Conexiune între învăţăturile lui Iisus şi problemele grave ale României de azi

Octavian Sărbătoare

Profesor de studii ale religiilor şi filosofiei

Sydney, Australia

Aparent titlul acestui articol pare strigător la cer. Ce vrea autorul să spună oare? Frumoasele învăţături ale mântuitorului nostru Iisus nu le sunt folositoare oamenilor? Cu ce idei năstrujnice mai vine dl. Sărbătoare din Australia? Printre multe alte recorduri România deţine şi pe acela că este cea mai creştină dintre ţări. Dacă este aşa, atunci orice om se poate întreba de ce dacă suntem aşa creştini înfocaţi societatea românească nu funcţionează bine? Sau nu cumva creştinismul românilor este afişat aşa de formă? Eu am convingerea că marea masă a românilor nu sunt credincioşi de formă. Urmăriţi atent într-un autobuz câţi oameni se închină atunci când se trece pe lângă o biserică. Sunt destui, şi cred că ei o fac cu sinceritate, nefiind nevoie de nicio paradă în faţa călătorilor necunoscuţi. Atunci de unde există haosul social în România dacă suntem credincioşi creştini sinceri?

Vă prezint o ipoteză înainte de a analiza şi demonstra o realitate socială printre români: gravele probleme sociale ale românilor de astăzi vin tocmai de la credinţa iudeo-creştină, mai precis de la învăţăturile lui Iisus. Afirmaţia aceasta va poate părea foarte gravă, dar urmăriţi atent argumentaţia de idei care urmează, şi care este bazată pe Biblie, mai precis pe Noul Testament, partea din Biblie care a fondat doctrinar credinţa iudeo-creştină, şi astfel toate formelor sale, inclusiv cea ortodoxă, dominantă printre români. Să prezentăm acum câteva dintre învăţăturile lui Iisus aşa cum apar ele scrise în Noul Testament, cele care se referă la problema răului printre oameni. Iisus afirmă în Matei, 5, 39: „Nu staţi împotriva celui rău”, tot el spune în Matei, 5, 44: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri”, iar în Matei, 5, 39 îndeamnă: „Celui ce te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt”. Citaţiile ar putea continua, dar mă voi opri doar la aceste trei învăţături ale lui Iisus: ele stipulează foarte clar modul cum creştinul ar trebui să reacţioneze la manifestarea răului. Prima dintre învăţături, cea din Matei, 5, 39: „Nu staţi împotriva celui rău”, se referă la atitudinea generală a creştinului în faţa răului, recomandându-i să nu i se opună: celelalte învăţături citate mai sus sunt două moduri de aplicaţie a ideii ca omul să nu se opună răului. Dacă sunteţi creştin convins gândiţi-vă: cât de des aplicaţi aceste învăţături? Vă iubiţi oare un coleg de serviciu atunci când acesta face tot ce poate ca să vă compromită profesional şi astfel să fiţi dat afară din slujbă? Nu cred că puteţi urma o astfel de naivitate, ci veţi lupta ca să opriţi faptele omului rău, iar dacă el va vrea să vă pălmuiască nu cred că veţi sta pasiv şi-i întoarceţi şi celălalt obraz ca să vă lovească (îl cazul în care deja v-a luat prin surprindere şi a reuşit să vă tragă o palmă).

O discuţie a situaţiilor în care cele trei învăţături ale lui Iisus, enumerate mai sus, poate fi foarte lungă. Nu-mi propun de a le înşira, ele putând lua multe aspecte, precum sunt relaţiile cu vecinii răi, sau impertinenţa oamenilor care nu stau la o coadă ci merg direct în faţă trecând peste rând, sau cazul când munciţi pe brângi pe când alţi angajaţi, protejaţi de şefi în serviciile de la buget, pur şi simplu nu fac nimic util pentru instituţia care îi plăteşte.

Mă întreb dacă vă puteţi permite în viaţă să urmaţi cele trei învăţături ale lui Iisus? Nu vi se par în niciun fel că sunt absurde, că un om nu poate supravieţui în societate dacă se conformă lor? Problema gravă a creştinului credincios este că se află într-o continuă contradicţie interioară mentală. Logica şi vocea interioară îi spun că nu poate urma aceste învăţături aberante, dar credinţă creştină îl îndeamnă să se conformeze cumva lor, că altfel nu ar urma înţelepciunea salvatorului Iisus. În activităţile de zi cu zi această contradicţie personală din mintea creştinului este traspusă din haosul lui mental propriu în cel social, sau mai precis ea devine elementul de bază, piatra constructivă care se cumulează la edificiul haosului social. Agitaţi şi nervoşi, mulţi români sunt copleşiţi de mulţimea problemelor şi de bătălia zilnică a existenţei şi-şi caută cumva consolare şi refugiu în religia iudeo-creştină sperând cel puţin că suferinţele pe care le îndură în această viaţă vor primi răsplata vieţii eterne (Iisus le-a promis şi aceasta!). Nu este de mirare că acest cumul social de haos a dus la recordurile unice ale societăţii româneşti din ultimii 20 de ani. Citesc în Formula As, nr. 899, din 25 dec. 2009 – 8 ian. 2010 la pagina 2 în articolul Revoluţia Română –20 „Performanţe” şi lacrimi semnat de Ion Longin Popescu: Mineriada (cea mai scandaloasă deplasare de civili contra civili din Europa), Tergiversarea Dosarelor Revoluţiei, până în ziua de azi (un record al clasei politice, al Procuraturii şi al Structurilor de forţă ale fostului regim comunist), Marea Privatizare pe cupoane (cea mai mare escrocherie din fostele ţări comuniste), Desfiinţarea Securităţii (cea mai sfruntată minciună din fostul lagăr sovietic), Pariul cu agricultura (cel mai păgubos pariu imaginabil), Pariul cu industria (cel mai crunt jaf din secolul al XX-lea), Privatizările resurselor de petrol şi gaze (superlativul absolut în materie de tunuri mafiote), Vânzarea pe nimic a zăcămintelor de aur şi argint (cea mai proastă afacere de la daci şi romani până azi), Demolarea Bucureştiului interbelic (cel mai josnic atentat la identitatea unei capitale europene), Vânzarea pe nimic şi transportul în Italia a caselor vechi din Maramureş (cea mai gravă distrugere a patrimoniului tradiţional românesc), Plecarea la muncă în străinătate, din cauza sărăciei naţionale (cel mai mare exod din istoria europenilor).

Am redat acest citat că o sinteză a haosului social existent astăzi în România, ţara cea mai creştină din lume. Oare câţi sunt cei care se întreabă dacă există o corelaţie între recordurile răului social, manifestat cu vehemenţă în ultimii 20 de ani în România, şi faptul că românii sunt cei mai creştini dintre creştini? Oare cele trei învăţături menţionate mai sus, cu privire la atitudinea pe care trebuie să o aibe creştinul faţă de rău în general, nu contribuie la toate aceste rele sociale manifestate printre români, cei mai fideli credincioşii creştini? Dacă cele trei învăţături ale lui Iisus au realmente valoare de ce nu se reflectă în bine într-o ţară locuită de cei mai creştini dintre creştini?

Iată cum îndemnurile „înţelepte” ale lui Iisus în Matei, 5, 39: „Nu staţi împotriva celui rău”, şi în Matei, 5, 44: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri”, precum şi în Matei, 5, 39: „Celui ce te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt”, sunt hrana haosului social din România. Ele sunt responsabile de acest haos şi generează toată pleiada de recorduri în materie de rău la nivel social extins, precum sunt corupţia, minciuna, furtul, etc. Fiind aproape resemnaţi în faţa răului social, românii, creştinii cei mai creştini, culeg fructele învăţăturilor absurde ale lui Iisus, personajul biblic responsabil de toate tarele societăţii româneşti actuale. Nu este de mirare că tagma politică încurajează biserica ortodoxă care este cea mai eficientă instituţie în procesul de îndobitocire al oamenilor, pe când ei politicienii se ospătează copios din naivitatea celor care îşi îndreaptă speranţele vindecării sociale către creştinism, nerealizând că tocmai de acolo vine răul social. Întreţinerea pe banii statului a monahismului ortodox, retrocedarea proprietăţilor mânăstireşti, care fuseseră confiscate de stat încă de pe vremea domnitorului Cuza, fac parte din revenirea la absurdităţile învăţăturilor lui Iisus care sunt predate şi în şcoli. Românul, creştinul sincer, se agaţă cu disperare de ceva în care mai crede cu sinceritate, învăţătura lui Iisus, neînţelegând că se cufundă astfel şi mai mult în marasmul răului.

Când majoritatea românilor se va trezi din patologia învăţăturilor lui Iisus (mă refer la cele enumerate mai sus, nefăcând o generalizare a lor) atunci şi România se va îndrepta către o verticalitate socială. Până atunci vom mai acumula recorduri ale răului urmării fidele a absurdităţilor religioase creştine. Fără o revoluţie în domeniul religios spiritual românii vor rămâne aceleaşi victime ale „înţelepciunii” cristice. „Poate peste 20 de ani, cine ştie...” ca să folosesc, în cazul acesta propriu, expresia lui Ion Longin Popescu în articolul citat mai sus.

Eu cred că trezirea românilor la o realitate socială sănătoasă prin renunţarea la imaginarul patologic iudeo-creştin se va face mai repede. Sunt semne că aceasta se întâmplă deja, construcţia Catedralei Mântuirii Neamului este incertă, s-a stopat şi lucrul la catedrala din Roman. Românii au început să-şi dea seama că aceste edificii nu servesc societatea raţiunii ci pe cea a ignoranţei, iar învăţăturile lui Iisus încă hrănesc răul social acum la începutul mileniului III al civilizaţiei umane.

Octavian SĂRBĂTOARE,

Profesor de studii ale religiilor şi filosofiei

Sydney, Australia

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com