EDITORIAL

CENTRUL  PIRATERIEI

Unde ne sīnt patrioţii de combativitate demnă, despre care vorbeşte istoria, patrioţii care să se impună prin calităţi civice, prin acţiuni proprii, īn momente de supremă īncordare, precum cele de astăzi, cīnd mizeria socială şi haosul capătă puteri? Dar devotamentul şi abnegaţia diplomatului, a politicianului romān de altădată, duse pīnă la capăt pentru un ideal extraordinar sau īn favoarea unor virtuţi excepţionale, cum ar fi loialitatea faţă de ţară şi moralitatea? Īn aceste momente de nesiguranţă şi de decădere morală generală, politica şi diplomaţia s-au redus la profesiuni bine remunerate, de mică eficienţă şi autoritate, ele īnsele devenind cuibul tuturor corupţiilor. Cine īşi mai īndreaptă azi atenţia asupra marilor portrete istorice din care să preia īnvăţăminte şi probe de virtute, ca apoi să vină cu remedii, cu soluţii pentru o convieţuire ideală īn graniţele noastre? Singurele capacităţi de acţiune, utile societăţii, īn folosul idealurilor naţionale - ideologia politică, oricare ar fi ea, virtutea şi morala - au fost treptat īnlocuite cu practici speculative, corupţie şi injustiţie.

Conducătorii postdecembrişti vor rămīne īn istorie, īnsă ca unii dintre cei mai corupţi, īn fruntea celor mai decăzute demersuri, care au condus la decădere economică şi politică a ţării noastre, īn condiţiile īn care plecasem de la independenţă economică. Lipsiţi de patriotism, se īnţelege că aceşti mercenari s-au pretat la orice acţiune, conştienţi că, prin puterea pe care o mīnuiesc şi pentru care iau sume fabuloase, se pot bucura de orice drept şi de autoritate īn defavoarea poporului, īnsuşindu-şi astfel cele mai bune prăzi din patrimoniul economic romānesc. De la borna de la care īşi luaseră startul libertatea şi democraţia, Romānia ar fi trebuit să fie astăzi centrul şi şcoala diplomaţiei europene. Ţara noastră a avut şi are excelenţi oameni de cultură, din rīndul cărora s-ar fi ridicat ambasadori şi politicieni care să-i reprezinte cu onoare interesele īn lume şi să lanseze o linie de conduită aptă unei emancipări veritabile a societăţii romāneşti. Fără aceştia, Romānia, cu braţele şi autoritatea externă amputate, este tīrītă īn sclavia Marelui Capital străin, care īn ultimul an nu a făcut decīt să-şi accentueze dominaţia, prin mijloace de-a dreptul teroriste.

Consecinţele conducerilor dezastruoase se reflectă īn toate domeniile.  Morala a devenit odioasă şi străină oricărui ideal creştin, contextul fiind animat de un puternic impuls fanatic, promovat de toate mijloacele posibile: juridice, comerciale, artistice, media, dar īndreptat spre hedonism. Decăderea prin excesul acestor manifestări de tip carnavalesc atinge punctul culminant īn momentul īn care Romānia īşi ştirbeşte independenţa politică, dar mai cu seamă pe cea economică, şi se īndreaptă spre o fatală cădere īn hău. Aceste simptome asociate condiţiilor politice şi sociale pregătesc, nu numai īn ţara noastră, scena unui timp de mari contradicţii, de ample şi de inevitabile schimbări. Tot mai multe state, printre care şi Romānia, se află īntr-o stare de apatie generală, subjugată de exaltarea conducătorilor ei, care ignoră pericolele dinspre orizontul extern. Marele Capital, uriaş centru de trafic mondial, de unde se exercită acţiuni de piraterie asupra popoarelor, continuă să supravegheze, să controleze şi să trateze statele lumii ca pe nişte teritorii aservite multiplelor interese de ordin militar şi comercial. Legendară, desigur pīnă la un punct, va rămīne declanşarea acestei a treia mari crize economice mondiale, ca fiind startul decadenţei morale absolute a Puterii Supreme Mondiale, care a hotărīt decenii la rīnd, aprig şi intempestiv, destinele atītor popoare, supuse capriciilor distrugătoare, īncīt nimeni, nu va fi scutit de cruzimea consecinţelor ei pe termen lung.

Personalităţi politice şi istorice ale lumii, pe cīt de proeminente, pe atīt de josnice īn fapte imorale, au degradat ambianţa unor axe ale evoluţiei civilizatoare ale planetei, impunīnd prin forţă militară, ideologică sau economică o disciplină cu un rang fără seamăn de dur. La ce să se aştepte omenirea īn următorii ani, avīnd īn vedere semnele evidente ale bolii morale şi economice ale capitalismului? La anarhie şi la mutaţii sociale profunde, mult mai greu de asimilat. Omenirea are nevoie de un model de īnţelepciune, de un promotor al unor timpuri īn care, prin reconsiderarea tradiţiilor, să se pună bazele unei alte realităţi sociale şi economice.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de