|
Ciorbă cu nuante de gri
Voicu Marina -
Germania
Impresii si pareri personale in FORUM
Uite că dracu' nu-i chiar asa de negru si nici îngerii
nu fâlfâie nevinovati din aripi diafane! Totul este perceptie pe lumea
asta, iar "datul" sau "iscatul" sunt notiuni interpretabile. Ne scăldăm
cu totii într-o ciorbă cu nuante de gri, mai mult sau mai putin luminate
de iubire sau întunecate de ratiune. Din această relativitate decurge
probabil dreptul de a presupune, de a bănui sau chiar de a acuza sau
lăuda si, implicit, de a ne întrista sau bucura.
Poate si asta ne face să fim diferiti nu numai unii fată de altii, dar
chiar si noi însine, în diferite momente ale vietii. Poate de aici
decurge afirmarea sau negarea, dorinta de a lua penelul în propria mână
si de a "picta" niste punctulete în culori în vre-un coltisor din
tabloul vietii noastre sau al altora... dacă ne dă mâna! Sau poate e
exact invers? O fi oare această contradictie ceea ce ne face să credem
că noi suntem autorii tabloului? O fi oare asta ceea ce ne poartă uneori
cu gândul la ideea că am inventat noi culorile cu care pictăm?
Eu cred că suntem departe de a pricepe vastitatea si complexitatea
întregului, desi acesta ne poate apărea clar. Uneori. Contributia
personală este măruntă si nu în esentă ci doar în forme, penru că cele
mai frumoase culori si nuante se nasc doar din trei.
Si culmea culmilor este că aceste trei culori nu sunt perfecte si nici
imperfecte. Doar albul si negrul sunt griuri perfecte si de aici rezultă
din nou o trinitate formaztă dintr-un element imperfect din care decurge
perfectiunea aflată la extremitătile acestei "ciorbe" de imperfectiune.
Majoritatea celor care nu sunt discromati apreciază însă culorile si
nuantele vii adică axact ceea ce se află între aceste extreme ale
perfectiunii, în gri.
Dar ceilalti?
Oare nu ne întoarcem din nou de unde am plecat?
Oare asta să însemne viata?
Nu stiu.
Si poate că e bine că nu stiu.
Sau poate nu?!
Oricum, azi văd lucrurile altfel decât ieri si pentru asta vă multumesc
vouă, prieteni si mai putin prieteni, dar fratii mei, cu care am primit
sansa să trec prin vâltorile acestor vremuri.
Oare cum va fi mâine?
Apa trece, pietrele rămân, dar nici stânca nu e de neclintit, atunci
când suvoiul vietii o încearcă.
Dar Sfânta Treime guvernează mai departe legile universului.
Legi care au fost create o singură dată si care rămân valabile, derivând
unele din altele si renăscându-se, vesnic si necontenit, într-un întreg
indisolubil.
In ultimele zile mi-a căzut în mână un articol despre Jorge Luis Borges,
care a primit în 1961 premiul Nobel pentru literatură.
M-a impresionat o frază din acest articol, ceea ce mi-a stârnit
curiozitatea să aflu mai multe despre Borges, omul.
Si astefel am aflat, că omul ăsta era de o întelepciune iesită din
comum.
Aproape de sfârsitul vietii, a declarat că: " Dacă as putea să-mi
trăiesc din nou viata, as căuta să fac mai multe greseli. Nu mi-as mai
dori să fiu perfect, ci mai mult m-as relaxa. As fi putin mai nebun
decât am fost. As lua în serios mult mai putine lucruri. As risca mai
mult, as călători mai mult, as privi apusurile de soare, as urca mai
mult pe munti, as înnota mai mult în râuri. Dacă as mai putea trăi o
dată, as umbla descult, de la începutul primăverii, până adânc, în
toamna târzie. Si m-as juca mai mult cu copiii."
Din griul ciorbei vietii a extras (si el) niste puncte colorate, pe care
ni le-a lăsat drept mostenire.
Borges este cel care a afirmat că: "Cititul înseamnă gânditul cu un
creier străin." sau că: "Prietenia între doi bărbati e un lux, iar cea
între două femei o minune".
După o îndelungată activitate si experientă, depăsind ezitările
inevitabile din tinerete când căuta să socheze prin vorbe "arhaice,
surprinzătoare" a descoperit că: "Cuvintele nu sunt doar mijloace de
comunicare, ci sunete muzicale, magice si complexe". De aceea, cred eu,
s-a hotărât să caute, ca prin ceea ce scrie, să ajungă la sufletul si nu
la mintea cititorului: "Acum evit metaforele, cuvintele rare, tot ceea
ce ar putea duce la consultarea dictionarului".
Dar tot el a spus: "... nu sunt niciodată sigur de ceea ce spun. Când
afirm ceva, nu fac decât să avansez o posibilitate."
Voicu Marina
|
