Revista AGERO Stuttgart - redactor Lucian Hetco

Cetăţean în Eldorado

Dimitrie Grama - Danemarca

Impresii si pareri personale in FORUM

Imi amintesc foarte clar una din discutiile pe care le-am avut cu tatal meu prin anii 1958-59. Aveam doisprezece ani si tocmai devenisem pionier. Ceva mai tirziu decit colegii mei de clasa, care au fost "facuti" la zece ani. Eram elev bun, dar mi s-a spus atit la scoala cit si acasa ca "situatia familiara" nu corespunde cu criteriile ideologice etc. In fine doi ani mai tirziu cu aportul directorului scolii care cunostea familia, mi s-a acordat cinstea sa fiu facut pionier. Am fost atunci foarte mindru si singur fiecare seara imi calcam cravata de pionier, sa fie imaculata. De asemenea am devenit un inflacarat adept al ideilor socialist-comuniste, dupa ce parintii au fost nevoiti sa-mi cumpere carti de documentare si bineînteles ca atitudinea mea a creat o "stare" in familie in care parintii incercau sa inteleaga doctrina comunista expusa de mine. Nu am fost contrazis, decit in poate expuneri minore, ci chiar din contra, parintii s-au aratat fata de mine mindrii ca au un fiu progresist. Asa intelegeam lucrurile atunci. In avintul meu proletar, tot atunci am hotarit ca eu nu voi urma liceul, ci scoala profesionala si aceasta hotarire a mea a iscat neliniste in familie, unde chiar si bunica mea avea liceul la "pensionat privat" in Vrsats. Parintii au incercat in fel si chip sa ma convinga de avantajele educatiei superioare mai ales puse in "slujba poporului", dar fara nici un folos. Eu stiam una si buna: scoala profesionala.
Tatal si unchiul meu erau ingineri la Combinatul Metalurgic si Siderurgic din Resita si ajuns in clasa a saptea, ei, cu consitamintul meu, au hotarit sa fac o "practica" in uzina, sa intru cit mai repede in contact cu clasa muncitoare si cu viitorul meu atit de dorit. Atunci in citeva saptamini am descoperit ca realitatea mincitorului obisnuit si a mea proprie de "calfa" nu este aceea pe care ideologii Marx, Engels si Lenin au descris-o in cartile citite de mine, caci eram un marxist-leninist autodidact la virsta de treisprezece ani! La sfirsitul acelei perioade "practice", tata a deschis, asa ca din intimplare ,o discutie referitoare la Educatie si Munca. Cuvintele conclusive mi-au ramas intiparite in cuget: "Dimi in viata este important sa fii cinstit si sa faci ceva, orisice ar fi; timplarie, mecanic, vopsitor, strungar, inginer, doctor sau filozof dar atunci cind au luat acea decizie sa faci acel lucru cu dragoste si sa-l faci bine. Pentru ca in viata ceeace tu investesti in tine insuti, este singura bogatie pe care poti fi sigur ca o vei pastra. Toate celelate bogatii sunt efemere si mai ales nesigure, pentru ca nu le poti "cara" cu tine. Acum gindeste-te bine si alege cu inima si mintea ta, eu nu pot alege pentru tine, dar orice tu alegi este binecuvintat de noi".

Asa s-a terminat discutia mea cu tatal meu, discutie care abia mai tirziu mi-am dat seama ca m-a format ca individ matur, obligindu-ma sa-mi asum responsabilitatea actelor mele. In vara aceea am intrat la liceu si restul vacantei l-am petrecut la tara, la Ilidia unde stramosii din partea mamei s-au stabilit pe la 1650. In curtea primariei, care inainte de era populara a apartinut familiei mele, era un nuc deosebit care facea nuci mari, cam cit un mar mic.

Prietenul meu de copilarie de acolo, Ion Deala, m-a luat sa "culegem" nucul care, cum sunea el, era al meu si atunci fiind in toiul culesului in acel nuc enorm, am asistat la o intimplare care a avut un "impact" colossal asupra mentalitatii si viitorului meu. La un moment dat in curtea primariei a fost tirit un taran batrin pe care toti il cunosteam si iubeam pentru ingaduinta si bunatatea lui naturala. Primarul (un venetic) si militeanul (care era tigan din satul vecin) injurindu-l si amenintindu-l sub lovituri de pumni si picioare strigau: "intri ba in colectiva ca daca nu de aici nu pleci".

Omul avea vreo cinci-sase hectare de pamint si vreo doua gradini de vita de vie si pruni. Nu a intrat in colectiva si m-a ajutat sa vad lumea in care traiam cu ochi deschisi si limpezi. Atunci m-am hotarit sa fac tot posibilul ori sa schimb societatea ori sa o parasesc. Bine inteles ca repede mi-am dat seama ca nu pot schimba nimic si mi-am folosit resursele naturale si ambitia sa devin un sportiv de frunte si in felul acesta, prin sport sa pot parasi tara, care m-a deceptionat profound. Nu poporul, nu limba, nu istoria si visul comun, ci parazitii, elementele plagiatoare si bolnave, care vin ca varsatul de vint, ca ciuma.

Ajungind in Vest, cu toate ca aveam neamuri bogate in America si care doreau sa ramin printre ei, acolo in New-York, unde am si stat jumatate de an la Columbia University, am urmat in primul rind sfatul tatalui meu; sa fac ceva cu inima si cu capul si inima ma tragea inapoi in Europa, unde m-am intors si am terminat doua facultati, atit cea de stiinte cit si cea de medicina. Pe linga aceste performante intelectuale, am fost si un sportiv de frunte reprezentind Suedia in intilniri internationale timp de vreo zece ani. Insa tot ce am realizat se bazeaza pe munca si munca si munca. Orisicit de intelligent te crezi, orisicit de talentat, fara munca constiincioasa de zi de zi nu faci nimic. Vestul, acel "Eldorado" pe care multi si-l inchipuie ca un enorm conglomerat de fraieri si bani, este in fond un imens pustiu pe care trebuie sa-l strabati, sa-l infrunti. Sa te lupti cu el pe viata si pe moarte si daca ai in bagaj constiinciositate, harnicie si talent, atunci desertul "Eldorado" isi va deschide portile sa intri, sa te alaturi celor care prin forta si vointa lor proprie isi construiesc un paradis pamintean. Aici nu este loc pentru lenesi, palavragii, smecheri ieftini si excroci. In timp foarte scurt toti acestia sunt demascati si inlaturati, pentru ca majoritatea lumii vestice este serioasa, constiincioasa si harnica. De asemenea, oamenii de aici nu sunt prosti asa cum majoritatea romanilor cred, marturie fiind tehnologia avansata si descoperirile facute de oamenii de aici in toate domeniile. Ele corespund cu aproximativ 90% din toate descoperirile si inventiile lumii. Ca sunt omenosi si un timp pot sa fie indulgenti chiar cu niste porci, este o trasatura care caracterizeaza un bun crestin, dar cum am mentionat nu-I luati de prosti, ca nu sunt.

Eu am trait printre ei aproape patruzeci de ani si stiu ce spun! De asemenea de-a lungul anilor am intilnit diversi filfizoni romani, care aveau o impresie exagerat de buna despre ei insusi, dar care in fond erau niste figuri triste si neinteresante, niste mincinosi si puturosi, carora Vestul pe buna dreptate le-a dat suturi in fund, astfel ei devenind critici rabiati ai Vestului. Bine-nteles ca detesta Vestul, care nu se arata cu "covrigi in coada" si cere minca dar si Vestul ii detesta pe ei si chiar eu care sunt roman, mi-este rusine cu ei. Vazind cam ce se intimpla in Romania, acesti oameni spun ca regreta ca au "parasit" tara si trebuie sa recunosc ca este adevarat, deoarece si eu imi dau seama ca astfel de indivizi reprezentau "materie primordiala" buna pentru posturile de directori si ministrii in Romania actuala. Concluzia si sfatul meu este ca cei care doresc sa se "realizeze" in Vest, trebuie sa fie constienti de faptul ca aici se cere munca si seriozitate, zi de zi. Si cei care nu sunt in stare de asta, mai bine sa nu vina, pentru ca sincer cred ca au mai bune "sanse" de reusita in Romania, din motive bine cunoscute.

Dimitrie Grama, Danemarca

21 Januarie 2006

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Webmaster (editor) : conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design: Lucian Hetco.