EDITORIAL

COMPLICI LA TOLERANŢĂ

Maria Diana Popescu, Agero

Ştiinţa n-a reuşit pīnă acum să reprezinte grafic credinţa sau iubirea pentru Creatorul Suprem, īnsă practica religioasă şi-a verificat, īşi dovedeşte de două milenii la rīnd eficacitatea şi binefacerile. Creştinismul este crezul nostru strămoşesc, poporul romān īşi trage seva din sfinţenia lui, el ne ţine cumpătarea şi unitatea de neam, ne-a ţinut şi ne ţine pacea īntre graniţe, dar şi cea cu vecinii. Astăzi mişună printre noi mulţi apostoli mincinoşi şi se bat cu credinţa īn piept, doar, doar ne vor convinge că sīnt aleşii poporului, trimişii Domnului, potriviţi să vindece rănile prezentului. Īn numele Lui merg la procesiunile Sfintelor Moaşte, īşi fac semnul crucii īn faţa camerelor de luat vederi, invocīnd rugăciunea profesională: „Doamne, ajută-mi şi de această dată la manipularea psihologică a electoratului”. Cum să nu, credincioşi pīnă īn măduva campaniei electorale şi niţel după, merg la hramuri de biserici, pupă icoanele cu zgomot, se īnchină cu gestică amplă,  aprind lumīnări, ca să vadă poporul cīt de uşor se pot schimba la faţă, cīt de minunaţi şi de credincioşi sīnt,  dar uită de Dumnezeu, poate chiar Īl īnjură cīnd se văd la putere şi vine vorba de nivelul de trai al romānilor.

Televiziunile au tot prezentat imagini cu politicieni-pelerini, prezenţi īn cele mai vizitate destinaţii creştine, dovezi de dragoste şi de patos religios ale guvernaţilor pavează şi primele pagini ale ziarelor, deşi tot mai cred că actul rugăciunii ţine de intimitatea ochilor plecaţi īnlăuntrul fiecărui creştin.  Īn timp ce credincioşii simpli şi curaţi la suflet stau la rīnd o noapte sau două pentru a atinge Sfintele Moaşte, iubiţii noştri politicieni au dezvoltat o mare apetenţă pentru pelerinajul superficial.  Ei nu vor leşina nici de foame, nici de sete, nici de post negru, nici din cauza aglomeraţiei, dar nici nu s-ar īncumeta să servească din sarmalele  şi ceaiul mulţimii,  oferite pelerinilor veniţi de departe. Oficialii s-au abonat la pelerinaje pentru  capital de imagine, nu pentru opere caritabile. Ei nu sīnt dispuşi să ofere  credinciosului umil, sărac, celui venit de la kilometri distanţă, nici măcar posibilitatea de a se īnchina după ei.

Īnţelepciunea e o piatră rară, au afirmat īnţelepţii, dar medicina n-a dovedit īncă dacă politica mincinoasă e o boală. Un fost ministru al Economiei şi Finanţelor a  declarat ironic şi metaforic la adresa actualei guvernări că, „īn contextul actual, dacă s-ar face o hartă mincinoasă a lumii, Romānia ar fi deţine monopolul. Romānia are multe resurse iar cea mai mare dintre ele este minciuna politicienilor. Dacă s-ar face o hartă mincinoasă a lumii, Romānia ar fi īn G8, americanii s-ar ruga de noi pentru vize, iar ruşii ne-ar da īnapoi tezaurul”. Dar cum să le spui politicienilor că sīnt nişte parveniţi mincinoşi,  mai ales că sīnt pe deasupra şi violenţi. Nici nu şi-ar da seama de gravitatea  nerespectării legilor, pentru că īşi poartă parvenitismul la epoleţi, ca pe o virtute, sau şi mai rău, ca pe o raţiune a existenţei.  Ei nu respectă legea, ei o īntocmesc şi  o aplică! Şi īn continuarea aceluiaşi raţionament, dacă tot aplică legea, atunci devin hămesiţi şi cred că au dreptul să ia nu o felie, ci pīinea de toate zilele de la gura romānului. Pentru ei, legea e ca un bici cu două capete: important este ca ei să apuce şi să ţină strīns unul din capete, celălalt fiind rutină tehnică la nivel mediu. Nu toată lumea īi iubeşte pe politicieni, la fel cum, cercetīnd atent, am citit despre oameni care urăsc Mona Lisa, oameni care consideră că Luvrul este un kitsch. Cīt de rezistentă mai este tăcerea pe care o impunem TOLERANŢEI?

Evident, tăcerea vorbeşte despre complicitatea noastră cu bunul simţ,  cīt despre īnmulţirea peştilor şi a pīinilor după alegeri, numai IIsus la predica de pe munte a reuşit minunea, fiind cu adevărat Fiul Lui Dumnezeu. Ei sīnt nişte apostoli betegi, care propovăduiesc dezbinarea şi hoţia ca metode de lucru. Privind lucrurile prin sticlă măritoare, e limpede, din prezentul cenuşiu şi de la aventura lui, niciunul dintre noi nu se poate sustrage, aleşii vor scrie pe răbdarea noastră o altă pagină dezastruoasă.  Īn zadar se străduiesc unii zeloşi analişti politici să găsească un acord īntre poziţiile de maximă alertă, de grijă falsă pentru ţară, pe care aceştia le afişează cu nonşalanţă şi intenţiile lor din realitatea concretă. Avea dreptate Hegel, cīnd afirma ca o epocă este īnţeleasă abia atunci cīnd avem curajul să o negăm. Īncercīnd să pricepi contextual, īncercīnd să schimbi ceva, te vei lovi tot de caruselul politicianist. Cine mai ştie care filosof a rostit, cīndva, acest adevăr? „Politica  e un fenomen natural, asemănător unui cutremur sau unei inundaţii”. Īntocmai, afirm şi eu, cunoscīnd efectele sale devastatoare la nivel mondial.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com