , nervii sant intinsi , situatia materiala incepe sa fie dificila si este numai inceputul.

De cealalta parte, aceeasi tragedie -daca nu mai mare, caci Hisbullah si-a plasat buncarele, depozitele de arme, birourile in apropierea populatiei civile folosind-o ca un scut viu.Mai mult, cei ce vor sa paraseasca zona sant impiedicati......

Si numarul victimelor creste cu fiecare zi , numarul refugiatilor de asemeni. Tragedii, durere, ura. Ura care a mocnit pana acum, iese la suprafata, o cunoaste o alta generatie, ca sa o duca mai departe.

Se apreciaza ca reactia Israelului este disproportionata... Pentru o civilizatie care a enuntat cea dintai in istorie legea talionului, adica exact principiul care limita sanctiunea silind-o sa fie proportionala cu culpa (ochi pentru ochi, nu cumva doi ochi pentru unul singur, sau viata pentru un dinte), aceasta acuza pare destul de impovaratoare

Cum se poate incadra termenul proportional? Era oare de asteptat ca armata israeliana sa sape si ea un tunel pana in Liban, sa rapeasca patru luptatori Hezbollah, sa ucida doi si sa ofere alti doi la schimb? Odata ce state sau organizatii refuza sa recunoasca, de decenii, legitimitatea unui alt stat, si el membru al ONU, actionand pentru distrugerea acestuia, nu mai avem mult de discutat in legatura cu proportionalitatea reactiilor.

Ce poate fi proportional cu faptul ca presedintele Iranului face - acum, in anul de gratie 2006 - apologia "solutiei finale"? Proportional, Israelul ar trebui sa ameninte la randu-i cu disparitia pe toti urmasii acelui mare imperiu care i-a salvat pe evrei din captivitatea babiloniana. Ochi pentru ochi...

4.-pretul

In cursul orelor care au precedat atacul asupra capitalei libaneze, avioane israeliene au lansat manifeste care sfatuiau populatia sa paraseasca locuintele aflate in preajma comandamentelor Hezbollah.

De asemenea, a fost bombardata si cladirea aeroporturilor din Beirut, dupa ce raidurile anterioare vizasera doar doua terminale. Nu numai comandamentele Hezbollah au fost tintele atacului aerian, in tot cursul noptii si al zilei anterioare, au fost bombardate 70 de obiective terestre, intre care Centrala Electrica din sudul Beirutului, 10 poduri, intre care marele pod care face legatura dintre capitala libaneza si Aeroportul International din Beirut, trei depozite de carburanti, segmente ale soselei strategice Beirut-Damasc, zeci de obiective de pe coasta Marii Mediterane, de la Beirut si pana la Sidon, baze ale unor organizatii palestiniene aflate in Valea Libanului, langa granita siriana. Libanezii anuntau, ieri la pranz, aproximativ 150 de morti si sute de raniti, de la inceputul ofensivei israeliene. In diferite raiduri de bombardare a unor obiective aflate pe coasta marii Mediterane, in special a Sidonului, au actionat si nave de razboi israeliene.

Oficialii israelieni explica intensitatea si gravitatea acestor bombardamente prin aceea ca Hezbollah continua sa atace populatia civila si asezarile evreiesti din nordul tarii, de la Metula , la Haifa si pana la Tiberias si Nazareth In total ai murit 21 si au fost raniti peste 100 de israelieni, intre care multi copii. In unele localitati s-au produs intreruperi de curent electric si au ars, in urma incendiilor provocate de rachete, zeci de hectare de pasune. Toti turistii si cetatenii straini au parasit localitatile de vilegiatura, sute de familii s-au refugiat in alte locuri. Comandamentul militar le-a cerut locuitorilor ramasi sa doarma in adaposturi si sa fie atenti la alarme.

E vorba de sute de mii de locuitori care traiesc acum in pericol. Imediat dupa rapirea, marti, a celor doi militari israelieni - incidentul care a declansat ofesiva israeliana - generalul Dan Halutz, comandantul armatei israeliene a lansat operatiunea "Hannibal", pentru recuperarea lor. Unii responsabili militari afirma ca armata israeliana (Tzahal) este pregatita pentru o lunga durata a ostilitatilor.
E greu de crezut insa ca lumea internationala va lasa ca macelul sa se amplifice si sa se intinda pe o perioada lunga. E adevarat ca presedintele american, George W. Bush a invocat dreptul israelian la aparare, dar seful diplomatiei americane, Condoleezza Rice a adaugat: "Cel mai important e ca Israelul sa actioneze cu retinere".

Este adevarat ca poate pentru prima data in scurta sa istorie , Israelul are acordul international, tacit sau fatis, dar asta nu apropie termenul de rezolvare.

Comentatorii, nu ostenesc sa expuna argumente rationale, dar imaginile - prin firea lor mai convingatoare decat cuvintele - ne arata apoi chipurile copiilor libanezi inspaimantati. Exodul sutelor de familii, disperate, speriate, dezorientate . Mortii si ranitii, de o parte sau de alta , ruinele si panica, de o parte sau de alta , nu pot fi cantarite ca la farmacie. Raman in memoria generatiilor pe multe zeci si zeci de ani.

5. –finalul ?

Premierul israelian, Ehud Olmert , a pus ieri trei conditii pentru incetarea focului in Liban: eliberarea celor doi militari rapiti, incetarea tirurilor de rachete si aplicarea unei rezolutii a ONU privind dezarmarea miscarii Hezbullah de catre Liban.

Adevarul este ca nimeni nu poate sti cand se va incheia aceasta aventura razboinica.
Atat militarii israelieni cat si Hezbollah anunta ca inca nu au pus in functie toate armele pe care le poseda. Asemenea vorbe inspaimanta.

Un cotidian ebraic isi invita cititorii la un sondaj, cu intrebarea: "Ce e mai bine, sa ne asezam cat mai repede la masa tratativelor, sau sa continuam , sa bombardam cat mai mult"

Presiunea parintilor, doritori sa-si salveze copiii si sa-i revada reintorsi sanatosi acasa, senzibilizeaza opinia publica, determinand cresterea numarului celor care considera ca militarii rapiti trebuie sa fie eliberati, cu orice pret.

Premierul israelian, Ehud Olmert, se afla intr-o dilema uriasa.

Mihai Barbu

www.romania-israel.com

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)