|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Dan Dănilă, Germania Comentarii de la cititori la subsidiar
Cred că ar trebui spus foarte clar şi răspicat că Traian Băsescu este victima unei confuzii, pe cât de omeneşti, pe atât de regretabile. Pur şi simplu el confundă funcţia sa de preşedinte al ţării cu aceea de instanţă morală şi etică a naţiunii, de educator suprem, de tătic care le ştie pe toate. A fi preşedinte de stat (sau căpitan de vapor), înseamnă pentru el că e cel mai bun de pe punte, că funcţia îi conferă efectiv acele calităţi ideale, deci teoretice, el devenind ALESUL cel binecuvântat cu toate darurile. Greşeala lui nu este că îşi doreşte să fie cel mai bun român, ci că se crede chiar cel mai bun, biografia sa pare scindată brusc de momentul investiturii, el este OMUL NOU de care are nevoie naţiunea, cel care s-a spălat de toate păcatele, s-a schimbat la faţă, s-a convertit, a întors spatele comunismului şi priveşte doar înainte, aşa cum îi stă bine unui căpitan adevărat. El nu şi-a ars doar carnetul de partid şi dosarul, ci şi trecutul întreg. Greşeala lui nu este că are ţeluri şi idealuri, ci felul cum încearcă să le aplice în practică, eroarea lui nu este nici faptul că vrea să se ridice deasupra condiţiei sale omeneşti, ci materia cu care îşi umflă balonul. El nu trage sirena doar atunci când e efectiv nevoie, ci şi dacă i se năzare doar că e vreun aisberg în cale, gurile rele spun că i se trage de la ochi sau de la sticlă... Băsescu vrea să fie locomotiva care trage după ea o societate întreagă, în mare criză de timp el vrea să ardă etapele şi să accelereze nişte procese pentru care România, la toate nivelurile ei, ţara aceasta exersată în arta supravieţuirii prin tergiversare, încă nu este pregătită. Băsescu se află într-o cursă, in ambele sensuri ale cuvântului. Ar fi prea simplu să îl acuzăm de MEGALOMANIE, chiar dacă acest epitet ar fi mulţumitor pentru mulţi din adversarii lui, dar el suferă în mod clar de un autoritarism cu accese colerice pe care gurile rele le-au pus pe seama unor dereglări ale tiroidei. Să fie evoluţia, ascensiunea lui politică un fel de predestinare, prin prenumele său ilustru? Umorile lui Băsescu se transformă adeseori în probleme de interes naţional, el pozează în victimă şi acumulează puncte sau îşi iese din fire şi acumulează puncte când revine la limbajul de stradă, devenind foarte uman, foarte apropiat, de-al nostru. Dar nu trebuie să îşi controleze expresiile fiindcă prin el vorbeşte voinţa supremă a poporului care l-a ales. El este sincer chiar şi atunci când trebuie să fie diplomat, este hotărât chiar şi atunci când ar trebui să ezite. Băsescu este profund indignat că România mai are atât de mulţi oameni care nu înţeleg mersul vremii, oameni corupţi, care mint, înşeală, fură şi fac cele mai oribile crime, deşi au condiţii aproape ideale de a se schimba. Starea generală obişnuită a lui Traian Băsescu este DEZAMĂGIREA, o formă de înţelepciune, la urma urmei, fiindcă prea mulţi sunt cei care nu-i înţeleg eforturile şi nu se pot ridica la nivelul dorit de el. El este dezamăgit că economia de piaţă şi democraţia, sunt, ca la piaţă, negociabile. El doreşte un preţ unic şi curăţenie pe tarabe, cântare nemăsluite şi legume de calitate. În favoarea lui vorbeşte faptul că nu (mai) are consilieri de calitate, atât de necesari, fiindcă nici cel mai iubit dintre pământeni nu le poate şti pe toate şi nici nu are timp să disece toate aspectele. Sau că este confirmat şi întărit mereu prin solidaritatea necondiţionată a unor intelectuali şi artişti de anvergură, care însă nu vor (şi nu pot) să-i spună tot adevărul. Poate şi faptul că are temperamentul unui scorpion tipic, iar unde-i zodie, nu-i tocmeală. Sau realitatea că are foarte mulţi duşmani, unii destul de rafinaţi, care îi dereglează busola cu tot felul de câmpuri (bio)magnetice şi care jubilează când hardughia deviază de la curs. El nu face compromisuri, fiindcă asta ar însemna să accepte mai multe mâini pe cârmă, el nu este tolerant, fiindcă fiecare trebuie să spele puntea. Iar un echipaj nedisciplinat şi lipsit de solidaritate poate fi victima primei furtuni. Este foarte greu să fii preşedinte, este şi mai greu să fii Traian Băsescu. Dar tocmai un fost căpitan ar trebui să ştie că, pe mare sau pe uscat, drumul cel mai bun dintre două puncte nu este linia dreaptă. Iar degetul arătător mereu ridicat te împiedică să ţii bine cârma.
Dan Dănilă Germania
------------------------------------------- 2. Tema / articolul / autorul:: 'referitor la art."confuzia lui basescu"'
3. Numele si prenumele Dvs.:
'Olar Ioana'
5. Numarul Dvs. de telefon (fix): '+40-364116773' Ioana Olar Cluj-Napoca
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
Confuzia
lui Băsescu
